Ce se tot intampla cu lumea asta? Vad ca de cand nu am mai scris ea s-a tot miscat… s-au tot inmultit terasele de pe Lipscani…eu m-am angajat… Japonia e maturata de ape, nici nu stiu ce sa mai cred. Mi-am dat seama ca nu am mai scris din lipsa de hotarare asupra ideilor mele. Mi se pare acum, cand ma uit in urma, ca scriam mai degraba intr-un stil propagandistic, nu din mandrie ci din dorinta de a schimba ceva. Acum vad ca nu se schimba nimic pentru ca nu am facut nimic concret. Haideti sa vedem cat de importante sunt faptele? Ei bine sunt importante pentru ca sunt cel mai concret mod de exprimare al omului, singurul mod prin care “omul sfinteste locul”.
Idei criminale prin ele insele? nu exista; exista fapte criminale. Ideile nu pot face rau decat daca sunt puse in practica. La fel este si cu ideile bune…degeaba exista daca nimeni nu crede in ele si nu le pune in aplicare. Este adevarat ca fara idee, fara gandire nici faptele nu se prea nasc asa ca exista o legatura inextricabila aici. Unde vreau sa ajung? Sunt cam dezamagit de mine, de noi, de noi toti si de cat de mult vorbim si filosofam si cugetam pe marginea unor idei…fara sa credem in ele, fara sa faptuim. De acum vreau sa fac si eu fapte bune si sa nu mai scriu deloc nici poezii nici articole propagandistice. Nu v-ati schimba oare in bine atunci cand m-ati vedea pe strada ajutand un om sarman, sau daca as intoarce unui om violent si celalalt obraz? Eu cred ca v-ar pune pe ganduri. Dar daca cititi o poezie care vorbeste despre bunatate, sfintenie nu-i asa ca ne ia cascatul? Bine, poate nici chiar asa ci ne lasam impresionati pentru cateva minute dupa care uitam poezia dar tinem minte pe omul acela care si-a dat viata pentru adevar. Pentru ca nu tinem minte Biblia in sine ci pe Hristos care a venit sa faptuiasca nu doar sa tina “predica de pe munte”, aceea era pentru intelegerea faptelor de sacrificiu si a semnificatiei lor.
Dupa ce am citit despre Mile Carpenisan am avut acelasi sentiment…ca faptele mele nu sunt deloc in concordanta cu ceea ce pretind ca sunt. Mile Carpenisan ii provoca pe oameni sa faca FAPTE si le cerea sa le descrie acele fapte. M-a impresionat cat de implicat era omul acela, un jurnalist de razboi in aceasta idee: ca oamenii vorbesc, vorbesc, vorbesc si cand nu mai vorbesc revin la indiferenta si ignoranta lor fata de ceilalti oameni. Uite cum am ajuns si eu sa-l sustin macar asa tangential in ceea ce vroia sa faca. Haideti sa vedem ce facem acum? Facem ceva sau dam drumul la televizor si ne gandim cum sa facem rost de mai multi bani? Ne gandim macar vreodata la cat de mult exacerbam raul pe care il face altul si cat de putin vedem raul facut de noi?
Vedeti ce usor a fost….trei paragrafe, ma duc sa-mi fac o baie, ma duc la culcare. Maine, ne intalnim in tramvai, te scuip, te injur, ce-mi pasa… apoi mai scriu iar cateva randuri sa am constiinta impacata. Ne mintim de prea multe ori in felul acesta ca am fi de partea adevarului. Faptele te arata cine esti si de ce parte stai. CURAJ, e posibil sa ne schimbam chiar din seara asta. Ce avem de castigat? O lume minunata in care iubirea sta ca si valoare pe primul loc. O lume unde tot raul este acoperit si tot frumosul este scos la lumina. O lume pe care o visam dar nici nu indraznim sa speram ca poate exista vreodata pe pamant sau in ceruri. Exista si o putem pierde… vorbind despre ea la nesfarsit.
Cârâieli