Trebuie ca macar in aceste zile oamenii sa isi aminteasca de restauratorul rasei noastre si sa il cinsteasca pe Iisus Hristos. In conceptie crestina (si in conceptia mea) viata e o piesa de teatru iar noi niste actori care nu pot patrunde in culise decat la sfarsitul piesei sau ca viata este un vis din care ne trezim de-abia atunci cand “murim” – asa de frumos spune marele Nichifor Crainic: “cand va cadea marele-ntuneric vei vedea”. Ateii, rebeli fara nici o cauza, militand pentru o deformatie de la natura fireasca a lucrurilor incearca sa arunce in derizoriu si sa bagatelizeze povestea dumnezeiasca a vietii lui Iisus pentru ca astfel zeita “ratiune” sa triumfe peste toti si toate. Dar ce nu inteleg acestia este ca nu ratiunea il desparte pe om de animal ci RELIGIA pentru ca oamenii ar trai tot dupa legea junglei ca si animalele daca nu ar fi credinta. Mai spun unii (argument pueril) ca si crestinismul a facut varsare de sange in numele lui Hristos. E ca si cum ai spune ca un cal naravas a lovit un om in numele stapanului sau. Asa cum spunea Arsenie Boca foarte corect: “in mintea stramba si lucrul drept se stramba”. Asa le-a zis si Hristos ucenicilor sa lupte pentru crezul lor si impotriva raului cu toate armele iar ei au cumparat doua sabii – bineinteles ca au gresit lamentabil iar Iisus s-a intristat. Sigur, de pasti am vrut sa fac o noua pledoarie in favoarea credintei adevarate care a reinviat omul si l-a preschimbat din barbar in om cu un scop pe lume – crestinismul – din ce in ce mai denigrat si mai pocit de necunoscatori, nerecunoscatori, rau-voitori, teribilistii iconoclasti etc. Viata lui Iisus reprezinta sublimul in persoana si dezlegarea tuturor misterelor existentiale pentru orice OM care e dispus sa asculte. OM, in sensul de Homo Religiosus asa cum spunea Petre Tutea, nu un oarecare zoon politikon ahtiat dupa materie si profit cu nimic mai presus decat un tigru sau o hiena. In Romania, sarbatorile pascale au fost cu siguranta dintotdeauna cele mai importante din an, zile in care si cel mai pasiv crestin se spovedea si se impartasea. In 2008 nici macar atat pentru ca printre tineri a devenit de mult timp un motiv de lauda absenta de la biserica sau necredinta in Dumnezeu (e adevarat ca si mass-media contribuie neincetat la atitudinea asta). Unii spun ca ne tragem din maimuta pentru ca ADN-ul ei e asemanator cu al omului in proportie de 96-98%. DA, dar ADN-ul florilor in proportie de 80% ; deci? Suntem facuti din flori? Nimic. Un singur lucru reiese de aici: ca toate fiintele de pe pamant au o origine comuna. Am scris mare pe frontispiciul blogului meu: “nu suntem din maimuta dar mergem cu pasi repezi spre ea” – asta e adevarul. De ce cred asta? Pentru ca ateismul inradacinat in mintea maselor ar insemna cu adevarat si fara indoiala instaurarea legii junglei printre oameni (dezastrul si haosul suprem, un fel de comunism globalizat infinit mai diabolic) si astfel am da inapoi cu mai mult de 2000 de ani – catre vremurile in care “omul” NU DESCOPERISE inca nici Cuvântul nici religia, catre maimuta. Crestinismul nu este si nu a fost pentru romani o doctrina umanista datatoare de pace pentru ca doctrinele si ideologiile sunt create de oameni deci supuse greselii pe cand crestinismul e de la Dumnezeu, e sacralitate, intrupeaza legile firesti si naturale ale universului pe care suntem obligati sa le respectam. Daca vom respecta si vom iubi aceste legi atunci vom fi cu adevarat liberi. Iata spre exemplu ca a tine post e o obligatie in fata lui Dumnezeu si in acelasi timp o purificare sacra. Daca unii inteleg prin libertate sa faca tot ce ii taie capul pentru ca au dreptul asta eu respect urmatoarea lege:”DREPTUL OBLIGA”. Paste fericit tuturor si numai bine!
Sfintele paşti în România aprilie 23, 2008
Lumea in care vreau sa traiesc aprilie 17, 2008
Ce m-a inspirat sa scriu randurile astea foarte sincere a fost melodia celor de la Vama Veche – “Alt oras” – care mi se pare putin cam geniala. Versurile ma reprezinta intrutotul in ceea ce priveste relatia mea cu orasul, cu aglomeratia urbana, cu rutina care indobitoceste, cu oamenii tristi care merg la serviciu, nepoliticosi-artagosi etc. As vrea si eu, ca si cei de la Vama Veche, “sa locuiesc pe o strada desenata de-un copil” sau “din bucati de plaja sa cladesc un alt oras in care oamenii zambesc”. E clar, si de asta imi place foarte mult, ca piesa evoca sentimente dintre cele mai pure si nevinovate. De ce cred ca e important sa scriu despre chestia asta: pentru ca inglobeaza o intreaga serie de sentimente pe care le traim toti in fiecare zi si pe care le simtim (in special in Bucuresti) la tot pasul. “Fratilor va spun cinstit orasul m-a nenorocit” mai spune un alt vers care trebuie amintit. Cel mai ciudat e ca m-am obisnuit cu atmosfera asta nenorocita a Bucurestiului si cand plec din oras parca imi lipseste toata forfota care dealtfel ma intristeaza groaznic. E ca si cum as fi dependent de o senzatie deprimanta ceea ce, daca ma gandesc bine, e si mai deprimant – in fine: “singura noastra scapare: sa ramanem toti la mare” pentru ca altfel o sa ramanem inlantuiti pana la batranete in orasul care in curand o sa devina irespirabil, necirculabil, ingatuit, prafuit etc. Totusi n-as vrea sa mint cu ceva si o sa recunosc, pentru ca asa e cinstit, ca Bucurestiul are farmecul lui de necontestat in special partea veche a orasului care e frumoasa ca in basme sau chiar agitatia asta extrema de zi cu zi care creaza comedii excelente: situatii hazlii-dramatice specifice (gen aglomeratii nemaipomenite in istoria omenirii – timp in care toti o iau razna efectiv). Mi-a placut foarte mult ideea piesei si a trebuit sa scriu ceva si despre Vama Veche: o formatie care imi place mult. In plus imi place sa scriu despre subiecte cat mai diverse, dupa cum se vede, incepand cu lucrurile cele mai importante, serioase pana la cele mai banale si absurde (cred ca asta ar trebui sa insemne personalitatea umana – echilibru, seriozitate si elasticitate). De fapt mai mult decat sa scriu pe blog “vreau sa ajung la radio sa auda o tara-ntreaga cine-s eu cu-adevaraaat” 
) Chiar daca “nu am chef azi” ma duc sa ma culc pentru ca maine ma trezesc de dimineata. “De-as putea s-opresc orasu-n loc si cu o guma sa sterg fiecare bloc…” Ce atmosfera sublim de nevinovata evoca desenul unui copil (mai sus). Cand ma uit la desen sunt sigur ca toata viata ar fi o intreaga fericire daca am fi cu totii niste copii responsabili. Daca ar fi sa analizez “tabloul” putin mai pretentios as spune ca evoca in modul cel mai simplu si mai direct posibil intreaga dimensiune si natura a vietii pe pamant: armonie, naturalete, Dumnezeu, om, stabilitate, fericire – adica exact gandurile care umplu capul unui copil inca nealterat (deci logic mai rational sufleteste si mai intelept decat noi) de contactul cu lumea.
Arsenie Boca – “Sfantul Ardealului” aprilie 12, 2008
Pana sa citesc de si despre parintele Arsenie Boca, sau despre Valeriu Gafencu nu stiam ca au existat sfinti adevarati in secolul XX. Am ramas impresionat de la prima vedere de aspectul angelic al monahului ca apoi sa aflu ca a fost un trimis al lui Dumnezeu pentru romani asa cum se gasesc pentru un popor unul la sute de ani. Si-a impus din tinerete o disciplina de fier, si-a dezvoltat spiritul avand ca si anexa o cultura desavarsita. A facut pe langa facultatea de teologie, facultatea de arte si cateva cursuri de medicina. Citea cu nesat articolele lui Eliade din reviste studentesti pe teme spirituale. Parintele era de meserie pictor de icoane dar mai adesea isi exercita harul asupra enoriasilor sau vizitatorilor avand darul citirii gandului si pacatului fiecaruia precum si puteri vindecatoare; marturii in acest sens exista mii. Cu toate ca era haituit neincetat de securitate – desi nu avusese niciodata nici o legatura cu legionarii – reusea constant cu ajutorul lui Dumnezeu sa ii uimeasca si sa ii sperie prin minuni pe cei mai indraciti comunisti. Se dusese zvonul in tara (inca din anii ‘40) ca oricine se duce la parinte se intoarce plangand si isi schimba toata viata. Chilia si-a sapat-o in inima unui munte la inaltime mare si facuse din acel loc un templu sfant de rugaciune unde se retragea in meditatie ascetica. De cele mai multe ori oamenii spuneau ca privirea lui ii patrundea pe cale directa pana in suflet si atunci plangeau. Parintele Arsenie Boca a facut multe minuni si a indrumat multi oameni din zona muntilor Fagaras pe calea cea dreapta. El a prezis ca apocalipsa va veni atunci cand nebunii ii vor prigoni pe crestini si nu ii vor mai lasa pe ei sa participe la Sfanta Liturghie. “Sfantul Ardealului” s-a intors la Dumnezeu atunci cand si-a indeplinit misiunea fata de neamul sau. Inainte sa moara a spus apropiatilor ca el are sa ajute oamenii mai mult dupa ce moare si a profetit ca Ceausescu va muri de Craciun pe 25 Decembrie. El spunea cu toata convingerea si in adevar ca omul are trei faze: prima vegetativa inainte de nastere; a doua bio-psihica; si a treia spirituala dar multi oameni nu vor sa stie decat de primele doua faze. Sfaturile sale duhovnicesti s-au sprijinit si pe cunostintele lui de fizica, chimie, medicina data fiind cultura lui impresionanta si astfel aratand prin argumente imbatabile ca lumea nevazuta se imbina cu lumea aceasta, e mai aproape decat cea materiala si mai tangibila decat am fi crezut. Nu este o coincidenta ca parintele a slujit lui Dumnezeu exact in perioada celor mai grei 50 de ani din istoria romanilor. Parintele a fost tuns in monahism adica si-a inceput viata calugareasca in primavara anului 1939 (exact inceputul razboiului mondial devastator pentru Romania) si a incetat din viata pamanteasca cu nici o luna inainte de sfarsitul dramei comunismului (28 noiembrie 1989). Desi, spun unii, ar fi mai putut sa mai traiasca a cerut sa se duca pentru ca isi indeplinise misiunea. Mormantul sau e acum loc de pelerinaj pentru mii de crestini anual dintre care multi inca il simt si chiar il vad pe duhovnic. „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” … si mai departe … “Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” . Sau pentru acei martiri care au patimit prin inchisorile comuniste (printre care si Arsenie Boca chinuit mult timp de securitate) s-ar potrivi: “Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup.” Asa ar trebui sa ne amintim si de viata desavarsitului ascet pe care l-am evocat pentru ca doar prin copierea sau macar amintirea unor astfel de exemple si modele de viata se poate ajunge cat de cat la o evolutie sociala si spirituala. Din cartile atasate mai jos se intelege mai bine adevarata dimensiune a parintelui Arsenie Boca, un om trimis pentru a indruma si a ghida neamul romanesc in clipele in care ar fi putut sa piara in fata vijeliilor puternice care incercau sa-l dezradacineze.
Summitomanie aprilie 2, 2008
Basescu saluta marinareste si e mandru ca il viziteaza toti liderii mondiali ; Bush s-a bosumflat ca ne-am plictisit cu totii de povestea lui cu teroristi ; Putin fluiera nepasator stiind ca ceilalti o sa-l roage frumos sa fie cuminte si sa nu ne mai sperie.
MITOMANÍE s.f. Boală psihică caracterizată prin tendinţa de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate; p. gener. mania de a minţi. – Din fr. mythomanie.
