Având în vedere evenimentele din Piaţa Universităţii din ultimele zile, nu pot să nu mă gândesc la cel supranumit în mod primitiv, de către poporul român, de multe ori ingrat “ţapul”. Domnule, Constantinescu, dacă citiţi ceea ce scriu eu aici, vreau să vă amintesc faptul că Regele Ferdinand, poate omul cu cele mai mari merite în istoria neamului nostru, nu era numit mai mult decât “încornoratul”, “urecheatul”, “urâtul” ş.a.m.d. Dar iată că până la urmă a ajuns, trecând prin tot infernul acesta al invectivelor abjecte a ajuns a fi, aşa cum veţi fi, poate, şi dumneavoastră odată “loialul”.
Dar nu vreau să scriu aceste rânduri pentru Emil Constantinescu, ci pentru voi, cei care l-aţi uitat. Pentru voi, cei care credeţi că dacă nu a fost carismatic, glumeţ şi şmecher el nu a existat. Am impresia uneori că noi românii, nu vrem un om de stat, un om vertical pentru că e anost. Vrem un om care să ne distreze iar apoi să-l înjurăm, nu vrem un neamţ care să îşi facă treaba, vrem un clovn care să trâmbiţeze sloganuri iar apoi să ne mintă mai mult pentru ca în final să îl alungăm cu înjurături. Dar ce ne-am mai distrat! Dacă prin comparaţie, românii ar fi fost un fecior în floarea vârstei, cu siguranţă nu ar fi căutat nevastă cuminte care să fie harnică şi tăcută, să nu-i iasă din cuvânt, să trebăluiască şi să facă cea mai bună mâncare, să fie blândă şi cochetă. Nu, el, românul, şi-ar căuta curva satului, dezmăţată şi nesimţită, beţivă şi guralivă, buze mari şi decolteu bogat, pentru că asta îl animă, nu ordinea şi rutina plictisitoare de a fi toate la locul lor. Nimic să nu fie cum trebuie. Nu vrem intelectuali plictisitori ci vrem marinari cu haz…Acum ieşiţi în piaţă dragii mei să îl alungaţi în înjurături pe cel pe care l-aţi votat cu un zâmbet în colţul gurii, ştiind că nu o să fie un om vertical dar că va fi o distracţie pe cinste.
Acum, noi pe cine mai votăm?! Pentru că au rămas numai circari în ringul politic…iar noi, de nevoie, ne-am cam săturat de circ, parcă acum se vede lumina lui Constantinescu. Ce aţi avut cu el oameni buni? Nu v-a distrat suficient, nu a fost fun, pentru aceasta merită uitat?
Dar să mă iertaţi dacă am şi eu, ca mulţi alţii, pe care nici eu nu îi agreez, un discurs din acela în care critic poporul român, găsind veşnic cusururi mentalităţii şi moravurilor româneşti. Nu, eu iubesc România şi românii. Critic aşa cum mi-aş critica şi copiii, de frică să nu repete unele greşeli care l-au dus pe drumul greşit. Critic pentru că este bine să ne vedem păcatele şi să le acceptăm dar poporul acesta rămâne inima mea şi îl voi susţine cu toată puterea. Voi spune vreodată sper, ca Ţuţea, că am onoarea să sufăr şi să fiu chinuit pentru poporul român. Să nu lăsăm să fie în zadar toate suferinţele atâtor martiri care au murit pentru crezul lor, pentru iubire, pentru speranţa că noi îi vom urma ca model moral fără a-i răzbuna şi fără a-i uita.
Pentru Piaţa Universităţii, simbol al demnităţii româneşti dar şi al manipulării unor mase naive de oameni, aş transmite un mesaj: Ridică-te Gheorghe! Ridică-re Ioane! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, Ridică-te Gheorghe, Ridică-te Ioane!
Cârâieli