Despre Stefan Caltia… iunie 24, 2009

Despre pictura nu stiu multe, nu sunt nici ipocrit sa spun ca sunt un fin critic de arta, nu am nici studii in domeniu. Sunt un amator de orice fel de arta adevarata insa si imi place sa simt orice exprima arta. Stefan Caltia este un pictor roman pe care l-am aflat acum vreo 2 ani cand eram anul 1 de facultate. Mai intai mi-a creat o impresie placuta infatisarea lui care imi dadea o stare de liniste si iubire imbinata cu o intelepciune izvorata din ascultarea traditiei. Ce sa mai, un sentiment placut. L-am vazut apoi din nou la prezentarea unui documentar anticomunist si nu am putut sa ma abtin si i-am spus ce parere am despre el. Din intamplare am ajuns sa ma atasez in timp de Manastirea Stavropoleos unde am observat foarte placut surprins ca vechiul meu “prieten” ma intampina acolo in fiecare duminica.

Acum despre arta… pentru mine domnul Stefan Caltia face parte dintr-o categorie aparte de romani,  si sunt convins ca inca mai sunt multi care simt ca si mine. Nu stiu altii cum sunt, eu unul daca vreau sa ma rup putin de lumea asta, adica foarte des, ascult Tudor Gheorhe si ma uit la operele lui Stefan Caltia ori citesc o poezie de Vasile Voiculescu sau Radu Gyr. Desigur ca am omis multe nume aici care au acelasi efect. Ceea ce ma tulbura la lucrarile domnului Caltia este atmosfera sacra cu un aer de liniste si pace absoluta. Liniste… liniste… o liniste sufleteasca de nedescris. Nu cred ca am reusit sa patrund toate simbolurile prezente in tablouri dar stiu ca m-a lovit aceasta armonie dumnezeiasca si atat de naturala in special in peisajele rurale dar nu numai. In fata tablourilor lui Stefan Caltia simti ca privesti insasi simplitatea si eternitatea asternute intr-un sat uitat de lume dar vegheat de Dumnezeu. Doamne ajuta lui Stefan Caltia sa ne inspire in continuare sufletele sa o apuce pe calea alba. Iata doua dintre iernile tainice ale pictorului:

Mai multe lucrari gasiti aici – http://www.posibila.ro/index.php?ce=artisti&id=3&art=rep

Marile sperante: Eba, Gigi si comunistii iunie 8, 2009

De ce simt nevoia sa vorbesc despre acest subiect deja epuizat pe la televizor nu inteleg nici eu, cert e ca sunt mai mult ca niciodata dezamagit de rezultatele voturilor. Nu am de gand in nici un caz sa ma leg de inteligenta celor doi europarlamentari sau de persoana lor in vreun fel. Am sa ma leg in schimb de romani. Astfel, as vrea sa las un mesaj pentru populatia romaniei: meritati sa fiti condusi numai de hoti si de comunisti de acum in vecii vecilor. Acum ma simt putin mai bine.

Sa va explic (daca mai era nevoie): ii condamn pe totii romanii care fiinteaza la momentul de fata inauntrul sau in afara granitelor frumoasei tari pentru ignoranta, indiferenta, lene, prostie. Cine sunt eu sa judec, dar mai ales sa judec poporul in sanul caruia m-am nascut? Eu sunt primul condamnat dintre romani. Nu exista scuza pentru halul in care a ajuns tara noastra bogata in spirit si cultura, de o mie de ori mai bogata decat cele din vestul europei. Nici un om care se poate numi “Roman” nu are nici o scuza pentru ca a lasat sa se intample tot ce se intampla din 1989 incoace. Fiecare dintre noi putea si poate sa faca mai mult. Nu prin violenta ci prin radicalism la nivel interior, prin munca fizica si intelectuala, prin vointa, prin rabdare, oricare dintre noi romanii putea si poate SINGUR sa schimbe soarta natiunii.

Acum ca sa ma calmez putin, oameni buni, intelegeti-mi revolta, pe noi romanii ne reprezinta in Europa un cioban haladit si o pitipoanca. Si revolta vine din faptul ca nu s-au pus ei europarlamentari, noi i-am ales. Care noi?eu nici nu am fost la vot. Corect dar sunt la fel de vinovat.

A doua chestiune mult mai grava decat prima: pe langa acestia, au mai fost votate masiv cele doua partide mari PSD si PDL care impreuna constituie fostul FSN fostul PCR. Nu imi spuneti ca cei care au votat nu stiau asta, sau ca nu stiau proverbul cu lupul care isi schimba blana dar naravul ba. De unde trag concluzia ca romanii (cei care au votat) ii prefera in special pe comunisti si pe ceilalti candidati semiretardati care au nerusinarea sa candideze in fata poporului. Partidele istorice, liberal si taranist, au fost insesizabile, din lipsa de interes sau de respect pentru istoria noastra.

A treia chestiune si cea mai grava:  nu stiu cum aratam sau cum vom arata de acum in fata europenilor si nici nu ma intereseaza dar ma intristez gandindu-ma la cum ne privesc stramosii nostri din pamant, din ceruri… Cum mai rezista sa nu vina sa ne certe cand ei stiu ca si-au dat viata, s-au urcat pe cruce chinuiti fiind in numele Mantuitorului, in numele libertatii, in numele generatiilor viitoare si luptand impotriva tiraniei iar noi… noi ne-am lasat inlantuiti fara sa opunem rezistenta sau am fost incapabili sa ne opunem. Ei au fost nimiciti de comunisti, noi am votat si votam mereu pe comunisti dintr-o prostie raspandita la nivel national!

Concluzia: din punctul meu de vedere e simplu. E adevarat ca atunci cand Dumnezeu vrea sa piarda un neam, “ii ia mintile”. Dumnezeu a luat mintile neamului nostru undeva intre anii 1940 si 1989, undeva intre Aiud, Sighet, Gherla sau Pitesti sau undeva in munti sau undeva in beciurile securitatii. Cert e ca din cate se vede, noi nu mai avem minti stralucite, asa ca natiunea, gloata de oameni numita “popor” orbecaieste fara directie, fara indrumare, condusa, trasa in lanturi de catre fostii ei calai inspre viitorul sumbru. Directia: imparatia mortii, lumea ateismului antihrist aceea care s-a profetit de mult de foarte de mult. Trasi in acea directie, in intuneric, romanii vor alege calea gresita, devenind ei insisi “europeni” renuntand la credinta straveche.

Treziti-va cu totii romani, chiar nu va mai intereseaza nimic din ceea ce este cu adevarat important? Sa ne uitam din nou inspre munti sa gasim salvarea…

Romania vrea dreptate. Ce e dreptatea? aprilie 6, 2009

Fara sa fiu insensibil o sa incep prin a spune ca justitia nu se face in strada, la televizor s.a.m.d. In calitatea mea de student la drept am intalnit opinii diferite referitoare la “speta Becali” chiar printre profesorii mei. Ati crede ca toti juristii eminenti sunt pe aceeasi frecventa insa fiecare, fara a fi de rea-credinta, gandeste dupa propriul sistem de valori. Asa cum spunea unul dintre ei: nici o lege nu e perfecta, nici o hotarare nu e perfecta. Trebuie totusi sa ne dam silinta pentru a da solutii echitabile unei probleme de drept. Doar Dumnezeu detine adevarul absolut. Cazul Becali, pe langa simpatii de o parte sau de alta, are meritul de a pune Romania in miscare, oamenii incep sa gandeasca la ce e echitabil… Ce este justitia, ce este dreptatea? Cu toate acestea unii sunt judecatori si altii sunt spectatori iar fiecare isi joaca rolul: unii dau decizii, altii comenteaza. Eu sunt in dilema (ca spectator), nu pot sa ma hotarasc daca sunt sau nu de acord cu arestarea lui Becali. Desi mie personal nu-mi e simpatic nu mi se pare insa ca i se face dreptate. A incalcat legea, trebuie tras la raspundere penala si sanctionat, insa tot nu mi se pare ca i se face dreptate… Paradoxal dar asta cred. Este vorba aici si de sentimente si instincte adanc romanesti precum avantul de a-ti face singur dreptate. Lupta dintre stat si Becali, este oarecum comparata in subconstientul general cu lupta dintre fanarioti si haiduci de aceea cu totii (romani fiind) tindem sa dam dreptate celui care isi face singur dreptate pentru ca stim ca oficialii (carora li s-a substituit Jiji) sunt de o nesimtire si o incorectitudine grosolana. Fata de persoana Becali sunt indiferent, ma intereseaza insa orice persoana in abstract care se poate afla in locul lui. Inteleg ca dupa acest eveniment, rabdarea poporului roman se poate sa se fi terminat, indignarea sa fi atins cote maxime insa justitia se face doar in sala de judecata. Judecatorii trebuie lasati sa-si faca treaba chiar daca nu o fac bine pentru ca este mai bine asa decat situatia in care masele sa fie judecatorii. Am auzit personal in autobuz oameni innebuniti delirand ca taie capul tuturor daca nu va fi eliberat “nea Gigi” s-a si jurat “sa moara familia lui”. Sa ne pastram capul pe umeri in orice situatie. Sa judecam la rece si impartial. Acesta e secretul meseriei de jurist cred eu. Fotografia de mai sus e creatia mea si am copiat-o aici pentru ca eu cred ca exprima foarte bine ideea de libertate. Dar libertatea ce este? Suntem noi liberi? Puneti-va intrebari si vor veni si raspunsuri.

la teatru cu Don Puric martie 2, 2009

Aparent o piesa de teatru mut sau pantomima, in realitate o afirmare a principiilor de viata crestine. O calatorie printr-o existenta pura lovita, haituita si hartuita de exteriorul murdar pe care il intalnim in fiecare zi: un martiriu trait de un om sincer, un individ cu personalitate, mort pentru semnul crucii, fericit si “frumos” (asa cum ar spune Puric). Nu pot sa comentez aceasta piesa altfel si cred ca si lui Puric i-ar placea mai mult sa asociez opera sa cu urmatoarea poezie scrisa din strafundurile inchisorilor comuniste… din cine mai stie ce lagar de exterminare a Omului.

UNDE-S NEBUNII?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminţi,
E plin pământul de martiri şi sfinţi
Atinşi de filoxera-nţelepciunii.

Tăcută-i gloata de-nţelepţi ca sfinxul
În faţa lumii şi-a nemărginirii
Şi-ascultător de rânduiala firii,
Ca un plăvan în jug trudeşte insul.

Scâncesc cuminţii-n chingile durerii
Şi, sângerând din răni adânci blândeţe,
Lângă neveste mor de bătrâneţe,
Necutezând să tragă spada vrerii.

Boleşte omenirea ca o juncă
Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sânge;
S-a-mpotmolit istoria şi plânge
Cu prora-nfiptă într-un colţ de stâncă.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mâne
Cu bâta de la spate ca pe-o vită,
Acestui veac să-i pună dinamită
Şi evu-nţelepciunii să-l dărâme.

O! Doamne, unde-s Don Quijoţii?
E lumea plină de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndrăznesc să mânuiască lanza,
Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
Să tragă spada şi să taie nodul?
Tânjeşte după glorie norodul
Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii…

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,
S-o răvăşească şi să o răstoarne,
Ca un berbec să ia pământu-n coarne
Şi-acestui veac să-i surpe temelia.                                (Demostene Andronescu)

“Omul nou” iunie 24, 2008

Omul nou despre care vreau să vorbesc este produsul absolut al epocii grăbite în care trăim. Omul nou nu are niciodată timp, tot timpul aleargă după ceva, nu savurează nici o clipa. El nu e fericit niciodată pentru că este un adaptat prin excelenţă: se adaptează oricărei situaţii dar numai forţat de nevoie şi interes pentru că nu are curajul să se împotrivească nedreptăţilor sau să lupte cu probleme dificile. Acest om nu cunoaşte noţiunea de “spirit” sau crede, în cel mai bun caz, că tot ce nu e material e o elucubratie a poeţilor romantici sau a idealiştilor primitivi. El nu se ia pe sine în serios poate şi pentru că se crede un urmaş al maimuţelor. Omul nou nu se crede creat de o forţă divină şi deci nu numai că nu se consideră pe el o creaţie divină dar consideră umanitatea în general ca pe o turmă de animale avansate şi dominatoare. Concluzia acestui fir logic ar fi că nici unul dintre noi nu este unic sau special, în consecinţă suntem dispensabili. Omul nou nu cunoaşte nici termeni precum “onoare”, “demnitate” crezând că sunt cuvinte cu care oamenii obişnuiesc să se laude. Omul acesta crede că poate cumpara orice. El nu vrea decat “să para ceva”, niciodata “să fie” cineva. El ţine mai mult la imaginea lui decat la sine însuşi. El ţine mai mult la părul sau la unghiile lui mai mult decât la sufletul lui. Pe oamenii credincioşi, el îi consideră încuiaţi, naivi, inculţi sau pur şi simplu proşti; îi vede pe creştini ca pe nişte copii care înca mai cred în Moş Crăciun. Crezându-i aşa prostuţi va profita mereu de pe urma lor şi de aceea va câştiga de cele mai multe ori pe plan material şi se va crede şi se va purta mereu precum un învingator, plin de el, superior, mândru şi nepoliticos. Omul nou nu are personalitate. Într-o societate şi o epocă normală nu s-ar impune niciodată ca un lider. Omul nou din România vrea neapărat să fie american sau măcar să ducă un stil de viaţă asemanator care se învârte între mâncare, televizor şi bani. Acest om se crede intelectual dacă a văzut trei documentare pe Discovery. Omul nou e neom.

Dar omul vechi??? Despre omul vechi nu e nimic de spus sau poate că sunt prea multe. În primul rând, pe omul vechi nu îl poate nimeni descrie pe componente ca pe un robot, nu poate fi încadrat într-o categorie şi apoi analizată acea categorie. Omul vechi este la ora actuală batjocorit şi ridiculizat pe toate căile, pe toate străzile. Omul vechi e conştient că nu se trage din maimuţă, deci ştie că are o misiune şi o conştiinţă. El ştie că e creat, că cineva îl protejează indiferent şi că mintea lui nu e un produs al hazardului. Omul vechi stă la baza Omului. El este unic şi profund. Nimeni nu poate cu adevărat să pătrundă în mintea lui şi să-l judece sau să-l analizeze în afară de Dumnezeu.

Din cugetările unor “Mici Români” iunie 7, 2008

Am citit recent despre doi intelectuali din perioada interbelică a României cu nimic mai prejos decat cei ultracunoscuti: Eliade, Cioran, Noica etc. Este vorba despre Horia Vintila si Ernest Bernea – ambii inimaginabil de neglijati, subapreciati, anatemizati, parca ascunsi cu intentie fata de publicul larg. Iata de exemplu Horia Vintila, un semizeu al culturii in Spania, Franta si Italia unde era persoana publica idolatrizat de studentii de dreapta in special. Ernest Bernea, unul dintre cei mai de seama etnografi si sociologi din istoria românilor (a avut o contributie esentiala la infiintarea Muzeului Satului) dar si o minte geniala cu o conduita exemplara si de o moralitate desavarsita fiind si un mistic profund. Pe scurt, doi oameni de geniu, batjocoriti si infierati de comunisti (deci si dupa ‘89) cu atributul de “fascisti”. M-am gandit ca daca in campania asa-zisilor “Mari Români” persoane precum Adrian Minune au reusit sa urce asa mult in clasament, acestia doi de care v-am pomenit sunt cu siguranta mici români. Cu siguranta exista mai multi care se incadreaza in aceasta categorie a anonimilor geniali din Romania interbelica demonetizati sau de-a dreptul ucisi (cu tot cu opera) de comunism. Primul din poza este Horia Vintila iar al doilea Ernest Bernea. Iată aşadar ce au ei de spus şi nu înţeleg românii de azi:

Horia Vintilă – “Dreapta nu este o ideologie, este un stil de viata care corespunde unor valori fundamentale, iar în cadrul acestor valori pe primul loc, ca un corolar al tuturor acestora, stau valorile crestine. Dreapta este un stil de viata permanent, înauntrul caruia stau dragostea, familia, proprietatea privata, credinta religioasa, morala, eroismul atît în razboi cît si pe timp de pace, acestea sînt valorile fundamentale ce-au fost întodeauna, volens-nolens, de dreapta, pentru ca împotriva acestora s-au manifestat mereu cei de stînga. Acestia din urma au inventat o ideologie, o filosofie pentru a putea ataca aceste valori ce n-aveau nevoie de nici o ideologie. Dreapta reprezinta viata, iar stînga reprezinta moartea. Dreapta este pentru dragostea fireasca si naturala, împotriva avortului, în favoarea familiei, în contra drogurilor – si nu întîmplator, pentru ca asta înseamna a apara viata. Din cealalta perspectiva, a ideologiei stîngii rasar neîncetat atacuri împotriva vietii, aparînd manifestarile potrivnice naturii”

Ernest Bernea – “Dacă trăieşti numai pentru tine, în ţarcul strâmt al egosimului, eşti privit ca om normal şi serios. Dacă trăieşti pentru copii şi te sacrifici familiei eşti privit ca om aparte (exagerat). Dacă trăieşti pentru o comunitate mai mare, cum e poporul căruia îi aparţii bunăoară, eşti văzut ca excentric şi nu rareori ţi se aplică unele corecţii. Dacă trăieşti pentru om şi umanitate, dacă lupţi pentru un ideal superior şi pentru salvarea civilizaţiei eşti văzut ca un om periculos. Dacă vrei să reuşeşti în viaţă respectă legile onoarei. Munca şi talentul, dragostea de om şi de creaţie au fost întotdeauna căile succesului adevărat. Aşa zisul practicism modern manifestă în plin trista condiţie umană. Pentru cei mai mulţi a fi om practic nu înseamnă în fond altceva decât a fi om fără suflet, fără ţinută morală, fără demnitate. În acest fel se manifestă practicismul epocii noastre.”Vintila Horia Ernest Bernea

Boema absolută: Nichita Stănescu! mai 30, 2008

Ziarul Jurnalul National, desi patronat de inaltul securist Voiculescu, mi-a facut o surpriza foarte placuta aducandu-l in prim-plan pe sublimul Nichita Stanescu, “ingerul blond” intr-o editie de colectie cu CD si un supliment despre viata poetului. E cel putin straniu pentru ca Nichita a fost unul dintre cei mai urmariti oameni de catre securitate. De cele mai multe ori se creau situatii penibile pentru securistii care incercau sa inteleaga ceva din atmosfera 100% artistico-boema care plutea in apartamentul sau si faceau rapoarte ambigue: “Un anturaj decadent, caracterizat prin imoralitate şi promiscuitate, care oferă prilejuri pentru comentarii politice necorespunzătoare”. Intr-adevar viata lui Nichita era inecata in alcool dar numai pentru a-si stapani imensa inspiratie si pentru a rari transele revelatorii care il cuprindeau. Cel mai bun prieten al poetului era plopul Gica pe care il descria asa:”Gică este un copac gelos. M-a pus dracu’ de l-am scărpinat pe scoarţă într-o seară şi nu mai scap de el defel. Venise la mine, într-o zi, o distinsă doamnă. Din pricina principialităţii lui Gică, nici mîna nu am apucat să i-o sărut. Excesul de grijă pe care îl are pentru mine, curiozitatea lui de pom care se uită la mine mirat, că sînt om, nu mă lasă în libertatea mea. N-avui treabă! Cine m-a pus să-l scarpin pe scoarţă, cînd singuratic am venit acasă?”. Am mai scris un articol mai demult despre Nichita in care aratam ca societatea romaneasca a decazut in asa hal incat fata-baiatul luptatoare de cartier, mahalaua in persoana “Nikita” (stiti la cine ma refer) este cu mult mai cunoscuta decat geniul cel mai pur romanesc nominalizat la premiul Nobel (nu acum 100-200 de ani ci acum nici 30 de ani). In 1984 cand era favorit la castigarea Nobelului deja murise. Profund mistic, orientat politic spre dreapta (de-aia isi tinea mereu tigara in dreapta), Nichita Stanescu si-a ascuns mai mereu gandurile prin aluzii si ambiguitati incifrate in mai toate poeziile si in intregul sau comportament. De balconul sau atarna o pancarta pe care se citea: “Hic sunt leones” (aici sunt lei).

Sa descoperim trecutul ca sa intelegem prezentul! mai 13, 2008

Privind acest discurs al lui Robert F. Kennedy din perspectiva istorica imi lamureste cam toata politica mondiala de azi. Bobby Kennedy, asa cum il numea fratele sau mai mare (ucis si el tot de CIA), a fost un model de om politic, un exemplu de moralitate si intelepciune care a incercat sa faca oamenii sa vada asemanarile dintre ei si nu diferentele. Mai rar pentru un om politic american, Bobby era un crestin infocat, catolic practicant ce judeca viata prin filtrul crestin inainte de toate. Studiati putin viata fratilor Kennedy si veti intelege SUA cu mult, mult mai bine! De ce a fost ucis cu putin timp inainte de a fi votat presedinte? Pentru ca era mult prea incomod pentru cei ce isi pregateau ajungerea la putere – cei care au si ajuns, cei care conduc totul din umbra si sunt in stare de orice atrocitati! Astfel privind lucrurile si ascultand discursul lui Robert Kennedy nu ne mai intrebam de ce azi, cand oamenii ar trebui sa fie mai intelepti ca niciodata in istorie, se indreapta mai degraba catre salbaticie decat catre pace. Cand cei ce propovaduiesc pacea (avem numeroase exemple in toata lumea) sunt asasinati fara mila, atunci violenta va invinge – e evident, a si invins. Observati cum toate valorile sunt astazi intoarse cu susul in jos: bunatatea sufleteasca e asociata cu naivitatea sau prostia; iertarea e vazuta ca un pacat, razbunarea ca o dovada de intelepciune; mila e o slabiciune de neiertat iar avaritia si zgarcenia o calitate a “omului nou” – toate aceste mentalitati ce contrazic morala pura si normala din temelii au o singura radacina in urmatoarea gandire bolnava: Religia e un mit ce trebuie distrus in care mai cred oameni subdezvoltati iar ateismul e viitorul care va elibera omul din sclavia unei conceptii gresite despre viata. E adevarat, in lumea in care traim, majoritatea e de acord cu asertiunile de mai sus! Unde vom ajunge? Fara indoiala in ritmul asta doar la decăderea, ruinarea, nimicirea, dispariţia, anularea, suprimarea, pieirea, distrugerea rasei umane.

Dar iata cea mai actuala profetie facuta acum aproximativ 1700 de ani de Antonie cel mare si care ne lamureste: “Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor”. De asemenea, mai recent, parintele Arsenie Boca spunea ca “nu suntem din maimuta dar ne indreptam cu pasi mari catre ea”. Oare acestia care au vazut viitorul erau nebuni??? Nebuni sunt aceia care interzic predarea creationismului in scoli inlocuindu-l cu evolutionismul contradictoriu si nefondat stiintific, nebuni sunt aceia care scot icoanele din scoli – rebeli fara nici o cauza carora le place doar sa distruga, nebuni sunt aceia care nu tin cont de traditiile unui popor stravechi, nebuni sunt aceia care se lasa condusi de astfel de entitati si nu lupta pentru eliberarea lor. Nebuni sunt aceia care cred ca lupta aceasta se duce cu arme sau revolutii purtate in strada prin violente pentru ca lupta trebuie sa inceapa din oglinda: sa ne educam si sa ne desavarsim fiecare dintre noi in parte si sa alungam ignoranta care parca pluteste in aer.

“Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?”

Mircea Vulcanescu, un munte de inteligenta crestina mai 4, 2008

E inacceptabil cat de putina lume il cunoaste pe acest munte de om (fizic dar mai ales spiritual), cat de putin se scrie despre el, cat de putin se cunoaste viata sa. Ar fi normal ca in manualul de “Istoria Romanilor” sa ii fie rezervat un amplu studiu de caz. Desigur, ar fi normal ca Romania sa fie la nivelul de dezvoltare al Elvetiei cu toate acestea anormalul dicteaza in vremurile noastre iar intelectualii nostri adevarati au fost de mult sacrificati. Nu cred ca voi reusi tocmai eu sa-l fac popular prin umilul meu blog dar am cred ca am obligatia sa scriu despre el. Nu vreau sa fac biografia lui Vulcanescu ci doar sa reliefez trasaturile pe care eu le-am retinut din tot ce am citit despre el. Mircea Vulcanescu era si este recunoscut drept latura cea mai sensibila si mai blanda a generatiei sale, la antipod aflandu-se Cioran. Multi spun ca el ar fi fost cel mai erudit din aceasta generatie avand cunostinte vaste si profunde in mai toate domeniile si stiintele: de la istorie la economie, de la anatomie la finante, de la chimie la filosofie, drept, sociologie, literatura etc. Putea sa vorbeasca zile in sir despre opera muzicala a oricarui compozitor clasic sau despre opera oricarui literat de seama. Cu toate acestea, singurul cuvant care il definea intrutotul era eticheta de “crestin” pentru ca inainte de toate el era un modest si smerit crestin. Condus de aceasta credinta si-a dat viata la Aiud pentru un student care delira de frig. Bunatatea lui mergea pana intr-acolo incat Cioran, pesimistul incurabil, spunea ca Vulcanescu face parte dintr-o alta rasa de oamenii care nu se trage din Adam si care sunt sfinti innascuti. Asa trebuie sa ramana in memoria noastra Mircea Vulcanescu: un om care si-a dat viata pentru un altul desi il asteptau acasa sotia si fetele ce-l iubeau atat de mult. Obisnuia sa joace “volleyball” duminicile după-amiază, în grădina lui Mac Constantinescu cu Mircea Eliade, C. Noica, Dan Botta, Haig Acterian, Mihail Polihroniade si altii. In casa lui domnea o pace si un calm desavarsit in care ti-era mai mare dragul sa traiesti, asa cum povestesc fiicele si sotia sa. Tinea conferinte in diverse locuri, avand un discurs de o elocinta fantastica si vorbind cu deosebita infierbantare si pasiune depasea de obicei cu mult timpul alocat. Dupa un proces pierdut dinainte a fost aruncat in cel mai aspru regim de detentie la Aiud, obligat sa doarma iarna pe cimentul rece intr-o incapere minuscula si mizera alaturi de studenti ai sai. Iata ce spune el insusi din crunta inchisoare extrem de bolnav de slabit si deprimat inainte de a se sacrifica pentru un student din celula facandu-se saltea umana pentru el:

“Rostul meu in viata s-a terminat. M-am despartit de studentii pe care-i iubeam tocmai in cele mai dureroase momente ale istoriei. Am crezut ca mi-am facut datoria ca cetatean fata de aceasta tara haituita si jefuita cu nerusinare, fata de acest neam insangerat. M-am inselat. N-am fost decat un vanitos. Am tinut sa vin aici langa cei in suferinta, cei care au visat libertatea si-au sangerat pentru ea. Studentii mei nu mai pot astepta nimic de la mine, o biata epava ce se taraste pentru ultima picatura de viata. Stradaniile mele la altarul culturii s-au dovedit a fi zadarnice. Potentatii vremii n-au nevoie de cultura. Pseudocultura si-a intins tentaculele ca o caracatita. Nu stiu ale cui pacate indura acest neam ospitalier. Boala mi-a macinat si ultima farama de vlaga. Sunt la capatul puterilor. Ma vedeti in ce hal am ajuns. O caricatura de om. Charon ma asteapta sa ma treaca Styxul. Corbii sunt gata sa ma insoteasca. Priviti-i cum dau rotocoale croncanind in vazduh. Ma doboara tacerea asta. Ma ucide suferinta prin care trec prietenii de celula. Stiu ca ma despart de ei. Ii rog sa ma ierte ca-i parasesc.”

Cu toate acestea lasa un indemn urmasilor: “Nu ne razbunati!” dar nu cred sa fi spus “Uitati-ne!”

Arsenie Boca – “Sfantul Ardealului” aprilie 12, 2008

Pana sa citesc de si despre parintele Arsenie Boca, sau despre Valeriu Gafencu nu stiam ca au existat sfinti adevarati in secolul XX. Am ramas impresionat de la prima vedere de aspectul angelic al monahului ca apoi sa aflu ca a fost un trimis al lui Dumnezeu pentru romani asa cum se gasesc pentru un popor unul la sute de ani. Si-a impus din tinerete o disciplina de fier, si-a dezvoltat spiritul avand ca si anexa o cultura desavarsita. A facut pe langa facultatea de teologie, facultatea de arte si cateva cursuri de medicina. Citea cu nesat articolele lui Eliade din reviste studentesti pe teme spirituale. Parintele era de meserie pictor de icoane dar mai adesea isi exercita harul asupra enoriasilor sau vizitatorilor avand darul citirii gandului si pacatului fiecaruia precum si puteri vindecatoare; marturii in acest sens exista mii. Cu toate ca era haituit neincetat de securitate – desi nu avusese niciodata nici o legatura cu legionarii – reusea constant cu ajutorul lui Dumnezeu sa ii uimeasca si sa ii sperie prin minuni pe cei mai indraciti comunisti. Se dusese zvonul in tara (inca din anii ‘40) ca oricine se duce la parinte se intoarce plangand si isi schimba toata viata. Chilia si-a sapat-o in inima unui munte la inaltime mare si facuse din acel loc un templu sfant de rugaciune unde se retragea in meditatie ascetica. De cele mai multe ori oamenii spuneau ca privirea lui ii patrundea pe cale directa pana in suflet si atunci plangeau. Parintele Arsenie Boca a facut multe minuni si a indrumat multi oameni din zona muntilor Fagaras pe calea cea dreapta. El a prezis ca apocalipsa va veni atunci cand nebunii ii vor prigoni pe crestini si nu ii vor mai lasa pe ei sa participe la Sfanta Liturghie. “Sfantul Ardealului” s-a intors la Dumnezeu atunci cand si-a indeplinit misiunea fata de neamul sau. Inainte sa moara a spus apropiatilor ca el are sa ajute oamenii mai mult dupa ce moare si a profetit ca Ceausescu va muri de Craciun pe 25 Decembrie. El spunea cu toata convingerea si in adevar ca omul are trei faze: prima vegetativa inainte de nastere; a doua bio-psihica; si a treia spirituala dar multi oameni nu vor sa stie decat de primele doua faze. Sfaturile sale duhovnicesti s-au sprijinit si pe cunostintele lui de fizica, chimie, medicina data fiind cultura lui impresionanta si astfel aratand prin argumente imbatabile ca lumea nevazuta se imbina cu lumea aceasta, e mai aproape decat cea materiala si mai tangibila decat am fi crezut. Nu este o coincidenta ca parintele a slujit lui Dumnezeu exact in perioada celor mai grei 50 de ani din istoria romanilor. Parintele a fost tuns in monahism adica si-a inceput viata calugareasca in primavara anului 1939 (exact inceputul razboiului mondial devastator pentru Romania) si a incetat din viata pamanteasca cu nici o luna inainte de sfarsitul dramei comunismului (28 noiembrie 1989). Desi, spun unii, ar fi mai putut sa mai traiasca a cerut sa se duca pentru ca isi indeplinise misiunea. Mormantul sau e acum loc de pelerinaj pentru mii de crestini anual dintre care multi inca il simt si chiar il vad pe duhovnic. „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” … si mai departe … “Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” . Sau pentru acei martiri care au patimit prin inchisorile comuniste (printre care si Arsenie Boca chinuit mult timp de securitate) s-ar potrivi: “Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup.” Asa ar trebui sa ne amintim si de viata desavarsitului ascet pe care l-am evocat pentru ca doar prin copierea sau macar amintirea unor astfel de exemple si modele de viata se poate ajunge cat de cat la o evolutie sociala si spirituala. Din cartile atasate mai jos se intelege mai bine adevarata dimensiune a parintelui Arsenie Boca, un om trimis pentru a indruma si a ghida neamul romanesc in clipele in care ar fi putut sa piara in fata vijeliilor puternice care incercau sa-l dezradacineze.

Arsenie Boca – Cararea Imparatiei – completa

Sfantul de la Sambata – Arsenie Boca

Summitomanie aprilie 2, 2008

Basescu saluta marinareste si e mandru ca il viziteaza toti liderii mondiali ; Bush s-a bosumflat ca ne-am plictisit cu totii de povestea lui cu teroristi ; Putin fluiera nepasator stiind ca ceilalti o sa-l roage frumos sa fie cuminte si sa nu ne mai sperie.

MITOMANÍE s.f. Boală psihică caracterizată prin tendinţa de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate; p. gener. mania de a minţi. – Din fr. mythomanie.

Poezia mea preferata: martie 13, 2008

Unde sunt cei care nu mai sunt? …de Nichifor Crainic

Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.

Akira Kurosawa si Toshirô Mifune martie 5, 2008

Nu stiu daca Akira Kurosawa este “cel mai bun” dintre regizori dar este clar preferatul meu. Este unul dintre acei putini inovatori, copiat si rascopiat de-a lungul timpului de altii, inovatiile lui cinematografice devenind clisee. Regizori ca Spielberg, Coppola, Scorsese, Sergio Leone, George Lucas (toti cei faimosi si arhicunoscuti) nu se nasteau bine cand Kurosawa inventa cinematografia. Acesti notorii producatori si regizori au crescut cu imaginea lui Kurosawa si au preluat de la el destule idei. Spun asta fara sa minimalizez meritele acestora pentru ca si ei sunt la randul lor niste artisti desavarsiti care au creat opere poate mai valoroase, spun doar ca fac parte dintr-o generatie care l-a avut pe Kurosawa ca si ghid, profesor. Un alt aspect important este cuplul poate cel mai reusit din cinematografie. Marele cineast a colaborat perfect cu actorul (par excellence) Toshirô Mifune in cele mai reusite filme ale lui asa cum de exemplu Scorsese a colaborat perfect cu De Niro. Toshirô Mifune a avut in toata aceasta arta un rol poate la fel de important ca si cel al regizorului pentru ca a avut de fiecare data o prestatie magnifica. Atat vreau sa spun: dupa ce il privesti pe Mifune in cateva filme iti doresti din toata inima sa fii tu insuti un samurai de onoare gata oricand sa moara pentru dreptate.

Toate filmele lui Akira Kurosawa au acelasi scop – sa atinga si sa moralizeze pe spectator. Fiecare film al sau e o lectie moralizatoare foarte puternica, o lectie despre umanitate, despre curaj si devotament in dauna lasitatii si a urateniei sufletesti. Parca ar crea dupa acelasi cod cu cel al samurailor: nu iarta nici o persoana slaba, nu incurajeaza ignoranta fata de anumite cauze ci transeaza clar dilema eticii – personajele (ca si in viata) sunt ori lasi, umili, prosti, lacomi, ignobili ori total opuse: eroul tip fat-frumos care dispune de cel mai inalt cod etic posibil si nu se da in laturi de a ajuta pe cei din prima categorie chiar daca nu castiga nimic din asta, nici macar recunostinta. Cred ca oricine se uita la 2-3 filme de Kurosawa se schimba putin in bine pentru ca toate iti transmit acel mesaj puternic anti-marsavie, parsivitate, decadenta si pro tarie de caracter, curaj, devotament, abnegatie. Comicul este de asemenea FOARTE dezvoltat. Printre toate aceste lectii moralizatoare, regizorul nu pierde nici o ocazie de a ridiculiza intr-un stil caragialesc pe cei simpli, lasi, marsavi, aplicandu-le o mimica a fetei care ii dezonoreaza de la prima vedere. Servilismul acestor personaje ajunge deseori la paroxism ca si curajul eroului in paralel. Cam atat despre subiectul asta – ramane sa vedeti cateva productii si sa imi multumiti ca v-am recomandat Kurosawa. Daca totusi iti plac filmele gen Terminator, Titanic, Spiderman, sau altele nu o sa iti placa niciodata Kurosawa pentru ca el este pentru cinematografie ceea ce e William Shakespeare pentru dramaturgie sau Miguel de Cervantes pentru literatura.

Dezvaluirea conspiratiei, de J.F.Kennedy februarie 29, 2008

Ultimul presedinte american nemason, J.F.Kennedy a spus aceste cuvinte de o sinceritate rar intalnita la un conducator de stat. In 1961 el a infiintat o organizatie, (“Peace Corps”) devenita mai tarziu renumita in lume, cu scopul declarat de a promova si mentine PACEA. Pentru ca a avut aceasta indrazneala dar si pentru atitudinea lui necorespunzatoare a fost impuscat in direct la TV. Fratele sau, Robert Kennedy, a incercat sa dezvaluie si el adevarul si s-a opus razboiului din Vietnam propovaduind PACEA. Dupa ce a castigat primul tur in alegerile prezidentiale a fost si el impuscat tot in direct la TV. Lee Harvey Oswald (cel care a fost indicat ca si asasin al lui JFK de catre FBI) a fost retinut pentru mai mult timp fara dreptul la un proces. El a incercat sa dezvaluie nedreptatea care i se face si sa indice catre adevaratii vinovati. Pentru ca a avut aceasta indrazneala a fost impuscat in direct la TV. Ca un “fapt divers” sau “coincidenta”, cel mai popular fiu al lui JFK, John Jr. avocat, supranumit Fiul Americii, iubit de majoritatea americanilor si vazut ca un viitor presedinte a murit intr-un tragic “accident” de avion in 1999, cati dintre  voi stiau asta, probabil ca l-au omorat din timp pentru a nu se mai face mare tam-tam. Martin Luther King a vrut sa redea oamenilor de culoare drepturile lor naturale, fundamentale, inalienabile, imprescriptibile in dauna suprematiei albilor si s-a opus razboiului din Vietnam predicand si el PACEA. A fost impuscat! La fel a sfarsit si Malcolm X – Impuscat in public. Bob Marley si-a dedicat viata umanitatii si in special PACII mondiale, libertatii, tolerantei si dragostei dintre oameni. Cu doua zile inaintea unui concert care avea ca mesaj PACEA, un barbat a intrat in casa lui Bob impuscandu-l pe el si pe sotia lui – amandoi au supravietuit tentativei. A doua zi Bob Marley s-a urcat pe scena si a tinut concertul cu toate ca fusese impuscat. Mahatma Gandhi un aprig adversar al colonialismului, al lui Churchill (mason de grad 33) si un sustinator al libertatii natiunilor si al PACII intre popoare, ce credeti, a fost de asemenea impuscat si omorat. John Lennon a creat o adevarata isterie impotriva razboiului din Vietnam si a militat neincetat pentru PACE, iubire si libertate. A fost impuscat si omorat. Intotdeauna John a declarat ca e sigur ca FBI si CIA il urmaresc fiind considerat paranoic de catre PRESA (foarte important). Oare va mai avea cineva curaj de acum sa se ridice impotriva noii ordini mondiale dupa ce a vazut toate astea la TV? De ce ar vrea cineva sa impuste si sa omoare PACEA ??? de ce la televizor?

In Romania, in anul 1927, au murit in decurs de cateva luni, in mod subit si foarte suspect, de boli relativ usoare, capii statului roman: regele Ferdinand si Ionel Bratianu. Doctorii personali care ar fi trebuit sa ii trateze erau de negasit. Ionel Bratianu avusese parte de multe atentate directe la viata sa anterior, fiind chiar impuscat. Ferdinand era denigrat de PRESA fara oprire in mod vulgar fiind numit “urechi blegi”, “uratul”, “incornoratul” cu toate ca el unise pe romani implinind idealurile neamului de sute de ani. Ferdinand era un om extraordinar de erudit si sensibil care isi sacrificase pe rand tara de provenienta, familia, fiul si chiar sotia pentru tara pe care o conducea si iubea. Ei ridicasera prea mult Romania care nu trebuia sa fie foarte puternic dezvoltata pentru ca nu ar fi corespuns cu anumite interese. In mod “firesc” peste 3 ani reuseste sa se intoarca in tara (100% neconstitutional) Carol Caraiman (Carol al II-lea) impreuna cu iubita sa Elena Lupescu de care era dependent fizic si psihic. Elena Lupescu facea parte dintr-o familie evreiasca dupa spusele multora (avand relevanta in contextul politic de atunci) cat si din masonerie avand un anturaj despre care se poate vorbi mult. Primul-ministru Armand Calinescu insusi recunoaste in anii ‘30 resemnat ca “politica tarii se face in budoarul lupeascai”. Sa punem in contul asasinatelor savarsite de forte oculte in Romania si pe incomodul Eminescu si sa nu ajungem la crimele comunismului caci este o tema distincta mult prea larga!

In incheiere vreau sa va spun inca doua propozitii relevante. Este de notorietate ca masoneria detine cam tot ce inseamna PRESA si ca practic sistemul financiar-bancar ii aparine la nivel mondial. Aceasta organizatie obtine castiguri uriase atunci cand exista RAZBOI pentru ca in situatii de genul acesta statele vor apela la imprumuturi uriase pentru a sustine RAZBOIUL, pe cand in vreme de PACE si de bunastare a unui stat+popor nu e nevoie de imprumuturi. Nu sunt chiar cel mai mare sustinator al teoriilor conspirationiste dar cand ceva se leaga… se leaga! De ce totul la TV?… pentru ca masele sa vada cu ochii lor ca in lume, azi, nu mai e loc pentru eroi, pentru pacifisti, pentru luptatori antisistem, pentru inadaptati la noua ordine mondiala. Stiu ca suna foarte paranoic dar pentru mine si pentru J.F. Kennedy totul e clar.

Grigore Leşe februarie 24, 2008

Am noroc că ştiu cânta,
Că-mi astâmpăr inima.
Horile-s de stâmparare
La omu cu supărare.

Asta crede marele artist care este Grigore Leşe despre arta muzicala… Nu stiu daca mai exista altul in Romania la ora actuala care sa pretuiasca si sa promoveze atat de mult cantecele pastorale pure, originale si deci o mare parte a spiritului creator romanesc. Fluierul, cavalul, tilinca, toaca sunt instrumente traditionale pe care le foloseste in chip maiestuos pentru a arata publicului larg ce este cu adevarat frumos, ce reprezinta cu adevarat cultura. Creatiile stramosilor nostri, prin esenta lor originale, sunt adevarate capodopere ale umanitatii. Un bun exemplu tot din arta romaneasca este Gânditorul de la Hamangia care a fost aleasă de o comisie internaţională drept unul dintre cele zece simboluri care ar trebui să ne reprezinte planeta şi să fie trimise în spaţiu pentru o eventuală întâlnire cu o civilizaţie extraterestră. Ea este înscrisă în lista UNESCO a celor mai importante zece artefacte ale culturii mondiale. Dupa cum am mai spus si dansul caluşului se afla pe Lista Capodoperelor Patrimoniului Oral si Imaterial al Omenirii UNESCO. Creatia populara romaneasca este din punctul meu de vedere sublima prin originalitatea sa care consta in legatura inextricabila dintre arta si sentiment, religie si suflet. Cantecul la instrumentele de suflat este un foarte bun exemplu din punctul asta de vedere intrucat el se afla mereu in legatura directa cu sentimentele exprimate. Cantecul romanesc originar (ca si celelalte forma de arta romaneasca) nu este de conceput fara sentimentul de care se leaga – de jale, de nostalgie, de existenta, de bucurie, de dragoste etc. Acest aspect al specificitatii nationale este scos in evidenta de Grigore Leşe care detesta mai mult ca orice kitschul si cantecul fara sentiment doar de dragul exaltarii trupesti care se practica in era noastra. El spune in acest sens ca “sunt unii care se slujesc de folclor si altii care slujesc folclorul”. Muzica pastorala e o forma a artei care are calitatea de a putea fi inteleasa de orice om simplu care are urechi sa auda si sa asculte. Pentru cine crede ca exagerez cu specificul romanesc al muzicii pastorale sau ca dau prea mare importanta unor aspecte de ordin national pot sa le dau ca exemplu vorbele unui calator german – Martin Opitz, demnitar german si om de cultura umblat prin lume, spunea la 1620: “cand aud un cantec romanesc, imi vine sa cred ca muzica e anume creata pentru roman si romanul pentru muzica”. Un cioban din Basarabia spune asa: “Doina ciobanului nu o pot cânta oricând, ci numai când îmi vine, şi atunci o cânt cu suflet că o dau lumii. E pomană mare s-o cânţi”.