Boema absolută: Nichita Stănescu! mai 30, 2008

Ziarul Jurnalul National, desi patronat de inaltul securist Voiculescu, mi-a facut o surpriza foarte placuta aducandu-l in prim-plan pe sublimul Nichita Stanescu, “ingerul blond” intr-o editie de colectie cu CD si un supliment despre viata poetului. E cel putin straniu pentru ca Nichita a fost unul dintre cei mai urmariti oameni de catre securitate. De cele mai multe ori se creau situatii penibile pentru securistii care incercau sa inteleaga ceva din atmosfera 100% artistico-boema care plutea in apartamentul sau si faceau rapoarte ambigue: “Un anturaj decadent, caracterizat prin imoralitate şi promiscuitate, care oferă prilejuri pentru comentarii politice necorespunzătoare”. Intr-adevar viata lui Nichita era inecata in alcool dar numai pentru a-si stapani imensa inspiratie si pentru a rari transele revelatorii care il cuprindeau. Cel mai bun prieten al poetului era plopul Gica pe care il descria asa:”Gică este un copac gelos. M-a pus dracu’ de l-am scărpinat pe scoarţă într-o seară şi nu mai scap de el defel. Venise la mine, într-o zi, o distinsă doamnă. Din pricina principialităţii lui Gică, nici mîna nu am apucat să i-o sărut. Excesul de grijă pe care îl are pentru mine, curiozitatea lui de pom care se uită la mine mirat, că sînt om, nu mă lasă în libertatea mea. N-avui treabă! Cine m-a pus să-l scarpin pe scoarţă, cînd singuratic am venit acasă?”. Am mai scris un articol mai demult despre Nichita in care aratam ca societatea romaneasca a decazut in asa hal incat fata-baiatul luptatoare de cartier, mahalaua in persoana “Nikita” (stiti la cine ma refer) este cu mult mai cunoscuta decat geniul cel mai pur romanesc nominalizat la premiul Nobel (nu acum 100-200 de ani ci acum nici 30 de ani). In 1984 cand era favorit la castigarea Nobelului deja murise. Profund mistic, orientat politic spre dreapta (de-aia isi tinea mereu tigara in dreapta), Nichita Stanescu si-a ascuns mai mereu gandurile prin aluzii si ambiguitati incifrate in mai toate poeziile si in intregul sau comportament. De balconul sau atarna o pancarta pe care se citea: “Hic sunt leones” (aici sunt lei).

SESIUNE mai 20, 2008

nu o sa mai scriu nimic o perioada pentru ca am intrat in sesiune si am niste examene foaaaaarte grele.

Sa descoperim trecutul ca sa intelegem prezentul! mai 13, 2008

Privind acest discurs al lui Robert F. Kennedy din perspectiva istorica imi lamureste cam toata politica mondiala de azi. Bobby Kennedy, asa cum il numea fratele sau mai mare (ucis si el tot de CIA), a fost un model de om politic, un exemplu de moralitate si intelepciune care a incercat sa faca oamenii sa vada asemanarile dintre ei si nu diferentele. Mai rar pentru un om politic american, Bobby era un crestin infocat, catolic practicant ce judeca viata prin filtrul crestin inainte de toate. Studiati putin viata fratilor Kennedy si veti intelege SUA cu mult, mult mai bine! De ce a fost ucis cu putin timp inainte de a fi votat presedinte? Pentru ca era mult prea incomod pentru cei ce isi pregateau ajungerea la putere – cei care au si ajuns, cei care conduc totul din umbra si sunt in stare de orice atrocitati! Astfel privind lucrurile si ascultand discursul lui Robert Kennedy nu ne mai intrebam de ce azi, cand oamenii ar trebui sa fie mai intelepti ca niciodata in istorie, se indreapta mai degraba catre salbaticie decat catre pace. Cand cei ce propovaduiesc pacea (avem numeroase exemple in toata lumea) sunt asasinati fara mila, atunci violenta va invinge – e evident, a si invins. Observati cum toate valorile sunt astazi intoarse cu susul in jos: bunatatea sufleteasca e asociata cu naivitatea sau prostia; iertarea e vazuta ca un pacat, razbunarea ca o dovada de intelepciune; mila e o slabiciune de neiertat iar avaritia si zgarcenia o calitate a “omului nou” – toate aceste mentalitati ce contrazic morala pura si normala din temelii au o singura radacina in urmatoarea gandire bolnava: Religia e un mit ce trebuie distrus in care mai cred oameni subdezvoltati iar ateismul e viitorul care va elibera omul din sclavia unei conceptii gresite despre viata. E adevarat, in lumea in care traim, majoritatea e de acord cu asertiunile de mai sus! Unde vom ajunge? Fara indoiala in ritmul asta doar la decăderea, ruinarea, nimicirea, dispariţia, anularea, suprimarea, pieirea, distrugerea rasei umane.

Dar iata cea mai actuala profetie facuta acum aproximativ 1700 de ani de Antonie cel mare si care ne lamureste: “Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor”. De asemenea, mai recent, parintele Arsenie Boca spunea ca “nu suntem din maimuta dar ne indreptam cu pasi mari catre ea”. Oare acestia care au vazut viitorul erau nebuni??? Nebuni sunt aceia care interzic predarea creationismului in scoli inlocuindu-l cu evolutionismul contradictoriu si nefondat stiintific, nebuni sunt aceia care scot icoanele din scoli – rebeli fara nici o cauza carora le place doar sa distruga, nebuni sunt aceia care nu tin cont de traditiile unui popor stravechi, nebuni sunt aceia care se lasa condusi de astfel de entitati si nu lupta pentru eliberarea lor. Nebuni sunt aceia care cred ca lupta aceasta se duce cu arme sau revolutii purtate in strada prin violente pentru ca lupta trebuie sa inceapa din oglinda: sa ne educam si sa ne desavarsim fiecare dintre noi in parte si sa alungam ignoranta care parca pluteste in aer.

“Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?”

Mircea Vulcanescu, un munte de inteligenta crestina mai 4, 2008

E inacceptabil cat de putina lume il cunoaste pe acest munte de om (fizic dar mai ales spiritual), cat de putin se scrie despre el, cat de putin se cunoaste viata sa. Ar fi normal ca in manualul de “Istoria Romanilor” sa ii fie rezervat un amplu studiu de caz. Desigur, ar fi normal ca Romania sa fie la nivelul de dezvoltare al Elvetiei cu toate acestea anormalul dicteaza in vremurile noastre iar intelectualii nostri adevarati au fost de mult sacrificati. Nu cred ca voi reusi tocmai eu sa-l fac popular prin umilul meu blog dar am cred ca am obligatia sa scriu despre el. Nu vreau sa fac biografia lui Vulcanescu ci doar sa reliefez trasaturile pe care eu le-am retinut din tot ce am citit despre el. Mircea Vulcanescu era si este recunoscut drept latura cea mai sensibila si mai blanda a generatiei sale, la antipod aflandu-se Cioran. Multi spun ca el ar fi fost cel mai erudit din aceasta generatie avand cunostinte vaste si profunde in mai toate domeniile si stiintele: de la istorie la economie, de la anatomie la finante, de la chimie la filosofie, drept, sociologie, literatura etc. Putea sa vorbeasca zile in sir despre opera muzicala a oricarui compozitor clasic sau despre opera oricarui literat de seama. Cu toate acestea, singurul cuvant care il definea intrutotul era eticheta de “crestin” pentru ca inainte de toate el era un modest si smerit crestin. Condus de aceasta credinta si-a dat viata la Aiud pentru un student care delira de frig. Bunatatea lui mergea pana intr-acolo incat Cioran, pesimistul incurabil, spunea ca Vulcanescu face parte dintr-o alta rasa de oamenii care nu se trage din Adam si care sunt sfinti innascuti. Asa trebuie sa ramana in memoria noastra Mircea Vulcanescu: un om care si-a dat viata pentru un altul desi il asteptau acasa sotia si fetele ce-l iubeau atat de mult. Obisnuia sa joace “volleyball” duminicile după-amiază, în grădina lui Mac Constantinescu cu Mircea Eliade, C. Noica, Dan Botta, Haig Acterian, Mihail Polihroniade si altii. In casa lui domnea o pace si un calm desavarsit in care ti-era mai mare dragul sa traiesti, asa cum povestesc fiicele si sotia sa. Tinea conferinte in diverse locuri, avand un discurs de o elocinta fantastica si vorbind cu deosebita infierbantare si pasiune depasea de obicei cu mult timpul alocat. Dupa un proces pierdut dinainte a fost aruncat in cel mai aspru regim de detentie la Aiud, obligat sa doarma iarna pe cimentul rece intr-o incapere minuscula si mizera alaturi de studenti ai sai. Iata ce spune el insusi din crunta inchisoare extrem de bolnav de slabit si deprimat inainte de a se sacrifica pentru un student din celula facandu-se saltea umana pentru el:

“Rostul meu in viata s-a terminat. M-am despartit de studentii pe care-i iubeam tocmai in cele mai dureroase momente ale istoriei. Am crezut ca mi-am facut datoria ca cetatean fata de aceasta tara haituita si jefuita cu nerusinare, fata de acest neam insangerat. M-am inselat. N-am fost decat un vanitos. Am tinut sa vin aici langa cei in suferinta, cei care au visat libertatea si-au sangerat pentru ea. Studentii mei nu mai pot astepta nimic de la mine, o biata epava ce se taraste pentru ultima picatura de viata. Stradaniile mele la altarul culturii s-au dovedit a fi zadarnice. Potentatii vremii n-au nevoie de cultura. Pseudocultura si-a intins tentaculele ca o caracatita. Nu stiu ale cui pacate indura acest neam ospitalier. Boala mi-a macinat si ultima farama de vlaga. Sunt la capatul puterilor. Ma vedeti in ce hal am ajuns. O caricatura de om. Charon ma asteapta sa ma treaca Styxul. Corbii sunt gata sa ma insoteasca. Priviti-i cum dau rotocoale croncanind in vazduh. Ma doboara tacerea asta. Ma ucide suferinta prin care trec prietenii de celula. Stiu ca ma despart de ei. Ii rog sa ma ierte ca-i parasesc.”

Cu toate acestea lasa un indemn urmasilor: “Nu ne razbunati!” dar nu cred sa fi spus “Uitati-ne!”

Gata cu Pastele, la munca! mai 1, 2008

Ce trebuia sa se intample s-a intamplat: s-au terminat sarbatorile si incepe sesiunea. Ce ati facut de Paste? Eu unul am fost la tara, intr-un sat frumos din Arges, unde m-am simtit foarte rustic. Si-asa trebuia sa parasesc Bucurestiul pana la urma pentru ca eram pe cale sa visez numai semafoare, masini, fum etc. La tara totul e verde, ziua auzi pasari cantand, seara greieri, vorbesti cu maxim 5 persoane pe zi, nu te uiti la televizor, mananci sanatos. Nu stiu altii cum sunt… dar mie imi plac chestiile astea. In plus, toata lumea se aduna la biserica sa ia lumina, a doua zi dimineata sa se impartaseasca, ziua sa ciocneasca oua si sa bea vin si sa manance miel. Ce repede ar fi trecut Pastele daca as fi ramas in Bucuresti si as fi mers intr-un club si m-as fi uitat la tot felul de emisiuni care mai de care la televizor ori as fi stat pe net toata ziua. E tarziu ma duc sa ma culc, la revedere!