O idee mi-a răsărit astăzi, o revelație. Mereu m-am frământat încercând să găsesc moduri eficiente de a schimba lumea în bine. Sigur, pare un țel cam înalt pentru un om cu posibilități atât de reduse ca mine, unul care de-abia se susține pe el însuși cu o bucată de pâine din pensia părinților. Dar sunt convins în continuare că pot schimba lumea. Cea mai eficientă metodă pe care am găsit-o până acum este aceea de a mă lupta cu mine însumi pentru a deveni un om mai bun și apoi toate vor merge de la sine. O alta a fost să scriu poezii. Iată ce idee am mai avut azi: împreună cu câțiva prieteni de-ai mei vom lipi efectiv pe toți pereții orice, dar absolut orice reprezintă un act de cultură: poezii, mici scrieri, desene, picturi și lista este nesfârșită după cum și talentul fiecăruia. Oarecum aceeași era și ideea pe care am pornit când am creat blogul însă văd că nu prea e citit așa că… o să facem cultură pe toți pereții. Dacă voi avea succes, în loc de afișele care vă invită la concertele cu manele ori să votați vreun partid, veți găsi pe stradă poezii. O idee atât de simplă, aproape newtoniană: oamenii nu vor cultură? Nu e după ei. Cum să putem evolua altfel decât prin cultură? Nu este nevoie de susținerea voastră. Putem face o țară mai bună aici, nu este nevoie să fugim în Franța sau Italia. Trebuie să contruim aici, să ne construim pe noi înșine și să-i ajutăm pe cei din jur, dacă nu material măcar spiritual. Cred că ne sunt suficiente imprimantele personale și puțină dăruire.
Alăturați-vă acestui proiect al meu, vom face o echipă bună, doar lăsați un comentariu și vom lua legătura. Nu fiți defetiști, nu vă lăsați înfrânți de gândul că oricum nu vom schimba nimic. Vom schimba multe.
Cârâieli