Nu stiu daca Akira Kurosawa este “cel mai bun” dintre regizori dar este clar preferatul meu. Este unul dintre acei putini inovatori, copiat si rascopiat de-a lungul timpului de altii, inovatiile lui cinematografice devenind clisee. Regizori ca Spielberg, Coppola, Scorsese, Sergio Leone, George Lucas (toti cei faimosi si arhicunoscuti) nu se nasteau bine cand Kurosawa inventa cinematografia. Acesti notorii producatori si regizori au crescut cu imaginea lui Kurosawa si au preluat de la el destule idei. Spun asta fara sa minimalizez meritele acestora pentru ca si ei sunt la randul lor niste artisti desavarsiti care au creat opere poate mai valoroase, spun doar ca fac parte dintr-o generatie care l-a avut pe Kurosawa ca si ghid, profesor. Un alt aspect important este cuplul poate cel mai reusit din cinematografie. Marele cineast a colaborat perfect cu actorul (par excellence) Toshirô Mifune in cele mai reusite filme ale lui asa cum de exemplu Scorsese a colaborat perfect cu De Niro. Toshirô Mifune a avut in toata aceasta arta un rol poate la fel de important ca si cel al regizorului pentru ca a avut de fiecare data o prestatie magnifica. Atat vreau sa spun: dupa ce il privesti pe Mifune in cateva filme iti doresti din toata inima sa fii tu insuti un samurai de onoare gata oricand sa moara pentru dreptate.
Toate filmele lui Akira Kurosawa au acelasi scop – sa atinga si sa moralizeze pe spectator. Fiecare film al sau e o lectie moralizatoare foarte puternica, o lectie despre umanitate, despre curaj si devotament in dauna lasitatii si a urateniei sufletesti. Parca ar crea dupa acelasi cod cu cel al samurailor: nu iarta nici o persoana slaba, nu incurajeaza ignoranta fata de anumite cauze ci transeaza clar dilema eticii – personajele (ca si in viata) sunt ori lasi, umili, prosti, lacomi, ignobili ori total opuse: eroul tip fat-frumos care dispune de cel mai inalt cod etic posibil si nu se da in laturi de a ajuta pe cei din prima categorie chiar daca nu castiga nimic din asta, nici macar recunostinta. Cred ca oricine se uita la 2-3 filme de Kurosawa se schimba putin in bine pentru ca toate iti transmit acel mesaj puternic anti-marsavie, parsivitate, decadenta si pro tarie de caracter, curaj, devotament, abnegatie. Comicul este de asemenea FOARTE dezvoltat. Printre toate aceste lectii moralizatoare, regizorul nu pierde nici o ocazie de a ridiculiza intr-un stil caragialesc pe cei simpli, lasi, marsavi, aplicandu-le o mimica a fetei care ii dezonoreaza de la prima vedere. Servilismul acestor personaje ajunge deseori la paroxism ca si curajul eroului in paralel. Cam atat despre subiectul asta – ramane sa vedeti cateva productii si sa imi multumiti ca v-am recomandat Kurosawa. Daca totusi iti plac filmele gen Terminator, Titanic, Spiderman, sau altele nu o sa iti placa niciodata Kurosawa pentru ca el este pentru cinematografie ceea ce e William Shakespeare pentru dramaturgie sau Miguel de Cervantes pentru literatura.
