Poza de mai sus m-a cutremurat din mai multe motive. Am fost si am vazut Berlinul si ce a mai ramas din el (mai nimic). Razboiul intodeauna va face pagube materiale, dar astea nu sunt asa de grave precum sunt victimile din randul civililor. Ele vor fi si sunt INTODEAUNA majoritatea care are cel mai mult de suferit. Un lucru il poti repara sau schimba, dar un om nu.

Comparatia cu Bucurestiul este cat se poate de adevarata. Chiar daca nu este atat de evident. Numai cine are ochi si minte poate vedea si intelege lucrul asta. Cele doua orase impartasesc o soarta si o durere comuna nemeritata, dar istoria le deosebeste cu mult. In timp ce Berlinul renaste, doar diferit dpdv arhitectural, Micul Paris revine la ce a fost inainte. O mahala plina de “ciocoi si targoveti” si oameni amarati aserviti puterilor cotropitoare (deghizati pios in investitori), care prefera sa-l asculte pe Dl. Goe, ajuns acum la “maturitate”. Pe scena poltica carageliceasca nu s-au schimbat decat actorii, iar specatorii privesc in continuare ignoaranti.