“Omul nou” iunie 24, 2008

Omul nou despre care vreau să vorbesc este produsul absolut al epocii grăbite în care trăim. Omul nou nu are niciodată timp, tot timpul aleargă după ceva, nu savurează nici o clipa. El nu e fericit niciodată pentru că este un adaptat prin excelenţă: se adaptează oricărei situaţii dar numai forţat de nevoie şi interes pentru că nu are curajul să se împotrivească nedreptăţilor sau să lupte cu probleme dificile. Acest om nu cunoaşte noţiunea de “spirit” sau crede, în cel mai bun caz, că tot ce nu e material e o elucubratie a poeţilor romantici sau a idealiştilor primitivi. El nu se ia pe sine în serios poate şi pentru că se crede un urmaş al maimuţelor. Omul nou nu se crede creat de o forţă divină şi deci nu numai că nu se consideră pe el o creaţie divină dar consideră umanitatea în general ca pe o turmă de animale avansate şi dominatoare. Concluzia acestui fir logic ar fi că nici unul dintre noi nu este unic sau special, în consecinţă suntem dispensabili. Omul nou nu cunoaşte nici termeni precum “onoare”, “demnitate” crezând că sunt cuvinte cu care oamenii obişnuiesc să se laude. Omul acesta crede că poate cumpara orice. El nu vrea decat “să para ceva”, niciodata “să fie” cineva. El ţine mai mult la imaginea lui decat la sine însuşi. El ţine mai mult la părul sau la unghiile lui mai mult decât la sufletul lui. Pe oamenii credincioşi, el îi consideră încuiaţi, naivi, inculţi sau pur şi simplu proşti; îi vede pe creştini ca pe nişte copii care înca mai cred în Moş Crăciun. Crezându-i aşa prostuţi va profita mereu de pe urma lor şi de aceea va câştiga de cele mai multe ori pe plan material şi se va crede şi se va purta mereu precum un învingator, plin de el, superior, mândru şi nepoliticos. Omul nou nu are personalitate. Într-o societate şi o epocă normală nu s-ar impune niciodată ca un lider. Omul nou din România vrea neapărat să fie american sau măcar să ducă un stil de viaţă asemanator care se învârte între mâncare, televizor şi bani. Acest om se crede intelectual dacă a văzut trei documentare pe Discovery. Omul nou e neom.

Dar omul vechi??? Despre omul vechi nu e nimic de spus sau poate că sunt prea multe. În primul rând, pe omul vechi nu îl poate nimeni descrie pe componente ca pe un robot, nu poate fi încadrat într-o categorie şi apoi analizată acea categorie. Omul vechi este la ora actuală batjocorit şi ridiculizat pe toate căile, pe toate străzile. Omul vechi e conştient că nu se trage din maimuţă, deci ştie că are o misiune şi o conştiinţă. El ştie că e creat, că cineva îl protejează indiferent şi că mintea lui nu e un produs al hazardului. Omul vechi stă la baza Omului. El este unic şi profund. Nimeni nu poate cu adevărat să pătrundă în mintea lui şi să-l judece sau să-l analizeze în afară de Dumnezeu.

Unde suntem??? Deşteaptă-te române! iunie 14, 2008

De mult vroiam sa scriu un articol cu acest titlu. Probabil ca ati observat daca ati mai citit ceva din ce am scris ca ma preocupa in special situatia Romaniei la momentul de fata in raport cu evolutia istorica a tarii. Mergand pe strada am realizat ca nu mai suntem nicaieri. Realitatea imi arata din pacate ca romanii nu sunt nicaieri, ei nu au si nu vor sa aiba repere, nu stiu si nu vor sa stie istoria tarii, nu ii mai intereseaza nimic. Niciodata poporul acesta nu a fost intr-o stare mai jalnica si mai lipsit de perspective si de speranta. Daca pana de curand L-am avut pe Dumnezeu (statistic romanii sunt inca cei mai crestini oameni din Europa) acum ateismul invadeaza si tara noastra uitata pana azi de aceasta urgie de ultima ora. In Franta, Marea Britanie, Olanda si Norvegia mai mult de 70% sunt declarati atei. In Suedia, Cehia si Estonia situatia e tragica – aproximativ 10% mai cred. Satul, celula de baza pe care s-a cladit acest neam, este desfiintat printr-o suflare a modernismului urmand ca peste 20 de ani sa nu mai existe efectiv nici sate nici tarani. Nimeni nu vrea sa-si mai aminteasca de cei care au suferit si au luptat pentru ei. Cel mai mult m-a demoralizat noua veste cu schimbarea imnului. “Jucatorii nationalei de fotbal vor sa schimbe imnul”. Mai mare tampenie ca asta nu am auzit de cand sunt. Am auzit pe unii spunand ca imnul e invechit, ca versul “din somnul cel de moarte” e prea dur, tine de trecut, de razboaie, de lupte si de suferinta – concluzie: trebuie schimbat. De aceea nu m-ar mira, sincer, ca noul imn sa fie o manea, un mix al lui DJ Pagal, o balada rock sau o piesa a lui Usher cu 50 Cent. La fel de rau ma demoralizeaza cei (si sunt foarte multi) care pana in ziua de azi spun ca Ceausescu a fost salvatorul tarii pentru ca a dat locuri de munca si a construit blocuri. Sunt dezolat, nici nu pot sa comentez. Valul nimicitor al modernismului tehnocrat si materialist trece chiar acum peste romani iar acestia increzatori fac surfing pe el cu o mare satisfactie. Foarte putini mai sunt aceia care gandesc drept si curat. Chiar intelectualii “de marca” pe care ii tot vedem la televizor sunt niste semidocti mandri fara valori spirituale dar cu nenumarate materiale. Toate acestea fiind spuse eu sunt inca optimist si nu as pleca niciodata din Romania pentru ca e o lasitate sa-ti abandonezi corabia cand ia apa; trebuie sa scoti apa afara nu sa strigi: “fiecare pentru el” si sa sari peste bord ca sa te salvezi. Unde suntem? suntem acolo unde nu am mai fost niciodata: ne pregatim sa sarim intr-o prapastie; suntem la marginea ei si ne luam avant; in adancul prapastiei ne asteapta cu bratele deschise “popoarele civilizate si dezvoltate”. De ce vor romanii in prapastie? pentru ca pe fundul ei se gasesc bani. Totusi sus in varful muntelui se gasesc valori infinit mai pretioase decat acelea pe care le cautam cu disperare in fiecare zi. Varful muntelui nu se vede de jos; trebuie escaladat muntele pana acolo caci varful e invaluit in mister, e nevazut, doar cand esti sus il vezi. Totusi este sigur ca daca mergi in sus vei ajunge la varf, dar daca te arunci in prapastie poti cadea in nestire. Scuzandu-se ca “nu poti sa inoti impotriva curentului” multi trec indiferenti peste aceste aspecte atat de evidente si isi continua drumul care ii duce inevitabil la dezastru. Toate acestea se intampla pe o scara atat de mare si intr-un mod atat de agresiv si ascuns incat ai zice ca dezumanizarea omului se desfasoara sistematic si organizat. Indemnul “Deşteaptă-te române” nu a fost niciodata atat de actual.

Din cugetările unor “Mici Români” iunie 7, 2008

Am citit recent despre doi intelectuali din perioada interbelică a României cu nimic mai prejos decat cei ultracunoscuti: Eliade, Cioran, Noica etc. Este vorba despre Horia Vintila si Ernest Bernea – ambii inimaginabil de neglijati, subapreciati, anatemizati, parca ascunsi cu intentie fata de publicul larg. Iata de exemplu Horia Vintila, un semizeu al culturii in Spania, Franta si Italia unde era persoana publica idolatrizat de studentii de dreapta in special. Ernest Bernea, unul dintre cei mai de seama etnografi si sociologi din istoria românilor (a avut o contributie esentiala la infiintarea Muzeului Satului) dar si o minte geniala cu o conduita exemplara si de o moralitate desavarsita fiind si un mistic profund. Pe scurt, doi oameni de geniu, batjocoriti si infierati de comunisti (deci si dupa ‘89) cu atributul de “fascisti”. M-am gandit ca daca in campania asa-zisilor “Mari Români” persoane precum Adrian Minune au reusit sa urce asa mult in clasament, acestia doi de care v-am pomenit sunt cu siguranta mici români. Cu siguranta exista mai multi care se incadreaza in aceasta categorie a anonimilor geniali din Romania interbelica demonetizati sau de-a dreptul ucisi (cu tot cu opera) de comunism. Primul din poza este Horia Vintila iar al doilea Ernest Bernea. Iată aşadar ce au ei de spus şi nu înţeleg românii de azi:

Horia Vintilă – “Dreapta nu este o ideologie, este un stil de viata care corespunde unor valori fundamentale, iar în cadrul acestor valori pe primul loc, ca un corolar al tuturor acestora, stau valorile crestine. Dreapta este un stil de viata permanent, înauntrul caruia stau dragostea, familia, proprietatea privata, credinta religioasa, morala, eroismul atît în razboi cît si pe timp de pace, acestea sînt valorile fundamentale ce-au fost întodeauna, volens-nolens, de dreapta, pentru ca împotriva acestora s-au manifestat mereu cei de stînga. Acestia din urma au inventat o ideologie, o filosofie pentru a putea ataca aceste valori ce n-aveau nevoie de nici o ideologie. Dreapta reprezinta viata, iar stînga reprezinta moartea. Dreapta este pentru dragostea fireasca si naturala, împotriva avortului, în favoarea familiei, în contra drogurilor – si nu întîmplator, pentru ca asta înseamna a apara viata. Din cealalta perspectiva, a ideologiei stîngii rasar neîncetat atacuri împotriva vietii, aparînd manifestarile potrivnice naturii”

Ernest Bernea – “Dacă trăieşti numai pentru tine, în ţarcul strâmt al egosimului, eşti privit ca om normal şi serios. Dacă trăieşti pentru copii şi te sacrifici familiei eşti privit ca om aparte (exagerat). Dacă trăieşti pentru o comunitate mai mare, cum e poporul căruia îi aparţii bunăoară, eşti văzut ca excentric şi nu rareori ţi se aplică unele corecţii. Dacă trăieşti pentru om şi umanitate, dacă lupţi pentru un ideal superior şi pentru salvarea civilizaţiei eşti văzut ca un om periculos. Dacă vrei să reuşeşti în viaţă respectă legile onoarei. Munca şi talentul, dragostea de om şi de creaţie au fost întotdeauna căile succesului adevărat. Aşa zisul practicism modern manifestă în plin trista condiţie umană. Pentru cei mai mulţi a fi om practic nu înseamnă în fond altceva decât a fi om fără suflet, fără ţinută morală, fără demnitate. În acest fel se manifestă practicismul epocii noastre.”Vintila Horia Ernest Bernea