Aseară l-am colindat şi l-am cunoscut pe Dan Puric decembrie 23, 2011

Da, aseară l-am colindat pe Dan Puric. Noi, o mână de tineri am fost şi i-am bătut în geam la 11 noaptea lui Dan Puric. Eram curios. Nu-l mai văzusem decât la televizor, oare şi în realitate va fi tot la fel de vertical, demn, sau ne va chema poliţia pe cap să alunge intruşii? Întrebând “primiţi colinda noastră?” ni s-a răspuns cu”primim!”, un “primim” cald şi entuziast totodată. Semn bun! Pare că Dan Puric este el însuşi, aşadar am pornit la colindat, după ce în prealabil ne-a primit în casa unde se afla cu soţia şi cu un pui de labrador mai entuziast decât noi toţi. Ne-a ascultat meditativ, căzut pe gânduri, nu plictisit, nuu în niciun caz ci vroia parcă să ajungă cu gândul în vremurile străvechi, la originile obiceiului de colindat.

Terminăm colinda, ne aşază la masa din living, aduce scaune pentru toţi, aduce palinca cea mai bună, vinul cel mai bun, rahat primit de la ambasadorul turciei, toate mâncărurile de post pe care le avea prin casă, turnându-ne emoţionat, tuturor în pahare şi rugându-ne să servim din toate cât mai mult. Aici deja am înţeles că ne aflăm pe mâini bune, aveam în faţă o gazdă care nu se comporta ca o vedetă ci… mai mult ca un cioban din vârf de munte căruia îi e cumplit de dor să primească vreun călător flămând. În continuare gazda noastră vru să ştie despre toţi cei ce l-au colindat cu ce se ocupă. Nu mai continui, cred că aţi prins puţin din atmosfera de ieri seară. Vă mărturisesc, eu nu o să uit acea atmosferă în care o “vedetă” aşa cum o percepeam noi, s-a transformat într-o gazdă ideală, într-un părinte ce şi-a strâns toţi feciorii la masa de crăciun. Am povestit am discutat, am râs, am cântat, am băut şi am întâmpinat iarna grea alături de un om, om aşa cum căuta Diogene odinioară în agora atenei. Am primit multe învăţături în acea seară de la omul Dan Puric, am înţeles că numai omul care este consecvent cu sine însuşi, omul care este acelaşi atât în faţa a milioane de oameni căt şi în preajma unor tineri necunoscuţi ce-i bat în geam la ore târzii, este cu adevărat om, şi se poate lăuda cu drept cuvânt că este cre.

Ne vom reîntâlni la anul! Multă sănătate fericire şi să vă ajute Dumnezeu domnule Puric, în speranţa că veţi citi aceste umile rânduri scrise despre dumneavoastră.

La multi ani celor ce va cunoasteti identitatea! decembrie 2, 2011

Frati romani, asa cum se zice si in clipul de mai sus, ce s-a ajuns din noi? Ce s-a ajuns din noi?

Dar ce am fost noi? Cioran ar spune ca am fost un neam sub semnul fatidic al esecului vesnic, un neam ratat. Nu este asa! Noi am fost pe punctul de a darui o elita intelectuala de nivel international, noi am si daruit o astfel de elita… dar aceasta elita ar fi putut sa fie si recunoscuta international, daca nu s-ar fi risipit surd in temnitele mortii (Aiud, Sighet, Gherla, etc.)… Cum se poate sa fi ajuns azi, pe punctul de a nu ne mai suporta pe noi insine, locurile natale sa ni se para o povara, un cliseu, stramosii nostri viteji, martirizati de multe ori, niste “looseri”? Cum de nu mai iubim tara? Ce intrebari stupide pot sa pun acum, azi, cand am auzit la stiri vorbindu-se pentru prima data serios de “statele unite ale europei”? Eu nu stiu cum dar se aluneca tot mai mult pe panta ignorantei totale. Eu aflu in fiecare zi despre cate un alt roman care ma impresioneaza profund! Aflu totodata cat de ignorant sunt eu insumi ca nu am cunoscut cele mai mari personalitati din aceasta tara. Sa luam un exemplu: Istrate Micescu. Un titan. O institutie. Un erou. Un savant. Si multe cuvinte care nu il pot descrie pe deplin. Nu il cunosteam pana acum un an. Eu am intrebat pe multi dintre colegii mei, unii dintre cei mai buni juristi din tara, despre Istrate Micescu. Nu auzisera de el, de cel mai mare jurist roman. Nu vreau Doamne fereste sa imi infierez colegii ca fiind ignoranti. Repet. Sunt unii dintre cei mai buni juristi din tara. Dar vreau sa evidentiez unele probleme: nu ne cunoastem valorile si nici nu ne intereseaza daca avem astfel de valori. Suntem plictisiti. Asta e cuvantul care ne descrie starea nationala din mileniul 3. Sa auda si stranepotii nostri: suntem prea plictisiti!

Si mai avem o problema, pe care dupa cate o sa observati, o am mai ales eu. Ii judecam pe confratii nostri mai intai iar de noi uitam. Astfel ajungem la exprimari de genul: romanii sunt prosti, lasi, netrebnici, nu sunt in stare de nimic. Din frustrarile noastre si nemultumirile noastre infundate, ajungem sa ne revarsam furia pe altii. Sa judecam ca cel de langa noi greseste, ca e “ignorant” (asa cum spun eu despre altii), sau e lenes sau…. As vrea sa ne schimbam pe noi mai intai, aceasta fiind unica realizare posibila si mareata. Suntem datori sa ne schimbam din interior, astfel ii vom schimba si pe cei din jur. Tin minte o vorba spusa de un prieten mai intelept: REVOLUTIA PORNESTE DIN OGLINDA!