Ovidius Publius Naso

"NU SUNTEM DIN MAIMUŢĂ DAR MERGEM CU PAŞI REPEZI SPRE EA." – Arsenie Boca

Traind in cutii (de) beton… mai 23, 2009

Categorisit la 1 — ovidjus @ 6:54 PM
Tags: , ,

DSC03730 modifiedDe multe ori uitam care e de fapt conditia noastra de zi cu zi. Niste furnici ce se invartesc in jurul unor cutii puse una peste alta. Vorbesc despre oraseni evident. De multe ori avem senzatia ca suntem proprietarii unei case. In fapt, terenul pe care e amplasata casa noastra e tavanul celui de dedesubt. Iata ce drept de proprietate exista in patrimoniul fiecarui detinator de apartament. Poate de aceea taranul roman (simbolizat de Ion) s-a luptat si a iubit PAMANTUL iar nu casa in care traia. Nu stiu de ce si cum ma gandeam la asta, poate pentru ca pe balcon vad in fiecare zi blocuri peste blocuri si ma gandesc doar ca e mizerabil sa traiesti in felul acesta. E mizerabil sa traiesti ca intr-o inchisoare comuna. Desigur, ne-am obisnuit de mult, pot parea chiar penibil ca mai pun in discutie chestiunea aceasta. Cineva poate spune “da’ ce vrei acuma vila?”. Chestia e ca nu pot sa imi imaginez cum s-a ajuns de-a lungul timpului la aceasta involutie locativa a umanitatii. De unde in trecut fiecare avea hectare intregi pe care sa alerge, acum faci un pas in afara cutiei tale si esti pe teritoriu comun pe care il imparti vrand-nevrand. Asta inseamna oare ca ne-am civilizat? Acestea sunt avantajele civilizatiei? Sa detii o cutie? E adevarat orasul are avantajele lui numai ca sunt foarte putine. Un om nu merita sa isi petreaca toata viata in oras. Restrangerea maximala a spatiului propriu la o simpla cutie intre alte cutii ma deprima de fiecare data cand ma uit pe balcon…

 

6 Responses to “Traind in cutii (de) beton…”

  1. paul gabor Says:
    mai 23, 2009 at 6:59 PM

    Cred ca sunt un titirez si-mi fac rondul de sambata, sper sa nu va fie cu suparare…

    Răspunde
  2. ovidjus Says:
    mai 26, 2009 at 10:37 AM

    Nu e cu suparare, va mai asteptam pe la noi…

    Răspunde
  3. luiza Says:
    mai 29, 2009 at 12:43 PM

    Uneori ma gandeam ca poate omul contemporan nu mai pune pret pe “a avea” ci pe “a exista intr-o armonie sufleteasca”. Cred ca este o mare prostie. Daca tot am trai pentru a ne face spiritele mai bogate, de ce suntem tristi si obositi, ingandurati cu tot felul de fleacuri? Iata omul la ce se rezuma.. da, la o cutie de carton care ofera impresia de libertate si siguranta, la un serviciu pe care, in cele mai multe cazuri, il faci fortat si de nevoie, la un drum anost pe care dupa o vreme nici nu-l mai bagi in seama repetandu-l in sila etc. Unde sunt intrebarile pentru linistirea sufletului? De ce trebuie sa ne chinuim intr-atat pentru o viata la care nimeni dintre noi nu cred ca viseaza. Cand eram mica visam sa am o casa cat baia de serviciu, adica foarte mica. Acum incep sa zambesc gandindu-ma ca nevoia de un loc al meu era vadita inca din copilarie. Acum as vrea sa traiesc intr-o padure. E bine ca mi-am dat seama ca niciodata nu voi accepta o slujba ce ma va imprejmui. Daca voi fi nefericita, ma fac cioban clandestin!

    Răspunde
    • ovidjus Says:
      mai 30, 2009 at 7:56 AM

      mersi pt comentariu. Cred ca ai spus ceva mai mult decat mine, ai spus mai mult despre nevoia de libertate, nevoia de a evada “in padure” sau in munti pentru a crea o rezistenta haiduceasca, ciobaneasca antisistem. Nici eu, ca si tine, nu stiu cum o sa reactionez cand o sa am serviciu stabil care sa nu imi placa. Sper sa nu se ajunga acolo pentru ca voi deveni cu siguranta ori un somer pe viata ori un om foarte nefericit… Sper totusi, Luiza, sa ne multumim cu viata noastra, sa fim multumiti cu cat ne-a dat Dumnezeu, si sa gasim si fericirea in oameni si locuri care ne fac viata frumoasa.

      Răspunde
  4. deea85 Says:
    iunie 16, 2009 at 11:59 AM

    in legatura cu ce ai scris e un film ..nu stiu,poate l-ai vazut,daca nu,ti-l recomand”Into the wild”.Descrie foarte bine dorinta de a evada din societatea asta care te constrange,te limiteaza…si te face sa uiti ca ai o singura viata si pe aia ti-o petreci muncind cel putin 9-10 ore pe zi,economisand zi de zi sa-ti cumperi o cutie de beton si din cand in cand sa-ti permiti poate un concediu la mare sau la munte.
    Nu stiu dar inainte lumea era mult mai fericita cu mult mai putin..stia sa se bucure de lucrurile simple si pline de semnificatii…in schimb acum toata viata e un concurs..”cine castiga cel mai mult”.

    Răspunde
  5. ovidjus Says:
    iunie 16, 2009 at 9:04 PM

    Bine spus, ai punctat foarte frumos ideile mele. Bineinteles ca am vazut si filmul, e interesant, insa asa cum am vazut si in film daca pleci la drum fara Dumnezeu sfarsesti rau cu toate ca dorinta ta de libertate este mare. Nu exista libertate adevarata in afara lui Dumnezeu.

    Răspunde

Leave a Reply