Cu ce se mananca nationalismul crestin? septembrie 16, 2009

Este oare o antiteza faptul de a fi nationalist si acela de a fi crestin in acelasi timp? Asta este o conceptie rezultata din istoria recenta a continentului european. De altfel, aceasta prejudecata e atat de departe de adevar incat multi asociaza nationalismul cu fascismul (ideologie specifica numai italienilor lui Mussolini, denumire provenita de la “fasciile” romane) si care se bazeaza puternic pe rasism.

De cele mai multe ori prejudecata se naste din analiza miscarii legionare, deoarece nu se cunoaste istoria completa a acestei miscari. Inceputa ca o miscare sincera, din iubire de tara, din nevoia de protectie impotriva comunismului a deviat, caci errare humanum est, catre o forma de nationalism violent si radical cel mai probabil din cauza infiltrarilor prea numeroase. Catre sfarsitul miscarii, luand amploare, a devenit instabila, supusa prabusirii caci asa este legea naturii: cu cat ceva, orice e mai mare, cu atat e mai instabil, mai supus greselii, prabusirii cu toate ca pare mai puternic. Asa sunt convins ca desi 99% din membrii miscarii erau de o totala daruire unui tel nobil, a fost de ajuns ca 1% sa darame intreaga constructie din interior.

Revenind, nationalismul este astazi mai necesar ca niciodata in noul secol 21, secol in care se merge catre contopirea a toate si a toti. De asemenea crestinismul trebuie trait mai intens ca niciodata iar invataturile lui sa ramana ca pietrele din rau nemiscate, neclintite, caci astazi totul este pus sub semnul intrebarii chiar si evidenta: se merge pe o filozofie obscura de genul “oare chiar este acolo ceva?, oare exista adevar?, oare chiar?… oare chiar?, sa fim circumspecti si sceptici”. Neclintirea este trasatura vesniciei caci niciodata un om care traieste in vesnicie nu va ramane in urma, el poate va fi considerat demodat de cei ce sunt mereu batuti de vant dar el va sti ca traieste in adevar. Josef Ratzinger, om inteligent si autentic conservator remarca efectul distrugator al dictaturii relativismului.

Crezul acesta in esenta presupune sa-ti iubesti tara si sa o aperi cu adevarat. Mai presus de nationalism sa fie Dumnezeu caci cateodata trebuie sa alegi “ori cu crucea ori cu arma” cum spunea Arsenie Boca, si atunci trebuie sa alegi crucea. Nationalistul crestin nu are dusmani, el identifica dusmanii neamului si incearca sa ii indeparteze.

Nationalismul crestin este antisemit prin natura lui? Nu dar este antimasonic, anticomunist si prin urmare este impotriva acelor evrei care stau in fruntea masoneriei creatori ai comunismului si ai democratiei sclavagiste, robi ai pacatului, care au parasit preceptele morale ale iudaismului autentic. Violenta nu are sens din punctul de vedere al crestinului intrucat o fapta rea duce la dezlantuirea altor rele, in plus, avem credinta nestramutata ca Dumnezeu va judeca cu dreptate in locul nostru. Mai mult, nationalismul romanesc este in esenta pasnic intrucat urmeaza linia stramosilor intotdeauna aflati in stare de aparare, de protejare a pamantului mostenit din vremuri imemoriale.

Concluzie: nationalismul crestin se mananca numai cu paine si cu vin sfintite, simbol al trupului Mantuitorului ce s-a frant pentru noi si al sangelui Sau ce s-a varsat pentru noi.

Simpla e politica Moldovei!? septembrie 6, 2009

Oare in Romania se stiu lucrurile astea? Intre comunism si democratie e o diferenta mare: in comunism oamenilor li se arata pe fata intentiile ucigase ale guvernului ilegitim astfel incat oamenii stiu ca trebuie sa opuna rezistenta si multi rezista cu curaj. / In democratie poporul decade de la sine, se autodistruge moraliceste sub mantia libertatii, acea libertate aplicata pentru distrugere morala, in democratie oamenii nu au auzit de rezistenta, ei traiesc in lene si blazare absoluta. De asemenea intr-o tara comunista lucrurile sunt mai clare: exista comunistii atei si internationalisti si impotriva lor nationalistii crestini, in tara noastra “democratica” exista numai comunisti cameleoni. Revin la vorbele celui mai mare jurist roman, “huliganul si teroristul” Istrate Micescu mort si el pentru dreptate: DEMOCRATIA ESTE ACEASTA – DREPTURI CAT MAI MULTE PENTRU PROSTI. Astfel, eu cred ca in Moldova exista la ora actuala mai multi oameni cu gandire sanatoasa decat in Romania doar ca nu se pot manifesta iar in Romania avem dar nu sunt luati in seama.

Si daca veni iar vorba de Moldova, oooofff pana cand vor mai chinui umbrele astea violente pe fratii nostri??? Sa stiti romani din Moldova ca adevaratii romani se considera frati intre ei iar romanii din Romania sunt mereu cu gandul la voi. Uitati ignoranta unora care se considera superiori in vreun fel romanilor moldoveni sau care nu ar dori unirea caci cei care raman adevarati nu uita niciodata ca Moldova e Romania in aceeasi masura ca si Ardealul si Muntenia si Oltenia si Dobrogea si Banatul si Maramuresul, asa cum Bavaria e Germania si Sicilia e Italia, asa are si Moldova dreptul sa redevina Romania fie ca o sa traim in democratia asta distructiva de valori dar o sa fim impreuna.

Se pierde simplitatea, se pierde adevarul august 26, 2009

In viata de zi cu zi suntem invatati sa gandim din ce in ce mai repede si mai concret sau mai bine zis mai “util”. Sa cautam izvoare de placere si satisfactie personala traind in lumea cat mai reala cat mai materiala a prezentului. Uneori insa imi amintesc de ceea ce sta in spatele tuturor, imi amintesc ca am invatat chiar la fizica in scoala primara ca sunt lucruri care exista desi noi oamenii nu le putem vedea. Imi mai pun uneori intrebari care sa ma scoata din dimensiunea limitata a actualului. Vasile Voiculescu spunea “Nu te mira că-mi prinzi privirea/ Păienjenită de durere/Adesea cercetând ivirea/Şi alte lumi, şi altor ere.” De multe ori ma intreb in ceea ce-i priveste pe oameni pana unde poate sa mearga orbirea lor incat sa se limiteze exclusiv la viata materiala. Nu se mai intreaba nimeni ce putere face ca vantul sa sufle peste pamant sau ce face sa se miste intregul pamant, intregul sistem al universului? Nu se intreaba nimeni de unde si prin ce minune izbucneste lumina dintr-o simpla lumanare, lumina care poate spulbera metri cubi de intuneric, dar lumina soarelui? Oare ce amestec este acela prin care se creaza in pantecele unei femei viata si ce declanseaza acele actiuni care pot lua acea viata intr-o clipa? De ce este atat de usor pentru un om sa faca rau si de ce e atat de greu sa facem bine?

Intr-o lume actuala in care niste aparate cumplite devoreaza din viata fiecaruia, aparate precum televizorul care pot omora un suflet inca dinainte de a avea sansa sa se pastreze curat, in lumea in care adunatura de oameni numita populatie s-a ratacit irecuperabil oare mai intereseaza pe cineva aceste intrebari? Oare cati dintre cei de pe strada considera acum ca intrebarile cele mai simple despre viata om si Dumnezeu mai au vreo relevanta pentru ei? Cu incredere in om, Dumnezeu i-a lasat atatea informatii pe pamant cat sa nu aiba niciodata siguranta existentei Lui ci i-a lasat indicii suficiente pentru ca omul sa poata avea credinta si astfel sa-si pastreze puritatea si sacrificiul.

Unde in natura nu gasim oare raspunsuri profunde la intrebarile vietii? In ce frunza, in ce fir de iarba nu sta ascuns un raspuns? Doar ca…”stiinta” a luat drumul studiului minciunii si ne prezinta nimicul ca pe adevar. Intr-un oras mare ca bucurestiul nu mai are nimeni timp de cautat adevar ci e timp numai de grabit si de irosit. In fiecare zi e la fel, oamenii isi urmeaza rutina cu mici pauze de pierdut timp, caci nu isi intoarce nimeni fata nici catre cer nici catre pamant sa il cerceteze cu adevarat si sa gaseasca raspunsuri. Intr-una dintre aceste zile am vazut luna cum se ridica deasupra orasului si am realizat cat de mica e de fapt toata aceasta gramada de moloz. Alteori pot vedea furtuna care se ridica asupra orasului aproape sa-l inghita sau sa-l spulbere iar apoi ploaia care il spala.

Adevarul sa ramana in simplitate caci adevarul lumii nu e complex, are doua laturi, una orizontala si una verticala care se intrepatrund. Noapte buna…

Basmale, converşi si tigani august 24, 2009

Am fost in Istanbul pentru ultimele 10 zile la niste prieteni de-ai mei studenti turci. De ce sa nu recunosc, am fost socat, am fost surprins cu tristete cum Turcia este cu mult inaintea noastra, a “tarii europene” Romania. Cum se face ca turcii sunt un neam extrem de primitor de muncitor de nationalist si de religios insa este in continua stare de implozie sociala. Istanbul, un oras al contradictiilor ideologice, te primeste cu un aer racoros modernisto-primitiv insa mult mai placut decat acela al Bucurestiului.

De aceea si titlul: observ ca la ei lucrurile sunt foarte neclare, nimeni nu se poate hotara ce vrea in viata. Ar vrea sa fie deodata europeni, religiosi, don juani, familisti, razboinici nationalisti, oameni primitori etc. asa cum fetele poarta salul ce le acopera in mod traditional parul impreuna cu jeansi si conversi. Aflu ca in universitatile lor exista diferite grupuri politice pe care oricine le poate observa cu usurinta: nationalistii, religiosii, kemalistii. Fiecare turc poarta steagul turciei in camera sa cu mandrie si incearca sa iti prezinte cultura lor ca fiind cea mai frumoasa si sa te invete limba lor. Turcii nu ii suporta pe americani din principiu insa fiecare turc adora stilul de viata american. Turcii il adora pe Ataturk insa Ataturk e impotriva religiei lor. s.a.m.d. Nu prea am timp sa povestesc tot ce am realizat acolo despre turci si despre Turcia doar am simtit nevoia sa fac acest rezumat. Ruptura socio-culturala din Turcia se vede in inima fiecarui tanar otoman, ei doresc totul si nimic.

Circuland cu trenul, la dus si la intors, cred ca am inteles exact ce parere isi face un strain despre Romania, in special despre Bucuresti. In jurul meu, cativa italieni, francezi, australieni si spanioli si cine mai stie cate alte natii… cum am traversat Dunarea si am intrat in Romania aproape ca iei foc din cauza campurilor incendiate necontrolat de localnici. In fine, nu se sufoca nimeni, continuam cu multe sate de tigani in care copiii ne arata m..e de fiecare data. Mai departe o veche biserica in stare de ruina, cu turla de mult prabusita, sprijina pe ea sute de ciori, o priveliste apocaliptica completata de zecile de uzine parasite cu geamurile sparte. Apropiindu-ne de Bucuresti pe o distanta de vreo 2 km miroase intens a hoit, a cadavru, a moarte ce sa mai, incat calatorii sunt aproape speriati. Ajungand mai aproape de gara te intampina superbele blocuri din zona cat si noi rromi care incearca sa scuipe cativa calatori si sa arunce cu mingea in tren. Intri in gara, speri la mai bine, insa aurolacii si cersetorii sunt tot acolo. Pana la hotel probabil drumul turistilor e pavat cu gropi si tepe. Astazi, pentru prima oara in viata, mi-a fost rusine sa afle cineva ca stau in Bucuresti pentru ca m-ar fi privit cu mila.

Nu as putea niciodata sa locuiesc in alta tara decat in dulcea Romania numai ca as vrea ca romanii sa arate tuturor ca au un caracter si o cultura mai puternice decat ale altor tari asa-zis civilizate. Sa incepem revolutia fiecare din interior si sa nu ne mai lasam purtati de valul majoritatii care se crede intr-o jungla si care se comporta ca atare.

Doamne! vino Doamne! sa vezi ce-a mai ramas din oameni… august 6, 2009

NU SUNTEM DIN MAIMUŢĂ DAR MERGEM CU PAŞI REPEZI SPRE EA spunea parintele Arsenie Boca! Acum vad cu ochii mei cum se adevereste aceasta profetie… fara comentarii:

America, Iran, Romania… august 5, 2009

Nu discut despre defectele SUA, nu fac politica, constat fapte incontestabile si tin mereu partea adevarului… Am pornit ascultand discursul presedintelui iranian Mahmud Ahmadinejad unde credeti, la universitatea Columbia din New York. Gasiti discursul pe youtube in intregime dealtfel nici nu ar merita sa il povestesc eu, fiind deosebit de interesant de privit. Lupta nu a fost ideologica ci a fost o lupta a inteligentei, a logicii, o lupta in care presedintele iranului a dovedit clasa si superioritate in fata celor care l-au invitat pentru a-l infiera in public.

Iata ce legatura am facut eu de aici cu tara noastra: Iranul, considerata o tara “necivilizata” de catre tarile “civilizate” este condusa de un om indiscutabil mai competent decat conducatorii nostri din Romania, tara europeano-civilizata dealtfel. In lumea noastra de azi, presa fiind atat de partinitoare intrucat e controlata politic, adevarul politic se mistifica automat. Asa s-a ajuns ca unul ca mine sa aiba o imagine falsa si fabricata de mass-media despre o tara depre care in realitate nu stiam aproape nimic. Iata metoda de manipulare intr-o forma matematica:

- afirmatia “Iranul executa oameni nevinovati in piata publica” + eventual un filmulet neclar si crud = iranienii sunt primitivi, ar trebui sa intervenim cumva sa-i civilizam si pe acesti barbari

- afirmatia “In SUA pedeapsa capitala este un bun mijloc de a scapa de infractori dar si de a economisi bani pentru oamenii cinstiti” + filmulet cu steagul SUA fluturand in vant = america e o tara libera si democratica

Se poate vedea ca premisa este aceeasi dar imbracata diferit si care printr-o carenta in logica duce la concluzii devastatoare. In felul acesta va puteti gandi cu ajutorul imaginatiei la infinite alte rationamente distorsionate astfel ori in alte feluri mult mai avansate. De ce va spun ca nu fac politica? Stiu ca par partinitor dar iata un exemplu care imi justifica gandirea fata de situatia din orientul mijlociu: In Romania ungurii s-au asezat cu forta in centrul tarii noastre acum aproximativ 1000 de ani si de atunci indignarea romanilor (cu toate ca suntem popor primitor si calduros prin excelenta) nu a disparut nici pana azi. In Palestina evreii s-au asezat cu forta acum aproximativ 50 de ani pe aproape intreg teritoriul palestinian. Corect! Astfel privind lucrurile eu nu pot sa-i consider teroristi pe cei care se lupta pentru pamantul lor. Daca as putea, ar insemna ca toti cei care duc sau au dus vreodata razboaie de aparare se numesc teroristi iar atacatorii se numesc mereu eliberatori.

Se mai intreaba cineva de ce ii urasc musulmanii pe americani, sponsori ai celor care le-au ucis fratii sau copiii? Pe ei cine i-a deranjat vreodata, pe americani? Au fost atacati de Bin Laden? Daca am presupune prin absurd ca asa a fost, as fi de acord sa-l prinda pe acesta si sa-l judece intr-un proces penal echitabil pentru o eventuala tragere la raspundere dar atat si nimic mai mult. Si totusi nu! prin propaganda ei au prezentat acest eveniment cu adevarat tragic din 9/11/2001 ca fiind o izbucnire a urii pe care o poarta musulmanii lumii libere… in fapt o scuza lamentabila pentru a putea deveni ei insusi din nou agresori cu mantie de eliberatori.

Daca am avea logica intoarsa pe dos am trai intr-o lume falsa, am trai in minciuna deci am fi la cea mai mare distanta de adevar, de Dumnezeu. Astfel traiesc aceia care pot face si fac propaganda in favoarea minciunii in favoarea mortii prezentandu-le ca adevar si viata dar si aceia care primesc ca adevar toate aceste informatii. Sa deschidem cu totii ochii cat mai larg si sa vedem ce se petrece in intreaga lume, toate se leaga si ne conduc sa credem ca uciderea omenirii in masa, minciuna programata sunt conduse cu adevarat, din umbra de catre insusi diavolul caruia Dumnezeu ii da putere cu atat mai mare cu cat ne apropiem de sfarsitul acestei lumi. Doamne-ajuta!

Poem… iunie 27, 2009

Intrebare de Radu Gyr

Adâncă-i noaptea, orele profunde…
Gemând, spre raftul cărţilor mă-ndrum
şi-ntreb în şoaptă fiece volum:
-Tu eşti? Şi cartea fuge şi se-ascunde.

Plângând, întreb portretul ei acum:
-Tu eşti? Şi nici iubita nu-mi răspunde.
Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
întreb: -Tu eşti? Şi cupa piere-n fum.

Şi-ntreb şi spada mea: -Tu eşti? Şi tace.
Şi, cum mă prăbuşesc în jilţ, înfrânt,
din zid o umbră albă se desface…

Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt
şi-n ochii lui Iisus e numai pace.
Întreb: -Tu eşti? Şi umbra spune: -Sânt.

Despre Stefan Caltia… iunie 24, 2009

Despre pictura nu stiu multe, nu sunt nici ipocrit sa spun ca sunt un fin critic de arta, nu am nici studii in domeniu. Sunt un amator de orice fel de arta adevarata insa si imi place sa simt orice exprima arta. Stefan Caltia este un pictor roman pe care l-am aflat acum vreo 2 ani cand eram anul 1 de facultate. Mai intai mi-a creat o impresie placuta infatisarea lui care imi dadea o stare de liniste si iubire imbinata cu o intelepciune izvorata din ascultarea traditiei. Ce sa mai, un sentiment placut. L-am vazut apoi din nou la prezentarea unui documentar anticomunist si nu am putut sa ma abtin si i-am spus ce parere am despre el. Din intamplare am ajuns sa ma atasez in timp de Manastirea Stavropoleos unde am observat foarte placut surprins ca vechiul meu “prieten” ma intampina acolo in fiecare duminica.

Acum despre arta… pentru mine domnul Stefan Caltia face parte dintr-o categorie aparte de romani,  si sunt convins ca inca mai sunt multi care simt ca si mine. Nu stiu altii cum sunt, eu unul daca vreau sa ma rup putin de lumea asta, adica foarte des, ascult Tudor Gheorhe si ma uit la operele lui Stefan Caltia ori citesc o poezie de Vasile Voiculescu sau Radu Gyr. Desigur ca am omis multe nume aici care au acelasi efect. Ceea ce ma tulbura la lucrarile domnului Caltia este atmosfera sacra cu un aer de liniste si pace absoluta. Liniste… liniste… o liniste sufleteasca de nedescris. Nu cred ca am reusit sa patrund toate simbolurile prezente in tablouri dar stiu ca m-a lovit aceasta armonie dumnezeiasca si atat de naturala in special in peisajele rurale dar nu numai. In fata tablourilor lui Stefan Caltia simti ca privesti insasi simplitatea si eternitatea asternute intr-un sat uitat de lume dar vegheat de Dumnezeu. Doamne ajuta lui Stefan Caltia sa ne inspire in continuare sufletele sa o apuce pe calea alba. Iata doua dintre iernile tainice ale pictorului:

Mai multe lucrari gasiti aici – http://www.posibila.ro/index.php?ce=artisti&id=3&art=rep

Marile sperante: Eba, Gigi si comunistii iunie 8, 2009

De ce simt nevoia sa vorbesc despre acest subiect deja epuizat pe la televizor nu inteleg nici eu, cert e ca sunt mai mult ca niciodata dezamagit de rezultatele voturilor. Nu am de gand in nici un caz sa ma leg de inteligenta celor doi europarlamentari sau de persoana lor in vreun fel. Am sa ma leg in schimb de romani. Astfel, as vrea sa las un mesaj pentru populatia romaniei: meritati sa fiti condusi numai de hoti si de comunisti de acum in vecii vecilor. Acum ma simt putin mai bine.

Sa va explic (daca mai era nevoie): ii condamn pe totii romanii care fiinteaza la momentul de fata inauntrul sau in afara granitelor frumoasei tari pentru ignoranta, indiferenta, lene, prostie. Cine sunt eu sa judec, dar mai ales sa judec poporul in sanul caruia m-am nascut? Eu sunt primul condamnat dintre romani. Nu exista scuza pentru halul in care a ajuns tara noastra bogata in spirit si cultura, de o mie de ori mai bogata decat cele din vestul europei. Nici un om care se poate numi “Roman” nu are nici o scuza pentru ca a lasat sa se intample tot ce se intampla din 1989 incoace. Fiecare dintre noi putea si poate sa faca mai mult. Nu prin violenta ci prin radicalism la nivel interior, prin munca fizica si intelectuala, prin vointa, prin rabdare, oricare dintre noi romanii putea si poate SINGUR sa schimbe soarta natiunii.

Acum ca sa ma calmez putin, oameni buni, intelegeti-mi revolta, pe noi romanii ne reprezinta in Europa un cioban haladit si o pitipoanca. Si revolta vine din faptul ca nu s-au pus ei europarlamentari, noi i-am ales. Care noi?eu nici nu am fost la vot. Corect dar sunt la fel de vinovat.

A doua chestiune mult mai grava decat prima: pe langa acestia, au mai fost votate masiv cele doua partide mari PSD si PDL care impreuna constituie fostul FSN fostul PCR. Nu imi spuneti ca cei care au votat nu stiau asta, sau ca nu stiau proverbul cu lupul care isi schimba blana dar naravul ba. De unde trag concluzia ca romanii (cei care au votat) ii prefera in special pe comunisti si pe ceilalti candidati semiretardati care au nerusinarea sa candideze in fata poporului. Partidele istorice, liberal si taranist, au fost insesizabile, din lipsa de interes sau de respect pentru istoria noastra.

A treia chestiune si cea mai grava:  nu stiu cum aratam sau cum vom arata de acum in fata europenilor si nici nu ma intereseaza dar ma intristez gandindu-ma la cum ne privesc stramosii nostri din pamant, din ceruri… Cum mai rezista sa nu vina sa ne certe cand ei stiu ca si-au dat viata, s-au urcat pe cruce chinuiti fiind in numele Mantuitorului, in numele libertatii, in numele generatiilor viitoare si luptand impotriva tiraniei iar noi… noi ne-am lasat inlantuiti fara sa opunem rezistenta sau am fost incapabili sa ne opunem. Ei au fost nimiciti de comunisti, noi am votat si votam mereu pe comunisti dintr-o prostie raspandita la nivel national!

Concluzia: din punctul meu de vedere e simplu. E adevarat ca atunci cand Dumnezeu vrea sa piarda un neam, “ii ia mintile”. Dumnezeu a luat mintile neamului nostru undeva intre anii 1940 si 1989, undeva intre Aiud, Sighet, Gherla sau Pitesti sau undeva in munti sau undeva in beciurile securitatii. Cert e ca din cate se vede, noi nu mai avem minti stralucite, asa ca natiunea, gloata de oameni numita “popor” orbecaieste fara directie, fara indrumare, condusa, trasa in lanturi de catre fostii ei calai inspre viitorul sumbru. Directia: imparatia mortii, lumea ateismului antihrist aceea care s-a profetit de mult de foarte de mult. Trasi in acea directie, in intuneric, romanii vor alege calea gresita, devenind ei insisi “europeni” renuntand la credinta straveche.

Treziti-va cu totii romani, chiar nu va mai intereseaza nimic din ceea ce este cu adevarat important? Sa ne uitam din nou inspre munti sa gasim salvarea…

Simplitate mai 23, 2009

Ar cam fi timpul ca oamenii sa inceapa sa tanjeasca dupa simplitatea trecutului. In timp ce lucrurile si viata moderna se complica vazand cu ochii, omul treaz ar vrea sa revina la vremurile in care nu traia in cutii, nu trebuia sa plateasca pentru apa, pentru mancare, pentru aer curat, pentru putina verdeata, pentru a se deplasa de ici pana colo. De ce acum 100 de ani cand inca nu daduse civilizatia in noi, un cap de familie putea intretine 10-15 copii iar astazi trebuie sa munceasca din greu ambii parinti pentru a intretine 1-2 copii? Nu cumva totul s-a complicat pana la un punct in care nimic nu mai e normal? Obisnuindu-ne insa cu aceasta stare de lucruri o luam ca atare si ne supunem. Ce altceva sa facem? Dealtfel vor veni vremuri mult mai grele in care banii, aceste hartii fara valoare, bancnotele, nu vor mai fi de ajuns pentru a plati apa si painea cea de toate zilele. Dealtfel bancnotele incep usor sa dispara. Daca pana acum averea unora consta in cateva hartii, in viitor viata acelora va depinde strict de un card, adica de o bucata de plastic. Cum se numeste omul a carui viata depinde de niste date computerizate trecute pe o bucata de plastic daca nu un “element”, un “cetatean”, caci om e greu sa-l mai numim avand in vedere ca independenta lui sta in acel plastic, plasticul e stapanul cetateanului. E lucru perfect logic: cu cat lucrurile se complica, cu atat nici o activitate nu va mai fi simpla. Daca nimic nu mai e simplu nimic nu mai e drept. Sper ca va place poza si ca e destul de sugestiva

Traind in cutii (de) beton… mai 23, 2009

De multe ori uitam care e de fapt conditia noastra de zi cu zi. Niste furnici ce se invartesc in jurul unor cutii puse una peste alta. Vorbesc despre oraseni evident. De multe ori avem senzatia ca suntem proprietarii unei case. In fapt, terenul pe care e amplasata casa noastra e tavanul celui de dedesubt. Iata ce drept de proprietate exista in patrimoniul fiecarui detinator de apartament. Poate de aceea taranul roman (simbolizat de Ion) s-a luptat si a iubit PAMANTUL iar nu casa in care traia. Nu stiu de ce si cum ma gandeam la asta, poate pentru ca pe balcon vad in fiecare zi blocuri peste blocuri si ma gandesc doar ca e mizerabil sa traiesti in felul acesta. E mizerabil sa traiesti ca intr-o inchisoare comuna. Desigur, ne-am obisnuit de mult, pot parea chiar penibil ca mai pun in discutie chestiunea aceasta. Cineva poate spune “da’ ce vrei acuma vila?”. Chestia e ca nu pot sa imi imaginez cum s-a ajuns de-a lungul timpului la aceasta involutie locativa a umanitatii. De unde in trecut fiecare avea hectare intregi pe care sa alerge, acum faci un pas in afara cutiei tale si esti pe teritoriu comun pe care il imparti vrand-nevrand. Asta inseamna oare ca ne-am civilizat? Acestea sunt avantajele civilizatiei? Sa detii o cutie? E adevarat orasul are avantajele lui numai ca sunt foarte putine. Un om nu merita sa isi petreaca toata viata in oras. Restrangerea maximala a spatiului propriu la o simpla cutie intre alte cutii ma deprima de fiecare data cand ma uit pe balcon…

Din nou la tara de Paste! aprilie 22, 2009

Pozele le-am facut la mine la tara, in judetul Arges, chiar acum de paste. Hristos a inviat!

Basarabia, pamant uitat si trist… aprilie 9, 2009

La momentul de fata in care scriu, o colega de facultate basarabeanca, tocmai mi-a povestit cum astazi si ieri la Chisinau, oamenii sunt stransi de pe strada de fortele de ordine si dusi nu se stie unde, disparuti fara urma. Dupa ce, plin de speranta, auzind in primele ore despre “rascoala” fratilor moldoveni am trecut si eu pe la Universitate, astazi aflu dezamagit ca m-am lasat inca o data purtat de val. E adevarat, am fost naiv crezand ca romanii din Moldova ar putea prin simpla lor manifestare de vointa, sa se elibereze pur si simplu de sub jugul rusesc. Am fost, nu idealist, ci inapoiat mintal, crezand din nou ca mai exista inca posibilitatea ca oamenii sa isi castige libertatea pe lumea asta.

Situatia va fi, sunt sigur, mai rea decat inainte pentru toata lumea. Romanii au acum nevoie de viza pentru “Republica Moldova” (poate nici nu mai meritam sa calcam pe acel pamant daca nu ne-am dus sa-l salvam de la suferinta cand era timpul) iar multi tineri curajosi din Basarabia si-au ingropat viitorul odata cu hotararea de a indrazni, de a lupta. Nu am nici o indoiala ca multi vor fi schingiuiti probabil ucisi prin cine stie ce temnite din subsoluri securiste la fel cum comunistii de pretutindeni au purces la uciderea a tot ce insemna om inzestrat cu o constiinta.

Uciderea valorilor, uciderea culturii si a traditiei, a religiei daca s-ar putea este scopul suprem al comunismului: transformarea adevarului in minciuna. Dar ceea ce nu stiu acesti oameni este ca adevarul va invinge, va iesi la iveala netinand cont de spatiu si de timp pentru ca asa este firea lucrurilor, asa e scrisa Legea lui Dumnezeu. Ceea ce este impotriva adevarului porneste la lupta fara sanse.

Nu va temeti tineri luptatori, cei prigoniti pentru dreptate vor fi fericiti; insa nu pe lumea asta pieritoare. Pe lumea asta, cei curajosi, cei cu sabia dreptatii in mana sunt zdrobiti fara mila. Pe lumea asta basarabeni, chiar si noi cei din Romania, frati de sange fiind, v-am abandonat nepasatori. Noi, romanii din “tara” am fost ca o mama care si-a aruncat pruncul la gunoi, gunoiul rusesc. Crestinului indurerat, aflat in fata haosului si a nedreptatilor ce se petrec sub ochii lui ii mai ramane doar o atitudine – infricosat de spectacolul lumii decazute el va spune: “astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie, Amin”. Doar asteptarea ne-a mai ramas caci pe lumea asta dreptatea, cinstea si onoarea au murit de mult…

Romania vrea dreptate. Ce e dreptatea? aprilie 6, 2009

Fara sa fiu insensibil o sa incep prin a spune ca justitia nu se face in strada, la televizor s.a.m.d. In calitatea mea de student la drept am intalnit opinii diferite referitoare la “speta Becali” chiar printre profesorii mei. Ati crede ca toti juristii eminenti sunt pe aceeasi frecventa insa fiecare, fara a fi de rea-credinta, gandeste dupa propriul sistem de valori. Asa cum spunea unul dintre ei: nici o lege nu e perfecta, nici o hotarare nu e perfecta. Trebuie totusi sa ne dam silinta pentru a da solutii echitabile unei probleme de drept. Doar Dumnezeu detine adevarul absolut. Cazul Becali, pe langa simpatii de o parte sau de alta, are meritul de a pune Romania in miscare, oamenii incep sa gandeasca la ce e echitabil… Ce este justitia, ce este dreptatea? Cu toate acestea unii sunt judecatori si altii sunt spectatori iar fiecare isi joaca rolul: unii dau decizii, altii comenteaza. Eu sunt in dilema (ca spectator), nu pot sa ma hotarasc daca sunt sau nu de acord cu arestarea lui Becali. Desi mie personal nu-mi e simpatic nu mi se pare insa ca i se face dreptate. A incalcat legea, trebuie tras la raspundere penala si sanctionat, insa tot nu mi se pare ca i se face dreptate… Paradoxal dar asta cred. Este vorba aici si de sentimente si instincte adanc romanesti precum avantul de a-ti face singur dreptate. Lupta dintre stat si Becali, este oarecum comparata in subconstientul general cu lupta dintre fanarioti si haiduci de aceea cu totii (romani fiind) tindem sa dam dreptate celui care isi face singur dreptate pentru ca stim ca oficialii (carora li s-a substituit Jiji) sunt de o nesimtire si o incorectitudine grosolana. Fata de persoana Becali sunt indiferent, ma intereseaza insa orice persoana in abstract care se poate afla in locul lui. Inteleg ca dupa acest eveniment, rabdarea poporului roman se poate sa se fi terminat, indignarea sa fi atins cote maxime insa justitia se face doar in sala de judecata. Judecatorii trebuie lasati sa-si faca treaba chiar daca nu o fac bine pentru ca este mai bine asa decat situatia in care masele sa fie judecatorii. Am auzit personal in autobuz oameni innebuniti delirand ca taie capul tuturor daca nu va fi eliberat “nea Gigi” s-a si jurat “sa moara familia lui”. Sa ne pastram capul pe umeri in orice situatie. Sa judecam la rece si impartial. Acesta e secretul meseriei de jurist cred eu. Fotografia de mai sus e creatia mea si am copiat-o aici pentru ca eu cred ca exprima foarte bine ideea de libertate. Dar libertatea ce este? Suntem noi liberi? Puneti-va intrebari si vor veni si raspunsuri.

la teatru cu Don Puric martie 2, 2009

Aparent o piesa de teatru mut sau pantomima, in realitate o afirmare a principiilor de viata crestine. O calatorie printr-o existenta pura lovita, haituita si hartuita de exteriorul murdar pe care il intalnim in fiecare zi: un martiriu trait de un om sincer, un individ cu personalitate, mort pentru semnul crucii, fericit si “frumos” (asa cum ar spune Puric). Nu pot sa comentez aceasta piesa altfel si cred ca si lui Puric i-ar placea mai mult sa asociez opera sa cu urmatoarea poezie scrisa din strafundurile inchisorilor comuniste… din cine mai stie ce lagar de exterminare a Omului.

UNDE-S NEBUNII?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminţi,
E plin pământul de martiri şi sfinţi
Atinşi de filoxera-nţelepciunii.

Tăcută-i gloata de-nţelepţi ca sfinxul
În faţa lumii şi-a nemărginirii
Şi-ascultător de rânduiala firii,
Ca un plăvan în jug trudeşte insul.

Scâncesc cuminţii-n chingile durerii
Şi, sângerând din răni adânci blândeţe,
Lângă neveste mor de bătrâneţe,
Necutezând să tragă spada vrerii.

Boleşte omenirea ca o juncă
Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sânge;
S-a-mpotmolit istoria şi plânge
Cu prora-nfiptă într-un colţ de stâncă.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mâne
Cu bâta de la spate ca pe-o vită,
Acestui veac să-i pună dinamită
Şi evu-nţelepciunii să-l dărâme.

O! Doamne, unde-s Don Quijoţii?
E lumea plină de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndrăznesc să mânuiască lanza,
Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
Să tragă spada şi să taie nodul?
Tânjeşte după glorie norodul
Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii…

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,
S-o răvăşească şi să o răstoarne,
Ca un berbec să ia pământu-n coarne
Şi-acestui veac să-i surpe temelia.                                (Demostene Andronescu)