Poem… iunie 27, 2009

                        Intrebare                                                   de Radu Gyr

Adâncă-i noaptea, orele profunde…
Gemând, spre raftul cărţilor mă-ndrum
şi-ntreb în şoaptă fiece volum:
-Tu eşti? Şi cartea fuge şi se-ascunde.

Plângând, întreb portretul ei acum:
-Tu eşti? Şi nici iubita nu-mi răspunde.
Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
întreb: -Tu eşti? Şi cupa piere-n fum.

Şi-ntreb şi spada mea: -Tu eşti? Şi tace.
Şi, cum mă prăbuşesc în jilţ, înfrânt,
din zid o umbră albă se desface…

Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt
şi-n ochii lui Iisus e numai pace.
Întreb: -Tu eşti? Şi umbra spune: -Sânt.

Despre Stefan Caltia… iunie 24, 2009

Despre pictura nu stiu multe, nu sunt nici ipocrit sa spun ca sunt un fin critic de arta, nu am nici studii in domeniu. Sunt un amator de orice fel de arta adevarata insa si imi place sa simt orice exprima arta. Stefan Caltia este un pictor roman pe care l-am aflat acum vreo 2 ani cand eram anul 1 de facultate. Mai intai mi-a creat o impresie placuta infatisarea lui care imi dadea o stare de liniste si iubire imbinata cu o intelepciune izvorata din ascultarea traditiei. Ce sa mai, un sentiment placut. L-am vazut apoi din nou la prezentarea unui documentar anticomunist si nu am putut sa ma abtin si i-am spus ce parere am despre el. Din intamplare am ajuns sa ma atasez in timp de Manastirea Stavropoleos unde am observat foarte placut surprins ca vechiul meu “prieten” ma intampina acolo in fiecare duminica.

Acum despre arta… pentru mine domnul Stefan Caltia face parte dintr-o categorie aparte de romani,  si sunt convins ca inca mai sunt multi care simt ca si mine. Nu stiu altii cum sunt, eu unul daca vreau sa ma rup putin de lumea asta, adica foarte des, ascult Tudor Gheorhe si ma uit la operele lui Stefan Caltia ori citesc o poezie de Vasile Voiculescu sau Radu Gyr. Desigur ca am omis multe nume aici care au acelasi efect. Ceea ce ma tulbura la lucrarile domnului Caltia este atmosfera sacra cu un aer de liniste si pace absoluta. Liniste… liniste… o liniste sufleteasca de nedescris. Nu cred ca am reusit sa patrund toate simbolurile prezente in tablouri dar stiu ca m-a lovit aceasta armonie dumnezeiasca si atat de naturala in special in peisajele rurale dar nu numai. In fata tablourilor lui Stefan Caltia simti ca privesti insasi simplitatea si eternitatea asternute intr-un sat uitat de lume dar vegheat de Dumnezeu. Doamne ajuta lui Stefan Caltia sa ne inspire in continuare sufletele sa o apuce pe calea alba. Iata doua dintre iernile tainice ale pictorului:

Mai multe lucrari gasiti aici – http://www.posibila.ro/index.php?ce=artisti&id=3&art=rep

Marile sperante: Eba, Gigi si comunistii iunie 8, 2009

De ce simt nevoia sa vorbesc despre acest subiect deja epuizat pe la televizor nu inteleg nici eu, cert e ca sunt mai mult ca niciodata dezamagit de rezultatele voturilor. Nu am de gand in nici un caz sa ma leg de inteligenta celor doi europarlamentari sau de persoana lor in vreun fel. Am sa ma leg in schimb de romani. Astfel, as vrea sa las un mesaj pentru populatia romaniei: meritati sa fiti condusi numai de hoti si de comunisti de acum in vecii vecilor. Acum ma simt putin mai bine.

Sa va explic (daca mai era nevoie): ii condamn pe totii romanii care fiinteaza la momentul de fata inauntrul sau in afara granitelor frumoasei tari pentru ignoranta, indiferenta, lene, prostie. Cine sunt eu sa judec, dar mai ales sa judec poporul in sanul caruia m-am nascut? Eu sunt primul condamnat dintre romani. Nu exista scuza pentru halul in care a ajuns tara noastra bogata in spirit si cultura, de o mie de ori mai bogata decat cele din vestul europei. Nici un om care se poate numi “Roman” nu are nici o scuza pentru ca a lasat sa se intample tot ce se intampla din 1989 incoace. Fiecare dintre noi putea si poate sa faca mai mult. Nu prin violenta ci prin radicalism la nivel interior, prin munca fizica si intelectuala, prin vointa, prin rabdare, oricare dintre noi romanii putea si poate SINGUR sa schimbe soarta natiunii.

Acum ca sa ma calmez putin, oameni buni, intelegeti-mi revolta, pe noi romanii ne reprezinta in Europa un cioban haladit si o pitipoanca. Si revolta vine din faptul ca nu s-au pus ei europarlamentari, noi i-am ales. Care noi?eu nici nu am fost la vot. Corect dar sunt la fel de vinovat.

A doua chestiune mult mai grava decat prima: pe langa acestia, au mai fost votate masiv cele doua partide mari PSD si PDL care impreuna constituie fostul FSN fostul PCR. Nu imi spuneti ca cei care au votat nu stiau asta, sau ca nu stiau proverbul cu lupul care isi schimba blana dar naravul ba. De unde trag concluzia ca romanii (cei care au votat) ii prefera in special pe comunisti si pe ceilalti candidati semiretardati care au nerusinarea sa candideze in fata poporului. Partidele istorice, liberal si taranist, au fost insesizabile, din lipsa de interes sau de respect pentru istoria noastra.

A treia chestiune si cea mai grava:  nu stiu cum aratam sau cum vom arata de acum in fata europenilor si nici nu ma intereseaza dar ma intristez gandindu-ma la cum ne privesc stramosii nostri din pamant, din ceruri… Cum mai rezista sa nu vina sa ne certe cand ei stiu ca si-au dat viata, s-au urcat pe cruce chinuiti fiind in numele Mantuitorului, in numele libertatii, in numele generatiilor viitoare si luptand impotriva tiraniei iar noi… noi ne-am lasat inlantuiti fara sa opunem rezistenta sau am fost incapabili sa ne opunem. Ei au fost nimiciti de comunisti, noi am votat si votam mereu pe comunisti dintr-o prostie raspandita la nivel national!

Concluzia: din punctul meu de vedere e simplu. E adevarat ca atunci cand Dumnezeu vrea sa piarda un neam, “ii ia mintile”. Dumnezeu a luat mintile neamului nostru undeva intre anii 1940 si 1989, undeva intre Aiud, Sighet, Gherla sau Pitesti sau undeva in munti sau undeva in beciurile securitatii. Cert e ca din cate se vede, noi nu mai avem minti stralucite, asa ca natiunea, gloata de oameni numita “popor” orbecaieste fara directie, fara indrumare, condusa, trasa in lanturi de catre fostii ei calai inspre viitorul sumbru. Directia: imparatia mortii, lumea ateismului antihrist aceea care s-a profetit de mult de foarte de mult. Trasi in acea directie, in intuneric, romanii vor alege calea gresita, devenind ei insisi “europeni” renuntand la credinta straveche.

Treziti-va cu totii romani, chiar nu va mai intereseaza nimic din ceea ce este cu adevarat important? Sa ne uitam din nou inspre munti sa gasim salvarea…

Simplitate mai 23, 2009

Ar cam fi timpul ca oamenii sa inceapa sa tanjeasca dupa simplitatea trecutului. In timp ce lucrurile si viata moderna se complica vazand cu ochii, omul treaz ar vrea sa revina la vremurile in care nu traia in cutii, nu trebuia sa plateasca pentru apa, pentru mancare, pentru aer curat, pentru putina verdeata, pentru a se deplasa de ici pana colo. De ce acum 100 de ani cand inca nu daduse civilizatia in noi, un cap de familie putea intretine 10-15 copii iar astazi trebuie sa munceasca din greu ambii parinti pentru a intretine 1-2 copii? Nu cumva totul s-a complicat pana la un punct in care nimic nu mai e normal? Obisnuindu-ne insa cu aceasta stare de lucruri o luam ca atare si ne supunem. Ce altceva sa facem? Dealtfel vor veni vremuri mult mai grele in care banii, aceste hartii fara valoare, bancnotele, nu vor mai fi de ajuns pentru a plati apa si painea cea de toate zilele. Dealtfel bancnotele incep usor sa dispara. Daca pana acum averea unora consta in cateva hartii, in viitor viata acelora va depinde strict de un card, adica de o bucata de plastic. Cum se numeste omul a carui viata depinde de niste date computerizate trecute pe o bucata de plastic daca nu un “element”, un “cetatean”, caci om e greu sa-l mai numim avand in vedere ca independenta lui sta in acel plastic, plasticul e stapanul cetateanului. E lucru perfect logic: cu cat lucrurile se complica, cu atat nici o activitate nu va mai fi simpla. Daca nimic nu mai e simplu nimic nu mai e drept. Sper ca va place poza si ca e destul de sugestiva

Traind in cutii (de) beton… mai 23, 2009

De multe ori uitam care e de fapt conditia noastra de zi cu zi. Niste furnici ce se invartesc in jurul unor cutii puse una peste alta. Vorbesc despre oraseni evident. De multe ori avem senzatia ca suntem proprietarii unei case. In fapt, terenul pe care e amplasata casa noastra e tavanul celui de dedesubt. Iata ce drept de proprietate exista in patrimoniul fiecarui detinator de apartament. Poate de aceea taranul roman (simbolizat de Ion) s-a luptat si a iubit PAMANTUL iar nu casa in care traia. Nu stiu de ce si cum ma gandeam la asta, poate pentru ca pe balcon vad in fiecare zi blocuri peste blocuri si ma gandesc doar ca e mizerabil sa traiesti in felul acesta. E mizerabil sa traiesti ca intr-o inchisoare comuna. Desigur, ne-am obisnuit de mult, pot parea chiar penibil ca mai pun in discutie chestiunea aceasta. Cineva poate spune “da’ ce vrei acuma vila?”. Chestia e ca nu pot sa imi imaginez cum s-a ajuns de-a lungul timpului la aceasta involutie locativa a umanitatii. De unde in trecut fiecare avea hectare intregi pe care sa alerge, acum faci un pas in afara cutiei tale si esti pe teritoriu comun pe care il imparti vrand-nevrand. Asta inseamna oare ca ne-am civilizat? Acestea sunt avantajele civilizatiei? Sa detii o cutie? E adevarat orasul are avantajele lui numai ca sunt foarte putine. Un om nu merita sa isi petreaca toata viata in oras. Restrangerea maximala a spatiului propriu la o simpla cutie intre alte cutii ma deprima de fiecare data cand ma uit pe balcon…

Din nou la tara de Paste! aprilie 22, 2009

Pozele le-am facut la mine la tara, in judetul Arges, chiar acum de paste. Hristos a inviat!

Basarabia, pamant uitat si trist… aprilie 9, 2009

La momentul de fata in care scriu, o colega de facultate basarabeanca, tocmai mi-a povestit cum astazi si ieri la Chisinau, oamenii sunt stransi de pe strada de fortele de ordine si dusi nu se stie unde, disparuti fara urma. Dupa ce, plin de speranta, auzind in primele ore despre “rascoala” fratilor moldoveni am trecut si eu pe la Universitate, astazi aflu dezamagit ca m-am lasat inca o data purtat de val. E adevarat, am fost naiv crezand ca romanii din Moldova ar putea prin simpla lor manifestare de vointa, sa se elibereze pur si simplu de sub jugul rusesc. Am fost, nu idealist, ci inapoiat mintal, crezand din nou ca mai exista inca posibilitatea ca oamenii sa isi castige libertatea pe lumea asta.

Situatia va fi, sunt sigur, mai rea decat inainte pentru toata lumea. Romanii au acum nevoie de viza pentru “Republica Moldova” (poate nici nu mai meritam sa calcam pe acel pamant daca nu ne-am dus sa-l salvam de la suferinta cand era timpul) iar multi tineri curajosi din Basarabia si-au ingropat viitorul odata cu hotararea de a indrazni, de a lupta. Nu am nici o indoiala ca multi vor fi schingiuiti probabil ucisi prin cine stie ce temnite din subsoluri securiste la fel cum comunistii de pretutindeni au purces la uciderea a tot ce insemna om inzestrat cu o constiinta.

Uciderea valorilor, uciderea culturii si a traditiei, a religiei daca s-ar putea este scopul suprem al comunismului: transformarea adevarului in minciuna. Dar ceea ce nu stiu acesti oameni este ca adevarul va invinge, va iesi la iveala netinand cont de spatiu si de timp pentru ca asa este firea lucrurilor, asa e scrisa Legea lui Dumnezeu. Ceea ce este impotriva adevarului porneste la lupta fara sanse.

Nu va temeti tineri luptatori, cei prigoniti pentru dreptate vor fi fericiti; insa nu pe lumea asta pieritoare. Pe lumea asta, cei curajosi, cei cu sabia dreptatii in mana sunt zdrobiti fara mila. Pe lumea asta basarabeni, chiar si noi cei din Romania, frati de sange fiind, v-am abandonat nepasatori. Noi, romanii din “tara” am fost ca o mama care si-a aruncat pruncul la gunoi, gunoiul rusesc. Crestinului indurerat, aflat in fata haosului si a nedreptatilor ce se petrec sub ochii lui ii mai ramane doar o atitudine – infricosat de spectacolul lumii decazute el va spune: “astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie, Amin”. Doar asteptarea ne-a mai ramas caci pe lumea asta dreptatea, cinstea si onoarea au murit de mult…

Romania vrea dreptate. Ce e dreptatea? aprilie 6, 2009

Fara sa fiu insensibil o sa incep prin a spune ca justitia nu se face in strada, la televizor s.a.m.d. In calitatea mea de student la drept am intalnit opinii diferite referitoare la “speta Becali” chiar printre profesorii mei. Ati crede ca toti juristii eminenti sunt pe aceeasi frecventa insa fiecare, fara a fi de rea-credinta, gandeste dupa propriul sistem de valori. Asa cum spunea unul dintre ei: nici o lege nu e perfecta, nici o hotarare nu e perfecta. Trebuie totusi sa ne dam silinta pentru a da solutii echitabile unei probleme de drept. Doar Dumnezeu detine adevarul absolut. Cazul Becali, pe langa simpatii de o parte sau de alta, are meritul de a pune Romania in miscare, oamenii incep sa gandeasca la ce e echitabil… Ce este justitia, ce este dreptatea? Cu toate acestea unii sunt judecatori si altii sunt spectatori iar fiecare isi joaca rolul: unii dau decizii, altii comenteaza. Eu sunt in dilema (ca spectator), nu pot sa ma hotarasc daca sunt sau nu de acord cu arestarea lui Becali. Desi mie personal nu-mi e simpatic nu mi se pare insa ca i se face dreptate. A incalcat legea, trebuie tras la raspundere penala si sanctionat, insa tot nu mi se pare ca i se face dreptate… Paradoxal dar asta cred. Este vorba aici si de sentimente si instincte adanc romanesti precum avantul de a-ti face singur dreptate. Lupta dintre stat si Becali, este oarecum comparata in subconstientul general cu lupta dintre fanarioti si haiduci de aceea cu totii (romani fiind) tindem sa dam dreptate celui care isi face singur dreptate pentru ca stim ca oficialii (carora li s-a substituit Jiji) sunt de o nesimtire si o incorectitudine grosolana. Fata de persoana Becali sunt indiferent, ma intereseaza insa orice persoana in abstract care se poate afla in locul lui. Inteleg ca dupa acest eveniment, rabdarea poporului roman se poate sa se fi terminat, indignarea sa fi atins cote maxime insa justitia se face doar in sala de judecata. Judecatorii trebuie lasati sa-si faca treaba chiar daca nu o fac bine pentru ca este mai bine asa decat situatia in care masele sa fie judecatorii. Am auzit personal in autobuz oameni innebuniti delirand ca taie capul tuturor daca nu va fi eliberat “nea Gigi” s-a si jurat “sa moara familia lui”. Sa ne pastram capul pe umeri in orice situatie. Sa judecam la rece si impartial. Acesta e secretul meseriei de jurist cred eu. Fotografia de mai sus e creatia mea si am copiat-o aici pentru ca eu cred ca exprima foarte bine ideea de libertate. Dar libertatea ce este? Suntem noi liberi? Puneti-va intrebari si vor veni si raspunsuri.

la teatru cu Don Puric martie 2, 2009

Aparent o piesa de teatru mut sau pantomima, in realitate o afirmare a principiilor de viata crestine. O calatorie printr-o existenta pura lovita, haituita si hartuita de exteriorul murdar pe care il intalnim in fiecare zi: un martiriu trait de un om sincer, un individ cu personalitate, mort pentru semnul crucii, fericit si “frumos” (asa cum ar spune Puric). Nu pot sa comentez aceasta piesa altfel si cred ca si lui Puric i-ar placea mai mult sa asociez opera sa cu urmatoarea poezie scrisa din strafundurile inchisorilor comuniste… din cine mai stie ce lagar de exterminare a Omului.

UNDE-S NEBUNII?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminţi,
E plin pământul de martiri şi sfinţi
Atinşi de filoxera-nţelepciunii.

Tăcută-i gloata de-nţelepţi ca sfinxul
În faţa lumii şi-a nemărginirii
Şi-ascultător de rânduiala firii,
Ca un plăvan în jug trudeşte insul.

Scâncesc cuminţii-n chingile durerii
Şi, sângerând din răni adânci blândeţe,
Lângă neveste mor de bătrâneţe,
Necutezând să tragă spada vrerii.

Boleşte omenirea ca o juncă
Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sânge;
S-a-mpotmolit istoria şi plânge
Cu prora-nfiptă într-un colţ de stâncă.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mâne
Cu bâta de la spate ca pe-o vită,
Acestui veac să-i pună dinamită
Şi evu-nţelepciunii să-l dărâme.

O! Doamne, unde-s Don Quijoţii?
E lumea plină de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndrăznesc să mânuiască lanza,
Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
Să tragă spada şi să taie nodul?
Tânjeşte după glorie norodul
Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii…

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,
S-o răvăşească şi să o răstoarne,
Ca un berbec să ia pământu-n coarne
Şi-acestui veac să-i surpe temelia.                                (Demostene Andronescu)

A-nceput, de ieri… februarie 4, 2009

Incepand cu acest an se simte din ce in ce dominanta tiraniei globale asupra umanitatii, asupra individului simplu care se vrea liber… Razboiul celor putini (care sunt ca o picatura intr-un ocean) impotriva totalitarismului care se va instaura in curand in intreaga lume a inceput de mult timp fara nici un rezultat. Nu este nimic de facut insa lupta este obligatorie pentru fiecare dintre cei informati cu privire la razboiul ascuns ce se duce impotriva vietilor si mintilor omenesti. M-a trecut un fior trecand azi de dimineata prin fata guvernului cand am auzit mii de oameni strigand “Libertate! Libertate!”. Corul acela al poporului care rabufneste intr-un strigat furios al nedreptatii m-a atins profund. De la revolutia din 89′ nu cred ca populatia romaniei sa mai fi fost atat de indignata, diferenta fiind ca de atunci pana acum ignoranta si delasarea s-a lipit de poporul acesta tinandu-l inchis in “lanturile libertatii” daca pot sa spun astfel. Expresia paradoxala “lanturile libertatii” nu este gresita avand in vedere ca nu exista oameni mai intemnitati si mai inchisi decat aceia care se cred in mod fals ca fiind liberi. Razboiul nevazut final despre care vorbesc sfintii parinti si Sfanta Scriptura seamana mult cu ceea ce se vede in vremurile noastre si trebuie sa fim cu totii deschisi la informatie, cu mintea si sufletul treaz. Viitorul e sumbru: vom fi cu totii zdrobiti, fizic sau psihic, prin toate mijloacele posibile stiute sau nestiute; vom deveni vite demne de mila daca nu ne opunem, noi sau urmasii nostri. Cui sa ne opunem? Aceasta e greu de spus si greu de aflat stiind unicul fapt concret ca cei carora ne opunem au coloana vertebrala secreta. Vrem sau nu, libertatea va fi in curand un vis – un stat mondial caracatita va fi cu ochii pe tine. Cartea lui George Orwell 1984 se va implini in opinia mea in urmatorii 50 de ani. Sunt paranoic? Sunt exagerat? Categoric nu! Cei care au mintea mereu treaza si ochii deschisi nu ma pot contrazice. Pentru mine totul este clar, asa cum era de mai mult timp, atunci cand scriam despre ce se intampla in trecut. In prezent se fac pregatirile pentru instaurarea noului guvern mondial cu o graba nemaivazuta. Sa ne ajute Dumnezeu sa rezistam in fata a ceea ce urmeaza. Tin sa precizez in continuare ca nu fac, nu am facut si nu o sa fac parte din nici un fel de formatiune radicala, religioasa, antiguvernamentala, anarhica etc. aceasta concluzie poate fi trasa de unii mai naivi. Sunt un simplu spectator care culege informatii si le alege ca fiind adevarate pe acelea care se leaga in mod logic si au sens. Fiecare trebuie sa gandeasca pentru el, nimeni nu are nevoie sa fie condus de o ideologie straina de principiile sale, ale familiei sale, ale neamului sau, ale religiei sale. Strofa urmatoare cred ca se potriveste foarte bine cu poza de mai sus.

Fii Domnului statură luminoasă,
Cu gândul – sprinten fulger viitor!
Să-ţi fie braţul spadă bătăioasă
Şi ochiul: disc lunar lunecător                             (Ion Barbu)

TEST FULGER: Tu esti fericit? ianuarie 20, 2009

1. Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este Imparatia Cerurilor.
2. Fericiti cei ce plang, ca aceia vor fi mangaiati.
3. Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
4. Fericiti cei flamanzi si instetati de dreptate, ca aceia se vor satura.
5. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
6. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
7. Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
8. Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este Imparatia Cerurilor.
9. Fericiti veti fi cand va vor ocara si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine.

Noi in cine credem? noiembrie 15, 2008

Exista normalitate sau exista doar opinii? Exista obiectivitate sau totul poate fi judecat in mod subiectiv? In zilele noastre ni se induce gandul cum ca nimic nu e corect, nimic nu e gresit, depinde doar de unghiul din care privesti. Astfel, tot omul este oarecum dezorientat nestiind nici o regula absoluta de urmat. Toate legile tarilor sunt trecatoare se schimba de la an la an, de la o zi la alta…Epoca moderna a creeat un fel de cetatean turmentat global care se intreaba: “eu cum trebuie sa traiesc?” dar acesta nu mai este acum neaparat doar alcoolic. El poate fi drogat, gras, sedentar, pe scurt un om dependent care nu e liber, care nu mai raspunde de propria persoana ci este perfect instabil in bataia vantului, a influentelor negative de tot felul. Cine asadar ne spune ce e bine si ce e rau? Ce reguli sa urmam in viata? In primul rand trebuie sa fim cat mai bine informati! Adevarul te va elibera; asadar informatia adevarata. Atat timp cat vei avea cunostinte si constiinta curata esti pe calea cea buna. Exista un singur adevar iar TU trebuie sa incerci sa il afli sau sa fii cat mai aproape de el. Informatie curata nu o sa gasesti nici in presa si cu atat mai putin la televizor. Afla mai intai care e traditia neamului tau, intreaba-te pentru ce au murit inaintasii tai, in ce au crezut ei si de ce…Oare noi nu ar trebui sa le urmam credinta si misiunea sau suntem mai buni decat ei, mai intelepti?Nu prea…

Strofa mea preferata… noiembrie 5, 2008

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri

Şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s,

Adevaratele înfrângeri

Sunt renunţările la vis…

de Radu Gyr

Am sosit! octombrie 6, 2008

Salut, si bine am venit in tara noastra verde. Unii dintre voi stiu, am fost plecat in SUA pentru 3 luni cu un program de studenti. Poza e din Praga, oras pe care l-am vazut la intoarcere si care m-a impresionat profund. E un oras absolut minunat cu o istorie bogata in spate si cu o arhitectura aproape exagerata. Ceea ce vreau sa zic este ca arhitectura superba gasesti la tot pasul, ca si turist poti sa faci o poza in fiecare colt de strada. Turisti sunt foarte multi, ii puteti vedea si in poza, eu eram singurul fara un mare grup de conationali. Destul despre Praga (merita vazut de zece ori) si sa vorbim despre America. Toata lumea are impresia ca e un fel de Eldorado al vremurilo noastre cand de fapt este ceva aproape opus. Eu am fost si in orase ca New York dar cel mai mult am locuit intr-o zona normala unde traieste americanul de rand: un orasel de marime medie cu un mall si un walmart in zona comerciala. Oamenii sunt asa cum ma asteptam: nu stii ce inseamna “obez” cu adevarat pana nu ai vizitat SUA. Nu stii ce inseamna diversitate haotica pana nu ai vizitat SUA. Homosexualitatea abunda si e ceva mai mult decat normal. Sa nu faci nimic altceva decat sa muncesti sa mananci si sa te uiti la TV e ceva mai mult decat normal. Sa fii aproape retardat e ceva normal. Iata unde se gasea normalitatea. SUA o tara bogata? nici atat. Oamenii de rand au un trai dramatic. Daca nu muncesti ca un adevarat sclav ai mari sanse sa mori de foame pe strada. O fi bine… Chestia pozitiva e ca exista americani destepti, descuiati, cu adevarat normali (aproximativ 10%). E vorba despre atmosfera. In tara aceea pluteste un aer cel putin straniu care te face sa te simti foarte departe de casa. La fel te fac sa te simti si majoritatea oamenilor. E un control fantastic exercitat de guvern asupra populatiei care practic e lipsita de libertatile fundamentale in mod barbar. M-am simtit atat de acasa in Europa ca nu pot sa explic. Parca am pasit in lumea libera din nou. Despre Romania: e exact asa cum am lasat-o si cum imi place-o creatie de geniu. Apropo am uitat sa va spun ca romanii erau in general cei mai destepti si cei mai poligloti dintre toti. Erau foarte multi turci, polonezi, ucrainieni, rusi, bulgari, ecuadorieni, columbieni, cehi, jamaicani, taiwanezi, chinezi, malaisieni si inca niste tari. Turcii sunt si ei foarte destepti. In fine ma bucur sa fiu in tara si o sa incep cat de curand sa scriu despre diferite chestii asa cum sunt obisnuit.

din America… septembrie 14, 2008

pentru cititorii care ma viziteaza si nu gasesc nimic nou pe blogul meu ii anunt ca sunt plecat de doua luni in SUA si o sa ma intorc la inceputul lui octombrie cu multe impresii. Imi pare rau ca nu am timp decat sa raspund la comentariile jignitoare. Numai bine tuturor, de-abia astept sa ma intorc in tara noastra verde.