Ovidius Publius Naso

“NU SUNTEM DIN MAIMUŢĂ DAR MERGEM CU PAŞI REPEZI SPRE EA.” - Arsenie Boca

Mihail Eminescu ianuarie 16, 2008

eminescu.jpg

Trebuie totusi sa imi fac timp sa scriu de Eminescu pentru ca nu am vazut nimic in mass-media in zilele acestea care sa-l reabiliteze cu adevarat (poate doar in “Gardianul”) ci doar folosirea numelui sau pe ecrane strict pentru audienta. Trebuie sa incep cu etimologia numelui sau, si anume Mihail (s-a ajuns la Mihai pentru ca asa era alintat de mic in casa) care provine din limba ebraica de la “miyka’el” si se traduce nici mai mult nici mai putin decat “cine e ca Dumnezeu” sau mai exact “unul care este ca Dumnezeu”. Numele ne este facut cunoscut prin Biblie in care apare Sfantul Arhanghel Mihail - singurul care a putut sa il infranga pe satana. Numele de Eminovici l-a preschimbat in Eminescu pentru a-l romaniza pe cat posibil. Nu exista spatiu pentru a face o analiza exhaustiva asupra omului politic, jurnalistului, economistului, istoricului, matematicianului, filosofului Mihail Eminescu. Nu am timp nici sa analizez poezia sa, care pentru el a fost doar un hobby, o pasiune, o arta pe care o practica din placere, asa cum Ion Tuculescu era un medic desavarsit care picta in timpul liber. Pe scurt Eminescu este de apreciat in primul rand pentru taria de caracter si pentru ca avea un spirit al dreptatii neobisnuit de dezvoltat. Si-a dedicat viata pentru a lupta impotriva moravurilor usoare, a cosmopolitismului haotic, si pentru a stigmatiza „iresponsabilitatile factorilor politici, afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse“. El a avut orientarea politica de conservator clasic de dreapta, militand pentru pastrarea traditiilor, continuitate, munca, urcarea pe treapta ierarhica numai pe merit. Aceste caracteristici l-au apropiat de Caragiale si de Ion Creanga, toti trei avand o aversiune vadita impotriva sistemului corupt si marsav. Mult laudatul Titu Maiorescu (pe langa multele merite pe care le-a avut e adevarat) nu a avut curajul sa fie de partea binelui pana la capat tradandu-l in final pe Eminescu asa cum a facut-o si P.P. Carp. Eminescu a fost plimbat prin sanatorii fiind perfect sanatos unde a fost otravit lent si sistematic cu mercur, sub pretextul tratarii asa-zisei boli venerice de care suferea – sifilis – , este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, dar se incapataneaza sa nu moara. Medicina legala moderna confirma dar propaganda politica de-a lungul timpului l-a redus la dimensiunea de poet nebun, visator, cu capul in nori… A fost interzis adevaratul om. Vremea trece vremea vine…

 

One Response to “Mihail Eminescu”

  1. Dan Waniek Says:

    Vreme trece, vreme vine… Calinescu avea dreptate : Sute de ani trebuie sa treaca pentru ca sevele neamului romanesc sa se ridice intr-un lujer de crin de taria regala a firii acestui poet national. Doamne ajuta ! Multumesc frumos ca v-ati amintit dvs, un tanar cu ganduri foarte frumoase si sanatoase, dar mai ales bine armonizate de luciditatea smereniei ! Cu Dumnezeu, inainte !

Leave a Reply