Japonia americanizata? martie 29, 2008

…Sau globalizarea Japoniei… Mereu a existat o fascinatie din partea Europenilor si Americanilor vis a vis de obiceiurile si mentalitatea nipona cu totul straina. S-a scris si s-a citit mult despre samurai, kamikaze, Hiroshima si altele dar ce stim de fapt despre japonezi? Eu stiu ca (cu totul opus fata de occidentali) pun interesul general in fata celui personal pentru ca ei se considera mai intai rotita unui sistem iar mai apoi un individ. Pana in anul 1999!!! nu se admitea in general, cu foarte rare exceptii, ca angajatii unei intreprinderi sa fie concediati. Mai mult, compania era a o doua familie a salariatului. Angajatul el se adresa superiorului ca unui tata de fiecare data cand avea nevoie de un sfat, de sprijin moral sau orice altceva. Japonezul de rand este foarte orgolios si xenofob. Nu se mai cunoaste in lume o natie atat de inchisa si de orgolioasa precum cea japoneza, si bine face. Am spus ca pana in 1999 nu era conceput ca salariatul sa fie concediat asa cum nu e conceput sa excluzi un membru din familie. In 1999, patronul unui lant de hypermarketuri a declarat public cum ca el va adopta sistemul american bazat pe criteriul performantei si in concluzie concedierile vor fi la ordinea zilei. De atunci multi alti intreprinzatori niponi au adoptat sistemul american care a facut ca rata sinuciderilor sa creasca instantaneu cu 35% si rata divorturilor cu 40%. Guvernul, alarmat de cetatenii concediati la 50 de ani, ajunsi din manageri muritori de foame care cautau pe chat parteneri de sinucidere, a fost depasit de situatie negasind solutii practice pentru stavilirea sinuciderilor in masa. Am aratat aceste fapte pentru a demonstra inca odata efectele modernizarii bruste, fara temei, a unei societati tradionaliste, cu o cultura puternica si o istorie bogata care nu e pregatita sa suporte anumite schimbari pentru ca nu ii sunt specifice. In Romania schimbarile acestea dezorientatoare s-au petrecut prea des in acest secol asa ca iata de ce am ajuns ca si angajatul japonez trecut prin restructurari sa nu mai avem mandrie, sa ne resemnam. Are logica, nu? Daca japonezilor le este greu sa se adapteze invaziei de mentalitati individualiste occidentale, romanii au inghitit deja pastila asta, ca si consecinta fiind acum intr-o ceata totala. Nu incerc sa fac o comparatie intre Japonia si Romania pentru ca, desi ar fi posibila, ar fi prea mult de discutat dar incerc sa arat efectele presiunii civilizatiei materialiste asupra culturii spirituale. In fiecare stat ar trebui sa existe o pondere echitabila intre extreme, intre civilizatie si cultura, intre materialism si idealism iar atunci cand acest echilibru se rupe in favoarea materialismului, statul acela va fi unul rece, distant de oameni si de problemele lor, un stat care nu isi va proteja cetatenii de ei insisi. Indivizii vor fi stapaniti de cultul banului si in acelasi timp de anxietate+disperare, prietenii nedespartiti ai societatii de superconsum. V-am speriat? Perfect! Am incredere ca Japonia va ramane ultimul stat dezvoltat neafectat de virusul modernismului materialist, ultimul stat dezvoltat, sanatos, capabil sa isi pastreze traditia si cultura dar totodata sa prospere.