Japonia americanizata? martie 29, 2008

…Sau globalizarea Japoniei… Mereu a existat o fascinatie din partea Europenilor si Americanilor vis a vis de obiceiurile si mentalitatea nipona cu totul straina. S-a scris si s-a citit mult despre samurai, kamikaze, Hiroshima si altele dar ce stim de fapt despre japonezi? Eu stiu ca (cu totul opus fata de occidentali) pun interesul general in fata celui personal pentru ca ei se considera mai intai rotita unui sistem iar mai apoi un individ. Pana in anul 1999!!! nu se admitea in general, cu foarte rare exceptii, ca angajatii unei intreprinderi sa fie concediati. Mai mult, compania era a o doua familie a salariatului. Angajatul el se adresa superiorului ca unui tata de fiecare data cand avea nevoie de un sfat, de sprijin moral sau orice altceva. Japonezul de rand este foarte orgolios si xenofob. Nu se mai cunoaste in lume o natie atat de inchisa si de orgolioasa precum cea japoneza, si bine face. Am spus ca pana in 1999 nu era conceput ca salariatul sa fie concediat asa cum nu e conceput sa excluzi un membru din familie. In 1999, patronul unui lant de hypermarketuri a declarat public cum ca el va adopta sistemul american bazat pe criteriul performantei si in concluzie concedierile vor fi la ordinea zilei. De atunci multi alti intreprinzatori niponi au adoptat sistemul american care a facut ca rata sinuciderilor sa creasca instantaneu cu 35% si rata divorturilor cu 40%. Guvernul, alarmat de cetatenii concediati la 50 de ani, ajunsi din manageri muritori de foame care cautau pe chat parteneri de sinucidere, a fost depasit de situatie negasind solutii practice pentru stavilirea sinuciderilor in masa. Am aratat aceste fapte pentru a demonstra inca odata efectele modernizarii bruste, fara temei, a unei societati tradionaliste, cu o cultura puternica si o istorie bogata care nu e pregatita sa suporte anumite schimbari pentru ca nu ii sunt specifice. In Romania schimbarile acestea dezorientatoare s-au petrecut prea des in acest secol asa ca iata de ce am ajuns ca si angajatul japonez trecut prin restructurari sa nu mai avem mandrie, sa ne resemnam. Are logica, nu? Daca japonezilor le este greu sa se adapteze invaziei de mentalitati individualiste occidentale, romanii au inghitit deja pastila asta, ca si consecinta fiind acum intr-o ceata totala. Nu incerc sa fac o comparatie intre Japonia si Romania pentru ca, desi ar fi posibila, ar fi prea mult de discutat dar incerc sa arat efectele presiunii civilizatiei materialiste asupra culturii spirituale. In fiecare stat ar trebui sa existe o pondere echitabila intre extreme, intre civilizatie si cultura, intre materialism si idealism iar atunci cand acest echilibru se rupe in favoarea materialismului, statul acela va fi unul rece, distant de oameni si de problemele lor, un stat care nu isi va proteja cetatenii de ei insisi. Indivizii vor fi stapaniti de cultul banului si in acelasi timp de anxietate+disperare, prietenii nedespartiti ai societatii de superconsum. V-am speriat? Perfect! Am incredere ca Japonia va ramane ultimul stat dezvoltat neafectat de virusul modernismului materialist, ultimul stat dezvoltat, sanatos, capabil sa isi pastreze traditia si cultura dar totodata sa prospere.

Politica de autobuz… martie 25, 2008

Dupa ce am asteptat cam 40 minute in statia de la Armeneasca vine autobuzul cu care aveam sa merg 12 statii… Ne napustim toti 50 oameni cati eram in statie sa prindem un loc binemeritat in autobuzul deja foarte aglomerat. Eu ma sui ultimul si stau intr-un picior primele doua statii (cam 20 min) in timp ce o femeie ma ia in brate fara sa vrea. Toti sufera si ofteaza nu numai pentru ca e un miros foarte ciudat in aer dar si pentru ca la fiecare statie se mai ingramadesc noi pasageri care nu imi imaginez unde incap. Atmosfera fiind insuportabila incep dezbaterile politice mult asteptate de cei de varsta a III-a care parca se cunosc de-o viata:

- Asa am votat asa calatorim! Sa ne fie invatatura de minte!

- Siiiiiiiiiiiiiiiiigur dom’le, asa e in Romania, aia care fura merg cu jeepu’ si noi astia cinstiti care i-am votat stam aci ca deh noi nu am fost destepti sa furam!!! Ce naibi dom’le sa fim seriosi…

- Siiiigur, pana nu vine Vlad Tepes nu se potolesc va spun eu dom’le nici marinaru’ asta nici niciunu’ nu fac nimic, cum ajung la putere cum indeasa in buzunare, astia tre’ trasi in teapa! …In discutie intervin mereu altii formandu-se un grup de vreo 6 batrani care vorbesc foarte relaxat, in gluma si cu un aer resemnat despre politicieni, despre comunism… Pe margine ceilalti asculta si se amuza. Unul dintre vorbitori coboara (ce norocos) si le ureaza tuturor: – Sa traiti bine si aglomerat! Toti din autobuz izbucnesc in hohote de ras, autobuzul sta de 30 de min la aceeasi intersectie, cateva minute ne uitam toti pe geam ca la spectacol la niste soferi care se injura pe afara. In sfarsit autobuzul inainteaza cativa metri.

-Vezi ca m-ai calcat de 100 de ori boule si nu-mi mai respira in nas! (spune o femeie unui betivan care se sprijinea pe ea)

-Ete’ d-aia nu mai pot io da picioru’ tau, suie-te tu in capu’ meu daca vrei, ca sa ai loc, stai tu in carca mea ce mai astepti! (rad toti, chiar si femeia) … Reincepe discutia politica:

-Pana nu vine iar Iliescu nu sa mai schimba nimic dom’le macar ala daca era comunist da’ nu fura ca porcii astia!

-Lasa ca si ala cate a facuuuut… Sa vina cine-o veni ca nu ne mai scapa nici dracu’ (declara un om raspicat; iar hohote de ras)

-Pacat de tarisoara asta (zice altul) ca a fost mereu cotropita ba de rusi ba de turci acu de americani fir-ar ei ai dreacu’ toti!

-Ma duc sa beau o bere dom’le ca sa-mi mai treaca de dor ca mi-e sete al dreacu’ (femeile din jur rad)

… In curand discutia oamenilor devine mai putin inflacarata odata cu urcarea unor tigani cu un caine si cativa copii. Calitatea aerului e acum mult inrautatita. Batranii incep sa vorbeasca mai incet, ceilalti le arunca priviri scarbite rromilor care incep sa vorbeasca atat de tare ca ceilalti nu se mai aud intre ei. Unul dintre ei, atat de imputit si de jerpelit incat da impresia ca are toate bolile din lume, scoate din buzunar si numara cu voce tare vreo 10 milioane, altul vorbeste mai tare la mobil in limba nativa; e taiat pe fata si pe maini. In 5 minute rromii creeaza un covor minunat de seminte pe jos. Cand coboara le ureaza batranilor:

-Na ba comunistilor sa curatati si voi semintele ca si asa nu aveti ce face. (rad intre ei si se indeparteaza mancand seminte dupa care dezbaterea politica ia o intorsatura drastica spre rasism)

-Numai Dumnezeu ne-o mai scapa si de animalele astea de tigani nesimtiti ca guvernu’ ii pupa-n cur. Astia sunt de vina dom’le pentru ce e in tara acuma ne-au facut de ras in toata Europa.

-Plebea, astia, prostii e de vina pentru toate, sa puie mana sa invete carte. (zice un muncitor cu maxim 4 clase)

-Hai sofeeeereee ca ne-am prajit acilea baaaa mergi dreacu’ mai cu curaj!!! …striga o femeie leoarca de transpiratie; tot autobuzul se prapadeste de ras; calatoria continua in aceeasi atmosfera imputita, ingramadita, incarcata si cel mai important – plina de umor.

Evolutia umanitatii torturata! martie 19, 2008

Tocmai am vazut un documentar care m-a inspirat sa mai scriu un post pentru ca am fost absent mult timp. “Taxi to the dark side” se numea documentarul si era vorba despre metodele de tortura ale CIA folosite in anchetarea si interogarea unor simpli “suspecti” de terorism. Sunt multe de spus despre subiectul acesta (cautati pe net Abu Ghraib sau Guantanamo si va convingeti) dar eu altceva vroiam sa spun. Am avut azi curs de criminologie, unde am vorbit de ideile lui Cesare Becarria – om care a revolutionat dreptul penal in a doua jumatate a secolului 18 expunand necesitatea aplicarii unor cu totul alte principii penale dintre care: eliminarea torturii ca mijloc de ancheta, obligativitatea unui proces public si contradictoriu acuzatorial iar nu inchizitorial, abrogarea pedepsei cu moartea s.a.m.d. Desigur, acest om a fost privit la vremea aceea ca un nebun, un alienat mintal caruia i-au venit niste idei cel putin hilare daca nu antimonarhice. Mai exact la cursul de criminologie am vorbit despre actualitatea problemelor puse de acesta si despre faptul ca desi principiile fundamentate de el ar trebui sa fie respectate in societatea de azi, pentru ca se considera ca omenirea a evoluat mult, totusi se incalca frecvent in tari reputat democratice (si nu e vorba numai de SUA). Dar cat de mult a evoluat omenirea avand in vedere ca practic cea mai puternica tara (ca economie si tehnnologie) din lume aplica pedeapsa cu moartea, foloseste tortura asupra unor oameni pe care nu-i intelege? Pai… nu prea mult cred eu si asta pentru ca natura omului are o latura violenta, animalica indiferent ce s-ar spune si pentru ca pe planul respectarii drepturilor omului de catre om nu se fac mari progrese. Ma gandesc totusi ca societatea a facut anumite progrese in totalitatea ei dar individul in esenta NU. Acum aproape 7 ANI!!! in SUA s-a televizat executia unei FEMEI prin injectie letala avand o audienta teribila. Eu am tras concluzia ca omul, in principiu, simte nevoia de violenta ca si acum 10.000 de ani si mai mult. Cum altfel se explica genocidul nazist din mijlocul Europei sau al comunistilor stalinisti din mai toata lumea comunista? Granita dintre a fi un om blajin si de a deveni un tortionar inrait e foarte subtire pentru ca de obicei instinctele primare te cheama…sigur ca depinde si de gradul de cultura al respectivului (miner/profesor universitar sa zicem) si de cum stie sa se controleze fiecare. Trebuie sa ne acceptam aceasta latura si sa o controlam decat sa ne consideram evoluati si sa comitem crime abominabile. Evolutia trebuie sa aiba la baza cunoasterea omului pentru a-l putea imbunatati dar… La revedere (pentru cei care vor neaparat sa ma contrazica am poza absolut sinistra: o tanara americanca de 20 si ceva de ani care isi face poze cu un musulman nevinovat torturat pana la deces pentru a arata prietenilor de acasa)

Poezia mea preferata: martie 13, 2008

Unde sunt cei care nu mai sunt? …de Nichifor Crainic

Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.

Cinefilia salveaza Romania martie 10, 2008

Nu am mai scris nimic de mult timp… imi pare rau dar am vazut foarte foarte multe filme ale celor mai mari regizori si am invatat la civil, penal, fiscal (mult si greu). As putea sa scriu despre filme extraordinare dar nu cred ca intereseaza pe multi adevarata arta cinematografica a unor regizori precum Ingmar Bergman, Fellini, Luis Bunuel, Almodovar, Tarkovski, Kurosawa s.a.m.d. Probabil ca cei mai multi nici nu au auzit de nici unul dintre acestia preferand in schimb filme cu d’alde Bruce Willis si Tom Cruise. Multi prefera filme de actiune care se vand ca painea calda dar nu au nici cea mai mica legatura cu arta cinematografica. Imaginati-va ca filmele de pe ProTV si Acasa au mare succes la public, cum pot eu asadar sa cred ca intereseaza pe cineva de Kubrick sau de Frank Capra? O sa ma uit deci in continuare la filme de calitate si o sa recomand ceva bun pentru cunoscatori. Nu mai scriu nimic pe teme politice, nationaliste, traditionaliste pentru ca subiectul nu e de actualitate. O sa vina totusi in curand vremea sa vorbim despre politica la nivel mare dupa ce SUA o sa mai ocupe vreo tara din orientul mijlociu (urmeaza Iran) si o sa bage sperietii in restul lumii. Ce cred eu ca e important la momentul asta (pentru studenti in special) e sa invatam si sa ne relaxam maxim pentru ca in viitorul apropiat vrand nevrand vor fi vremuri grele (mai ales pentru tari insignifiante ca Romania care nu au capacitatea sa prospere nici pe timp de pace). Semnalul de alarma a fost tras odata cu razboiul din Vietnam continuandu-se cu “Razboiul Petrolului” si ajungandu-se acum, cu Serbia, ca o tara Europeana sa fie lipsita de suveranitate printr-un simplu si mic efort al SUA. Concluzia – 1 uitati-va la filme si – 2 ganditi-va ca pentru viitor unii prevad un guvern global totalitar deghizat in democratie (cum este acum in SUA) chiar in urmatorii 20-30 ani. Culmea e ca la vara ma duc in America prin Work&travel. Am vazut recent niste documentare incredibile despre televizor si cum acesta e o arma de prostire si hipnotizare in masa. Era o expresie in latina, nu mai tin exact minte cum suna dar ideea era: ” da-le oamenilor spectacol, divertisment si vor uita ca le e foame”. Iata cum se priveste problema maselor de la nivel inalt – vezi cel mai renumit monument al antichitatii Coloseumul care a fost construit exact in acest scop. In incheiere va spun ideea lui Eugen Ionescu (geniala) despre societate si despre cum limiteaza guvernantii avantul maselor comparand problema aceasta cu dresajul de purici. Puricii sunt introdusi intr-o cutie de sticla foarte stramta in care nu pot sa sara lovindu-se de sticla. De la un moment dat ei vor inceta si chiar vor uita sa sara caci odata scosi din cutie nu vor mai sari niciodata. E o comparatie sumbra dar care la ora actuala se potriveste cu realitatea.

Akira Kurosawa si Toshirô Mifune martie 5, 2008

Nu stiu daca Akira Kurosawa este “cel mai bun” dintre regizori dar este clar preferatul meu. Este unul dintre acei putini inovatori, copiat si rascopiat de-a lungul timpului de altii, inovatiile lui cinematografice devenind clisee. Regizori ca Spielberg, Coppola, Scorsese, Sergio Leone, George Lucas (toti cei faimosi si arhicunoscuti) nu se nasteau bine cand Kurosawa inventa cinematografia. Acesti notorii producatori si regizori au crescut cu imaginea lui Kurosawa si au preluat de la el destule idei. Spun asta fara sa minimalizez meritele acestora pentru ca si ei sunt la randul lor niste artisti desavarsiti care au creat opere poate mai valoroase, spun doar ca fac parte dintr-o generatie care l-a avut pe Kurosawa ca si ghid, profesor. Un alt aspect important este cuplul poate cel mai reusit din cinematografie. Marele cineast a colaborat perfect cu actorul (par excellence) Toshirô Mifune in cele mai reusite filme ale lui asa cum de exemplu Scorsese a colaborat perfect cu De Niro. Toshirô Mifune a avut in toata aceasta arta un rol poate la fel de important ca si cel al regizorului pentru ca a avut de fiecare data o prestatie magnifica. Atat vreau sa spun: dupa ce il privesti pe Mifune in cateva filme iti doresti din toata inima sa fii tu insuti un samurai de onoare gata oricand sa moara pentru dreptate.

Toate filmele lui Akira Kurosawa au acelasi scop – sa atinga si sa moralizeze pe spectator. Fiecare film al sau e o lectie moralizatoare foarte puternica, o lectie despre umanitate, despre curaj si devotament in dauna lasitatii si a urateniei sufletesti. Parca ar crea dupa acelasi cod cu cel al samurailor: nu iarta nici o persoana slaba, nu incurajeaza ignoranta fata de anumite cauze ci transeaza clar dilema eticii – personajele (ca si in viata) sunt ori lasi, umili, prosti, lacomi, ignobili ori total opuse: eroul tip fat-frumos care dispune de cel mai inalt cod etic posibil si nu se da in laturi de a ajuta pe cei din prima categorie chiar daca nu castiga nimic din asta, nici macar recunostinta. Cred ca oricine se uita la 2-3 filme de Kurosawa se schimba putin in bine pentru ca toate iti transmit acel mesaj puternic anti-marsavie, parsivitate, decadenta si pro tarie de caracter, curaj, devotament, abnegatie. Comicul este de asemenea FOARTE dezvoltat. Printre toate aceste lectii moralizatoare, regizorul nu pierde nici o ocazie de a ridiculiza intr-un stil caragialesc pe cei simpli, lasi, marsavi, aplicandu-le o mimica a fetei care ii dezonoreaza de la prima vedere. Servilismul acestor personaje ajunge deseori la paroxism ca si curajul eroului in paralel. Cam atat despre subiectul asta – ramane sa vedeti cateva productii si sa imi multumiti ca v-am recomandat Kurosawa. Daca totusi iti plac filmele gen Terminator, Titanic, Spiderman, sau altele nu o sa iti placa niciodata Kurosawa pentru ca el este pentru cinematografie ceea ce e William Shakespeare pentru dramaturgie sau Miguel de Cervantes pentru literatura.

Procesul de la Nürnberg martie 2, 2008

Daca vreti neaparat sa vedeti un film foarte foarte bun trebuie sa-l vedeti pe acesta: “Judgement at Nuremberg” asa cum se numeste in engleza. Actorii sunt numai unul si unul: Burt Lancaster (in imagine), Marlene Dietrich, Judy Garland si nu in ultimul rand Spencer Tracy. Atmosfera filmului este senzationala, esti mereu pus pe ganduri de argumentele puternice ale partilor incat decizia din final a tribunalului nu o poti intrevedea ceea ce face ca suspansul sa fie maxim. Jocul ultranatural prestat de actori te face sa intri in mintea personajelor si sa simpatizezi cu ei, sa te pui in locul lor. Asta, cred eu, e si ideea principala a filmului: sa te pui in locul acuzatilor, sa te pui in fata unor situatii cu adevarat dificile si sa te intrebi cum ai reactiona. O alta imagine de neuitat a filmului este aceea ca judecatorii ii judeca pe judecatori. In fata acestei imagini iti pui intrebari legate de autoritatea tribunalului de a judeca deciziile unui alt tribunal. Oare e vorba de razbunarea invingatorilor asupra invinsilor sau poate doar acum se face adevarata dreptate? E unul dintre filmele mele preferate pentru ca se incadreaza in acel gen care pune nenumarate probleme legate de drept, istorie, moralitate, nationalism si te lasa cu optiunea de a alege orice solutie la aceste probleme. Trebuie sa vedeti filmul pentru ca este intr-adevar o capodopera a genului – alaturi de “To kill a mockingbird” sau “12 angry men”. Vizionare placuta!