Frati romani, asa cum se zice si in clipul de mai sus, ce s-a ajuns din noi? Ce s-a ajuns din noi?
Dar ce am fost noi? Cioran ar spune ca am fost un neam sub semnul fatidic al esecului vesnic, un neam ratat. Nu este asa! Noi am fost pe punctul de a darui o elita intelectuala de nivel international, noi am si daruit o astfel de elita… dar aceasta elita ar fi putut sa fie si recunoscuta international, daca nu s-ar fi risipit surd in temnitele mortii (Aiud, Sighet, Gherla, etc.)… Cum se poate sa fi ajuns azi, pe punctul de a nu ne mai suporta pe noi insine, locurile natale sa ni se para o povara, un cliseu, stramosii nostri viteji, martirizati de multe ori, niste “looseri”? Cum de nu mai iubim tara? Ce intrebari stupide pot sa pun acum, azi, cand am auzit la stiri vorbindu-se pentru prima data serios de “statele unite ale europei”? Eu nu stiu cum dar se aluneca tot mai mult pe panta ignorantei totale. Eu aflu in fiecare zi despre cate un alt roman care ma impresioneaza profund! Aflu totodata cat de ignorant sunt eu insumi ca nu am cunoscut cele mai mari personalitati din aceasta tara. Sa luam un exemplu: Istrate Micescu. Un titan. O institutie. Un erou. Un savant. Si multe cuvinte care nu il pot descrie pe deplin. Nu il cunosteam pana acum un an. Eu am intrebat pe multi dintre colegii mei, unii dintre cei mai buni juristi din tara, despre Istrate Micescu. Nu auzisera de el, de cel mai mare jurist roman. Nu vreau Doamne fereste sa imi infierez colegii ca fiind ignoranti. Repet. Sunt unii dintre cei mai buni juristi din tara. Dar vreau sa evidentiez unele probleme: nu ne cunoastem valorile si nici nu ne intereseaza daca avem astfel de valori. Suntem plictisiti. Asta e cuvantul care ne descrie starea nationala din mileniul 3. Sa auda si stranepotii nostri: suntem prea plictisiti!
Si mai avem o problema, pe care dupa cate o sa observati, o am mai ales eu. Ii judecam pe confratii nostri mai intai iar de noi uitam. Astfel ajungem la exprimari de genul: romanii sunt prosti, lasi, netrebnici, nu sunt in stare de nimic. Din frustrarile noastre si nemultumirile noastre infundate, ajungem sa ne revarsam furia pe altii. Sa judecam ca cel de langa noi greseste, ca e “ignorant” (asa cum spun eu despre altii), sau e lenes sau…. As vrea sa ne schimbam pe noi mai intai, aceasta fiind unica realizare posibila si mareata. Suntem datori sa ne schimbam din interior, astfel ii vom schimba si pe cei din jur. Tin minte o vorba spusa de un prieten mai intelept: REVOLUTIA PORNESTE DIN OGLINDA!
Cârâieli