5 FILME OBLIGATORII PENTRU JUSTITIE! octombrie 28, 2011

1. IN THE NAME OF THE FATHER (1993)

2. 12 ANGRY MEN (1957)

3. TO KILL A MOCKINGBIRD (1962)

4. THE HURRICANE (1999)

5. JUDGEMENT AT NUREMBERG (1961)

Scriind aceste randuri, e adevarat, inca sub influenta filmului “In the name of the father” pe care l-am vazut a doua oara, ma adresez voua, magistratilor, juristilor, avocatilor, oamenilor simpli, celor care aveti prejudecati fata de anumite persoane… Vreti sa intelegeti cu adevarat de ce invatati in anul I la drept adagiul “jus est ars boni et aequi”, vreti sa intelegeti de ce se spune sa lasi sa scape 100 de vinovati decat sa condamni un nevinovat? Va recomand sa vedeti cele 5 filme de mai sus. Garantez o inteleptire rapida. Nu e o gluma. Numai bine! Doamne ajuta!

ADDENDA: A apărut de curând filmul iranian ”A separation”, în engleză sau “Jodaeiye Nader az Simin”, in persana. Este în top trei cu siguranţă, mi-a depăşit toate aşteptările. Totul e făcut încât te simţi ca un judecător pe tot parcursul filmului, afli detalii despre cauză şi eşti pus să decizi. Filmul nu ia vreo hotărâre, e deschis la ceea ce vrei tu să alegi. Un film extrem de complex – dacă ai pierdut 2 minute probabil nu vei mai înţelege nimic - şi grozav de realist.

Admiterea la INM 2010. Cine-a tras in noi? septembrie 7, 2010

Dupa cum multi stiti, in anul acesta, examenul de admitere la Institutul National al Magistraturii a fost prea greu pentru absolventii facultatilor de drept din tara, printre care si eu. Ce pot sa va spun din interior, daca pot fi cat de putin obiectiv, decat ca s-a simtit ca si cum cineva te ataca feroce cu toata artileria grea deodata. Cred ca as putea sa imi explic excesul de zel al celor care au facut aceste subiecte “magnifice” (cel putin Penal si Procesual Penal) prin nevoia domnilor profesori de a-si mentine reputatia. In acest domeniu se intalnesc multe opinii, presarate cu orgolii de renume, cu argumente potrivnice si deopotriva corecte…la tot pasul. Nu, totusi nu sunt de condamnat domnii profesori care au aruncat in noi cu tot ce aveau mai bun, ci mai degraba sunt de condamnat aceiasi domni profesori care in cadrul universitatilor nu si-au manifestat interesul pentru o pregatire excelenta a studentilor. Nu in ultimul rand trebuie condamnati studentii care sunt(em) mai lenesi si mai ignoranti ca niciodata. Toate acestea au conlucrat ca putini sa atinga nivelul cerut de acest examen, comparabil cu 100 de dosare grele ce trebuie rezolvate in 4 ore cu o rata de 70% corectitudine.

Ce se va decide in cadrul CSM pentru o rezolvare a situatiei? - pentru ca exista o “situatie”! Situatia este aceea ca nivelul examenului este atat de ridicat incat el cauta numai elitele, chiar mai mult decat elite, varful cel mai inalt al elitelor, elitele “obisnuite” fiind invinse. Cu ocazia aceasta ii felicit pe cei 72 care au fost admisi cu toata stima pe care o merita. Dupa cum spuneam, situatia consta in aceea ca examenul cauta un varf prea inalt, pe cand in salile de judecata sistemul cuprinde judecatori mai slab pregatiti decat cei care iau la acest examen de la 40 de puncte in jos. Asta v-o spun cu mana pe inima din proprie experienta. Ceea ce unui student (foarte constiincios de regula) care a obtinut un punctaj de aproximativ 40 la admiterea in INM i se pare firesc, unui judecator cu 40 de ani vechime, poate sa i se para cu totul ilogic. Studentul (mult de tot sub nivelul de admitere la INM) are dreptate de regula asupra opiniei veteranului care nu a inteles stiinta dreptului nici in principiile ei elementare.

Foarte pe scurt, CSM ar trebui sa egalizeze oarecum aceasta diferenta pentru ca la ora actuala in justitie, absolventii INM sunt fata de vechii judecatori, ca Nicolae Iorga sau A.D. Xenopol pe langa un corijent la istorie in clasa a 7-a. Nu exagerez, nici nu vreau sa generalizeze cei care citesc, as vrea doar sa vedeti ceea ce este cu siguranta REGULA care desigur are exceptiile ei. Propun CSM, (va fi cu siguranta in van, nimeni nu imi citeste blogul) sa ia o hotarare in sensul organizarii unui nou concurs anul acesta sau la inceputul lui 2011 chiar daca trebuie schimbata legislatia.

MOTIVARE: prea multi studenti foarte buni raman pe dinafara cersind posturi sub valoarea lor si prea multi judecatori incompetenti raman sa judece vietile si averile noastre. Sa se mai echilibreze balanta justitiei pentru ca exista din acest dezechilibru un alt inconvenient si anume ca acei extrem de putini magistrati de elita care vor iesi din INM se vor lovi de colegii lor mai in varsta de la care vor lua sfaturi si indrumari in meserie. Pana la urma de ce sa nu speculam si sa nu generalizam cu adevarat: se vor lovi de colegii lor insemnati cu metehnele vechi ale spagii, relatiilor… se vor intalnii cu spagarii ce sa mai. Dupa cum stim un mar stricat poate strica 100! deci mai mult ca sigur 100 mere stricate pot sa il strice pe unul mai mititel.

CONCLUZIA: nu sunt suparat ca am fost respins, sunt frustrat pentru ca am vazut judecatori cu experienta de zeci de ani care nu ar putea sa rezolve un sfert dintre subiectele rezolvate de mine. DAR nu este vorba de mine desigur, am multi prieteni pe care ii cunosc bine si care au obtinut un punctaj mic, acestia sunt de asemenea prin comparatie, mai pregatiti decat multi dintre aceia cu experienta. Asadar, draga CSM, draga INM, fa te rog tot posibilul sa obtii o echipa de magistrati cat mai omogena lasand mai multi tineri sa intre si obligand mai multi dintre cei experimentati sa iasa din sistem pentru ca o reforma adevarata numai asa incepe draga INM, tinand cont de realitate, asa se infaptuieste dreptatea, verificand in concreto realitatea. In realitate, unii intra in sistem trecand prin furcile caudine, prin infernul lui Dante, si ajungand acolo ca eroi, iar altii au intrat de mult atunci cand intrau acolo cei lasi, cei nevrednici, bagaciosi si turnatori. Din nou: iertare pentru foarte multii magistrati foarte valorosi mai in varsta sau mai vechi in profesie pe care nu i-am vizat nicidecum prin acest articol prin generalizarile mele uneori ridicole. Numai bine si mult respect tuturor!

In fata instantei cu seninatate… iulie 1, 2010

In pragul vremilor acestea tulburi este bine sa ne amintim dragi “cetateni” ca tara noastra a cuprins cat a putut Oameni de o noblete sufleteasca nemasurata, oameni cu putere de a infrunta minciuna. Secolul XX, aprig pentru neamul nostru pasnic, ne-a rapit brutal unele dintre cele mai luminoase minti, luptatori imbracati in haine de aparatori ai Adevarului atunci cand acesta nu era dorit. Am sa cercetez pentru acum doar pe Mircea Vulcanescu si pe Istrate Micescu fie pentru ca pe altii ii amanam pe alta data fie pentru ca unii nu au avut parte de nici macar un simulacru de proces stalinist, cum ar fi Gheorghe Bratianu si altii…

Pentru ca am pomenit pe Bratianu, sa lasam vorbele lui sa domneasca asupra acestei scrieri cu putere moralizatoare: “Adevarul invinge indiferent de soarta celor care l-au servit”…si nu pot sa nu ma gandesc daca nu cumva si Gh. Bratianu prin acest aforism a avut in vedere cumva, ca un Roman desavarsit si simplu in gandire ce era, pe Hristos si “fericirile” rostite de El, dintre care una rasuna in vietile lu Vulcanescu si a lui Micescu:
“Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, ca a lor este împărăţia cerurilor.”

ULTIMUL CUVANT:

Istrate Micescu.

In procedura penala, ultimul cuvant il are intotdeauna inculpatul, care trebuie sa faca o ultima pledoarie cauzei sale, aceasta faza este ultima inainte de aceea a deliberarii judecatorilor. Dandu-i-se cuvantul, Istrate Micescu, ilustrul avocat si profesor, acum batran, aflat in scaun de invalizi rosteste catre judecatori, fostii sai studenti mediocri dupa cum le-a si reamintit:

“Nu am de spus decat o fabula (in sala toata lumea apreciaza ca si-a pierdut mintile): <<o paunita si o cioara se certau intr-o zi in padure despre care ar fi mai frumoasa, cioara spunea ca ea e mai frumoasa pentru ca e neagra iar paunita spunea ca ea e mai frumoasa. S-au hotarat sa mearga la judecata, anume sa hotarasca primul animal pe care l-or intalni in cale, cine este mai frumoasa dintre ele iar aceleia care pierde sa i se scoata un ochi. Iata ca in timp ce mergeau s-au intalnit cu porcul si ele l-au numit judecator. Acesta, deliberand putin a hotarat ca cioara este mai frumoasa intrucat e neagra si are vocea placuta si multe altele… Cioara a scos indata ochiul paunitei iar aceasta a inceput sa planga si sa alerge mahnita prin padure. Vazand-o, veverita a oprit-o si a intrebat-o ce a patit. Dupa ce a ascultat-o veverita i-a spus paunitei sa nu mai planga pentru ca ea va ramane frumoasa chiar si cu ochiul scos, pentru ca penele ei sunt in continuare colorate si frumoase…Paunita i-a raspuns: – Nu de asta plang ci PLANG CA M-AU JUDECAT PORCII>>

Dupa aceasta Istrate Micescu si-a intors scaunul pe roti si a iesit vijelios din sala scarbit de acest proces.

Mircea Vulcanescu.

Despre persoana lui Mircea Vulcanescu am mai scris cu alta ocazie si nu a fost si nu va fi destul oricat as incerca. Mai frumos au scris despre el Noica, Eliade, Cioran si alti prieteni buni ai lui deci ar fi de prisos sa incercam sa descifram sufletul acestui martir. De data aceasta va citesc din cartea intitulata chiar “Ultimul Cuvant” unde este expusa pledoaria sa, lectie de istorie si de cultura, prelegere de etica unui alt complet de judecatori robiti unor interese sangeroase. Am sa reproduc intocmai pasajele care mi-au placut si m-au impresionat cel mai mult:

“Ascultand aceasta incriminare, nu mi-am putut stapani un amestec de mandrie si de ciuda, pentru ca, orice s-ar zice, pentru un crestin nu este mai mare cinste care sa i se poata face decat de a fi pus sa plateasca pentru semenul sau; dar si de ciuda, pentru ca acest lucru, infaptuit in zarea launtrica a lumii nevazute, sfarama, in lumea vazuta a lucrurilor de aici, unul din talerele acelei dreptati pe care sunteti pusi s-o aparati si fara de care nu e posibila convietuirea pamanteasca.“

“Onorata Curte ma va judeca dupa cum crede de cuviinta si, dupa cum va putea, ma va condamna ca autor principal, complice, cu sau fara circumstante atenuante, la ani de temnita grea sau de inchisoare altfel zisa si la risipirea casei parintesti, sortita, in gandul tatei, sa asigure ptin timp soarta a trei fiinte nevinovate, si la degradare civica, la interdictia exercitarii puterii parintesti, a dreptului de a tine scoala etc. Altii decat Onorata Curte, aplicandu-mi cu sau fara drept regimul de exterminare la care am fost supus, vor preface mai curand sau mai tarziu pedeapsa Onoratei Curti intr-o pedeapsa mai aspra, potrivit unor intentii ramase pentru mine de neinteles. Nu pentru asta ma plang! Sunt in lumea asta riscuri pe care datoria barbateasca, ca si datoria ostaseasca, te obliga sa ti le asumi, chiar daca nu te poate mangaia nici amintirea foloaselor materiale ce n-au fost si nici amintirea magulitoare a cinstirii unei fete, pe care unul din domnii procurori ne-a amintit-o drept compensatie. O stiu si repet: nu pentru asta ma plang! Un lucru am insa dreptul sa pretind Onoratei Curti, atunci cand chemandu-ma in fata ei, am inteles sa raspund “De fata!” Este dreptul pe care-l am sa-i cer ca, daca va judeca si va hotari ca trebuie sa ispasesc ceva, revendic dreptul de a patimi si de a muri pentru Adevar! Adevarul acesta, Onorata Curte, ma trudesc insa zadarnic sa-l cuprind, incercand sa infrunt unul dupa altul, fiecare dintre capetele actului de acuzare, ori fiecare din articulatiunile argumentarii domnilor procurori. Patru ani mi-am cercetat toate actele, cautand sa aflu in activitatea mea publica unul de care m-as putea cai. N-am gasit! In asemenea conditii Onorata Curte poate sa hotarasca in privinta mea orice! Un singur lucru o pot asigura de pe acum, cand am inca integritatea mea corporala si a facultatilor mele sufletesti: ca pana in ultimul meu ceas o sa dorm bine! Onorata Curte, termin rugandu-va sa ma iertati ca am abuzat de timpul Domniilor voastre si ca am spus lucrurilor pe nume dar eu cred in Adevar si stiu ca nu e putere in lume mai mare decat Adevarul. Sa va ajute Dumnezeu domnilor judecatori sa fiti nu judecatori drepti, ci Judecatori Adevarati! Am zis!“

Simpla e politica Moldovei!? septembrie 6, 2009

Oare in Romania se stiu lucrurile astea? Intre comunism si democratie e o diferenta mare: in comunism oamenilor li se arata pe fata intentiile ucigase ale guvernului ilegitim astfel incat oamenii stiu ca trebuie sa opuna rezistenta si multi rezista cu curaj. / In democratie poporul decade de la sine, se autodistruge moraliceste sub mantia libertatii, acea libertate aplicata pentru distrugere morala, in democratie oamenii nu au auzit de rezistenta, ei traiesc in lene si blazare absoluta. De asemenea intr-o tara comunista lucrurile sunt mai clare: exista comunistii atei si internationalisti si impotriva lor nationalistii crestini, in tara noastra “democratica” exista numai comunisti cameleoni. Revin la vorbele celui mai mare jurist roman, “huliganul si teroristul” Istrate Micescu mort si el pentru dreptate: DEMOCRATIA ESTE ACEASTA – DREPTURI CAT MAI MULTE PENTRU PROSTI. Astfel, eu cred ca in Moldova exista la ora actuala mai multi oameni cu gandire sanatoasa decat in Romania doar ca nu se pot manifesta iar in Romania avem dar nu sunt luati in seama.

Si daca veni iar vorba de Moldova, oooofff pana cand vor mai chinui umbrele astea violente pe fratii nostri??? Sa stiti romani din Moldova ca adevaratii romani se considera frati intre ei iar romanii din Romania sunt mereu cu gandul la voi. Uitati ignoranta unora care se considera superiori in vreun fel romanilor moldoveni sau care nu ar dori unirea caci cei care raman adevarati nu uita niciodata ca Moldova e Romania in aceeasi masura ca si Ardealul si Muntenia si Oltenia si Dobrogea si Banatul si Maramuresul, asa cum Bavaria e Germania si Sicilia e Italia, asa are si Moldova dreptul sa redevina Romania fie ca o sa traim in democratia asta distructiva de valori dar o sa fim impreuna.

Basmale, converşi si tigani august 24, 2009

Am fost in Istanbul pentru ultimele 10 zile la niste prieteni de-ai mei studenti turci. De ce sa nu recunosc, am fost socat, am fost surprins cu tristete cum Turcia este cu mult inaintea noastra, a “tarii europene” Romania. Cum se face ca turcii sunt un neam extrem de primitor de muncitor de nationalist si de religios insa este in continua stare de implozie sociala. Istanbul, un oras al contradictiilor ideologice, te primeste cu un aer racoros modernisto-primitiv insa mult mai placut decat acela al Bucurestiului.

De aceea si titlul: observ ca la ei lucrurile sunt foarte neclare, nimeni nu se poate hotara ce vrea in viata. Ar vrea sa fie deodata europeni, religiosi, don juani, familisti, razboinici nationalisti, oameni primitori etc. asa cum fetele poarta salul ce le acopera in mod traditional parul impreuna cu jeansi si conversi. Aflu ca in universitatile lor exista diferite grupuri politice pe care oricine le poate observa cu usurinta: nationalistii, religiosii, kemalistii. Fiecare turc poarta steagul turciei in camera sa cu mandrie si incearca sa iti prezinte cultura lor ca fiind cea mai frumoasa si sa te invete limba lor. Turcii nu ii suporta pe americani din principiu insa fiecare turc adora stilul de viata american. Turcii il adora pe Ataturk insa Ataturk e impotriva religiei lor. s.a.m.d. Nu prea am timp sa povestesc tot ce am realizat acolo despre turci si despre Turcia doar am simtit nevoia sa fac acest rezumat. Ruptura socio-culturala din Turcia se vede in inima fiecarui tanar otoman, ei doresc totul si nimic.

Circuland cu trenul, la dus si la intors, cred ca am inteles exact ce parere isi face un strain despre Romania, in special despre Bucuresti. In jurul meu, cativa italieni, francezi, australieni si spanioli si cine mai stie cate alte natii… cum am traversat Dunarea si am intrat in Romania aproape ca iei foc din cauza campurilor incendiate necontrolat de localnici. In fine, nu se sufoca nimeni, continuam cu multe sate de tigani in care copiii ne arata m..e de fiecare data. Mai departe o veche biserica in stare de ruina, cu turla de mult prabusita, sprijina pe ea sute de ciori, o priveliste apocaliptica completata de zecile de uzine parasite cu geamurile sparte. Apropiindu-ne de Bucuresti pe o distanta de vreo 2 km miroase intens a hoit, a cadavru, a moarte ce sa mai, incat calatorii sunt aproape speriati. Ajungand mai aproape de gara te intampina superbele blocuri din zona cat si noi rromi care incearca sa scuipe cativa calatori si sa arunce cu mingea in tren. Intri in gara, speri la mai bine, insa aurolacii si cersetorii sunt tot acolo. Pana la hotel probabil drumul turistilor e pavat cu gropi si tepe. Astazi, pentru prima oara in viata, mi-a fost rusine sa afle cineva ca stau in Bucuresti pentru ca m-ar fi privit cu mila.

Nu as putea niciodata sa locuiesc in alta tara decat in dulcea Romania numai ca as vrea ca romanii sa arate tuturor ca au un caracter si o cultura mai puternice decat ale altor tari asa-zis civilizate. Sa incepem revolutia fiecare din interior si sa nu ne mai lasam purtati de valul majoritatii care se crede intr-o jungla si care se comporta ca atare.

America, Iran, Romania… august 5, 2009

Nu discut despre defectele SUA, nu fac politica, constat fapte incontestabile si tin mereu partea adevarului… Am pornit ascultand discursul presedintelui iranian Mahmud Ahmadinejad unde credeti, la universitatea Columbia din New York. Gasiti discursul pe youtube in intregime dealtfel nici nu ar merita sa il povestesc eu, fiind deosebit de interesant de privit. Lupta nu a fost ideologica ci a fost o lupta a inteligentei, a logicii, o lupta in care presedintele iranului a dovedit clasa si superioritate in fata celor care l-au invitat pentru a-l infiera in public.

Iata ce legatura am facut eu de aici cu tara noastra: Iranul, considerata o tara “necivilizata” de catre tarile “civilizate” este condusa de un om indiscutabil mai competent decat conducatorii nostri din Romania, tara europeano-civilizata dealtfel. In lumea noastra de azi, presa fiind atat de partinitoare intrucat e controlata politic, adevarul politic se mistifica automat. Asa s-a ajuns ca unul ca mine sa aiba o imagine falsa si fabricata de mass-media despre o tara depre care in realitate nu stiam aproape nimic. Iata metoda de manipulare intr-o forma matematica:

- afirmatia “Iranul executa oameni nevinovati in piata publica” + eventual un filmulet neclar si crud = iranienii sunt primitivi, ar trebui sa intervenim cumva sa-i civilizam si pe acesti barbari

- afirmatia “In SUA pedeapsa capitala este un bun mijloc de a scapa de infractori dar si de a economisi bani pentru oamenii cinstiti” + filmulet cu steagul SUA fluturand in vant = america e o tara libera si democratica

Se poate vedea ca premisa este aceeasi dar imbracata diferit si care printr-o carenta in logica duce la concluzii devastatoare. In felul acesta va puteti gandi cu ajutorul imaginatiei la infinite alte rationamente distorsionate astfel ori in alte feluri mult mai avansate. De ce va spun ca nu fac politica? Stiu ca par partinitor dar iata un exemplu care imi justifica gandirea fata de situatia din orientul mijlociu: In Romania ungurii s-au asezat cu forta in centrul tarii noastre acum aproximativ 1000 de ani si de atunci indignarea romanilor (cu toate ca suntem popor primitor si calduros prin excelenta) nu a disparut nici pana azi. In Palestina evreii s-au asezat cu forta acum aproximativ 50 de ani pe aproape intreg teritoriul palestinian. Corect! Astfel privind lucrurile eu nu pot sa-i consider teroristi pe cei care se lupta pentru pamantul lor. Daca as putea, ar insemna ca toti cei care duc sau au dus vreodata razboaie de aparare se numesc teroristi iar atacatorii se numesc mereu eliberatori.

Se mai intreaba cineva de ce ii urasc musulmanii pe americani, sponsori ai celor care le-au ucis fratii sau copiii? Pe ei cine i-a deranjat vreodata, pe americani? Au fost atacati de Bin Laden? Daca am presupune prin absurd ca asa a fost, as fi de acord sa-l prinda pe acesta si sa-l judece intr-un proces penal echitabil pentru o eventuala tragere la raspundere dar atat si nimic mai mult. Si totusi nu! prin propaganda ei au prezentat acest eveniment cu adevarat tragic din 9/11/2001 ca fiind o izbucnire a urii pe care o poarta musulmanii lumii libere… in fapt o scuza lamentabila pentru a putea deveni ei insusi din nou agresori cu mantie de eliberatori.

Daca am avea logica intoarsa pe dos am trai intr-o lume falsa, am trai in minciuna deci am fi la cea mai mare distanta de adevar, de Dumnezeu. Astfel traiesc aceia care pot face si fac propaganda in favoarea minciunii in favoarea mortii prezentandu-le ca adevar si viata dar si aceia care primesc ca adevar toate aceste informatii. Sa deschidem cu totii ochii cat mai larg si sa vedem ce se petrece in intreaga lume, toate se leaga si ne conduc sa credem ca uciderea omenirii in masa, minciuna programata sunt conduse cu adevarat, din umbra de catre insusi diavolul caruia Dumnezeu ii da putere cu atat mai mare cu cat ne apropiem de sfarsitul acestei lumi. Doamne-ajuta!

Traind in cutii (de) beton… mai 23, 2009

De multe ori uitam care e de fapt conditia noastra de zi cu zi. Niste furnici ce se invartesc in jurul unor cutii puse una peste alta. Vorbesc despre oraseni evident. De multe ori avem senzatia ca suntem proprietarii unei case. In fapt, terenul pe care e amplasata casa noastra e tavanul celui de dedesubt. Iata ce drept de proprietate exista in patrimoniul fiecarui detinator de apartament. Poate de aceea taranul roman (simbolizat de Ion) s-a luptat si a iubit PAMANTUL iar nu casa in care traia. Nu stiu de ce si cum ma gandeam la asta, poate pentru ca pe balcon vad in fiecare zi blocuri peste blocuri si ma gandesc doar ca e mizerabil sa traiesti in felul acesta. E mizerabil sa traiesti ca intr-o inchisoare comuna. Desigur, ne-am obisnuit de mult, pot parea chiar penibil ca mai pun in discutie chestiunea aceasta. Cineva poate spune “da’ ce vrei acuma vila?”. Chestia e ca nu pot sa imi imaginez cum s-a ajuns de-a lungul timpului la aceasta involutie locativa a umanitatii. De unde in trecut fiecare avea hectare intregi pe care sa alerge, acum faci un pas in afara cutiei tale si esti pe teritoriu comun pe care il imparti vrand-nevrand. Asta inseamna oare ca ne-am civilizat? Acestea sunt avantajele civilizatiei? Sa detii o cutie? E adevarat orasul are avantajele lui numai ca sunt foarte putine. Un om nu merita sa isi petreaca toata viata in oras. Restrangerea maximala a spatiului propriu la o simpla cutie intre alte cutii ma deprima de fiecare data cand ma uit pe balcon…

Basarabia, pamant uitat si trist… aprilie 9, 2009

La momentul de fata in care scriu, o colega de facultate basarabeanca, tocmai mi-a povestit cum astazi si ieri la Chisinau, oamenii sunt stransi de pe strada de fortele de ordine si dusi nu se stie unde, disparuti fara urma. Dupa ce, plin de speranta, auzind in primele ore despre “rascoala” fratilor moldoveni am trecut si eu pe la Universitate, astazi aflu dezamagit ca m-am lasat inca o data purtat de val. E adevarat, am fost naiv crezand ca romanii din Moldova ar putea prin simpla lor manifestare de vointa, sa se elibereze pur si simplu de sub jugul rusesc. Am fost, nu idealist, ci inapoiat mintal, crezand din nou ca mai exista inca posibilitatea ca oamenii sa isi castige libertatea pe lumea asta.

Situatia va fi, sunt sigur, mai rea decat inainte pentru toata lumea. Romanii au acum nevoie de viza pentru “Republica Moldova” (poate nici nu mai meritam sa calcam pe acel pamant daca nu ne-am dus sa-l salvam de la suferinta cand era timpul) iar multi tineri curajosi din Basarabia si-au ingropat viitorul odata cu hotararea de a indrazni, de a lupta. Nu am nici o indoiala ca multi vor fi schingiuiti probabil ucisi prin cine stie ce temnite din subsoluri securiste la fel cum comunistii de pretutindeni au purces la uciderea a tot ce insemna om inzestrat cu o constiinta.

Uciderea valorilor, uciderea culturii si a traditiei, a religiei daca s-ar putea este scopul suprem al comunismului: transformarea adevarului in minciuna. Dar ceea ce nu stiu acesti oameni este ca adevarul va invinge, va iesi la iveala netinand cont de spatiu si de timp pentru ca asa este firea lucrurilor, asa e scrisa Legea lui Dumnezeu. Ceea ce este impotriva adevarului porneste la lupta fara sanse.

Nu va temeti tineri luptatori, cei prigoniti pentru dreptate vor fi fericiti; insa nu pe lumea asta pieritoare. Pe lumea asta, cei curajosi, cei cu sabia dreptatii in mana sunt zdrobiti fara mila. Pe lumea asta basarabeni, chiar si noi cei din Romania, frati de sange fiind, v-am abandonat nepasatori. Noi, romanii din “tara” am fost ca o mama care si-a aruncat pruncul la gunoi, gunoiul rusesc. Crestinului indurerat, aflat in fata haosului si a nedreptatilor ce se petrec sub ochii lui ii mai ramane doar o atitudine – infricosat de spectacolul lumii decazute el va spune: “astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie, Amin”. Doar asteptarea ne-a mai ramas caci pe lumea asta dreptatea, cinstea si onoarea au murit de mult…

Romania vrea dreptate. Ce e dreptatea? aprilie 6, 2009

Fara sa fiu insensibil o sa incep prin a spune ca justitia nu se face in strada, la televizor s.a.m.d. In calitatea mea de student la drept am intalnit opinii diferite referitoare la “speta Becali” chiar printre profesorii mei. Ati crede ca toti juristii eminenti sunt pe aceeasi frecventa insa fiecare, fara a fi de rea-credinta, gandeste dupa propriul sistem de valori. Asa cum spunea unul dintre ei: nici o lege nu e perfecta, nici o hotarare nu e perfecta. Trebuie totusi sa ne dam silinta pentru a da solutii echitabile unei probleme de drept. Doar Dumnezeu detine adevarul absolut. Cazul Becali, pe langa simpatii de o parte sau de alta, are meritul de a pune Romania in miscare, oamenii incep sa gandeasca la ce e echitabil… Ce este justitia, ce este dreptatea? Cu toate acestea unii sunt judecatori si altii sunt spectatori iar fiecare isi joaca rolul: unii dau decizii, altii comenteaza. Eu sunt in dilema (ca spectator), nu pot sa ma hotarasc daca sunt sau nu de acord cu arestarea lui Becali. Desi mie personal nu-mi e simpatic nu mi se pare insa ca i se face dreptate. A incalcat legea, trebuie tras la raspundere penala si sanctionat, insa tot nu mi se pare ca i se face dreptate… Paradoxal dar asta cred. Este vorba aici si de sentimente si instincte adanc romanesti precum avantul de a-ti face singur dreptate. Lupta dintre stat si Becali, este oarecum comparata in subconstientul general cu lupta dintre fanarioti si haiduci de aceea cu totii (romani fiind) tindem sa dam dreptate celui care isi face singur dreptate pentru ca stim ca oficialii (carora li s-a substituit Jiji) sunt de o nesimtire si o incorectitudine grosolana. Fata de persoana Becali sunt indiferent, ma intereseaza insa orice persoana in abstract care se poate afla in locul lui. Inteleg ca dupa acest eveniment, rabdarea poporului roman se poate sa se fi terminat, indignarea sa fi atins cote maxime insa justitia se face doar in sala de judecata. Judecatorii trebuie lasati sa-si faca treaba chiar daca nu o fac bine pentru ca este mai bine asa decat situatia in care masele sa fie judecatorii. Am auzit personal in autobuz oameni innebuniti delirand ca taie capul tuturor daca nu va fi eliberat “nea Gigi” s-a si jurat “sa moara familia lui”. Sa ne pastram capul pe umeri in orice situatie. Sa judecam la rece si impartial. Acesta e secretul meseriei de jurist cred eu. Fotografia de mai sus e creatia mea si am copiat-o aici pentru ca eu cred ca exprima foarte bine ideea de libertate. Dar libertatea ce este? Suntem noi liberi? Puneti-va intrebari si vor veni si raspunsuri.

A-nceput, de ieri… februarie 4, 2009

Incepand cu acest an se simte din ce in ce dominanta tiraniei globale asupra umanitatii, asupra individului simplu care se vrea liber… Razboiul celor putini (care sunt ca o picatura intr-un ocean) impotriva totalitarismului care se va instaura in curand in intreaga lume a inceput de mult timp fara nici un rezultat. Nu este nimic de facut insa lupta este obligatorie pentru fiecare dintre cei informati cu privire la razboiul ascuns ce se duce impotriva vietilor si mintilor omenesti. M-a trecut un fior trecand azi de dimineata prin fata guvernului cand am auzit mii de oameni strigand “Libertate! Libertate!”. Corul acela al poporului care rabufneste intr-un strigat furios al nedreptatii m-a atins profund. De la revolutia din 89′ nu cred ca populatia romaniei sa mai fi fost atat de indignata, diferenta fiind ca de atunci pana acum ignoranta si delasarea s-a lipit de poporul acesta tinandu-l inchis in “lanturile libertatii” daca pot sa spun astfel. Expresia paradoxala “lanturile libertatii” nu este gresita avand in vedere ca nu exista oameni mai intemnitati si mai inchisi decat aceia care se cred in mod fals ca fiind liberi. Razboiul nevazut final despre care vorbesc sfintii parinti si Sfanta Scriptura seamana mult cu ceea ce se vede in vremurile noastre si trebuie sa fim cu totii deschisi la informatie, cu mintea si sufletul treaz. Viitorul e sumbru: vom fi cu totii zdrobiti, fizic sau psihic, prin toate mijloacele posibile stiute sau nestiute; vom deveni vite demne de mila daca nu ne opunem, noi sau urmasii nostri. Cui sa ne opunem? Aceasta e greu de spus si greu de aflat stiind unicul fapt concret ca cei carora ne opunem au coloana vertebrala secreta. Vrem sau nu, libertatea va fi in curand un vis – un stat mondial caracatita va fi cu ochii pe tine. Cartea lui George Orwell 1984 se va implini in opinia mea in urmatorii 50 de ani. Sunt paranoic? Sunt exagerat? Categoric nu! Cei care au mintea mereu treaza si ochii deschisi nu ma pot contrazice. Pentru mine totul este clar, asa cum era de mai mult timp, atunci cand scriam despre ce se intampla in trecut. In prezent se fac pregatirile pentru instaurarea noului guvern mondial cu o graba nemaivazuta. Sa ne ajute Dumnezeu sa rezistam in fata a ceea ce urmeaza. Tin sa precizez in continuare ca nu fac, nu am facut si nu o sa fac parte din nici un fel de formatiune radicala, religioasa, antiguvernamentala, anarhica etc. aceasta concluzie poate fi trasa de unii mai naivi. Sunt un simplu spectator care culege informatii si le alege ca fiind adevarate pe acelea care se leaga in mod logic si au sens. Fiecare trebuie sa gandeasca pentru el, nimeni nu are nevoie sa fie condus de o ideologie straina de principiile sale, ale familiei sale, ale neamului sau, ale religiei sale. Strofa urmatoare cred ca se potriveste foarte bine cu poza de mai sus.

Fii Domnului statură luminoasă,
Cu gândul – sprinten fulger viitor!
Să-ţi fie braţul spadă bătăioasă
Şi ochiul: disc lunar lunecător                             (Ion Barbu)

Unde suntem??? Deşteaptă-te române! iunie 14, 2008

De mult vroiam sa scriu un articol cu acest titlu. Probabil ca ati observat daca ati mai citit ceva din ce am scris ca ma preocupa in special situatia Romaniei la momentul de fata in raport cu evolutia istorica a tarii. Mergand pe strada am realizat ca nu mai suntem nicaieri. Realitatea imi arata din pacate ca romanii nu sunt nicaieri, ei nu au si nu vor sa aiba repere, nu stiu si nu vor sa stie istoria tarii, nu ii mai intereseaza nimic. Niciodata poporul acesta nu a fost intr-o stare mai jalnica si mai lipsit de perspective si de speranta. Daca pana de curand L-am avut pe Dumnezeu (statistic romanii sunt inca cei mai crestini oameni din Europa) acum ateismul invadeaza si tara noastra uitata pana azi de aceasta urgie de ultima ora. In Franta, Marea Britanie, Olanda si Norvegia mai mult de 70% sunt declarati atei. In Suedia, Cehia si Estonia situatia e tragica – aproximativ 10% mai cred. Satul, celula de baza pe care s-a cladit acest neam, este desfiintat printr-o suflare a modernismului urmand ca peste 20 de ani sa nu mai existe efectiv nici sate nici tarani. Nimeni nu vrea sa-si mai aminteasca de cei care au suferit si au luptat pentru ei. Cel mai mult m-a demoralizat noua veste cu schimbarea imnului. “Jucatorii nationalei de fotbal vor sa schimbe imnul”. Mai mare tampenie ca asta nu am auzit de cand sunt. Am auzit pe unii spunand ca imnul e invechit, ca versul “din somnul cel de moarte” e prea dur, tine de trecut, de razboaie, de lupte si de suferinta – concluzie: trebuie schimbat. De aceea nu m-ar mira, sincer, ca noul imn sa fie o manea, un mix al lui DJ Pagal, o balada rock sau o piesa a lui Usher cu 50 Cent. La fel de rau ma demoralizeaza cei (si sunt foarte multi) care pana in ziua de azi spun ca Ceausescu a fost salvatorul tarii pentru ca a dat locuri de munca si a construit blocuri. Sunt dezolat, nici nu pot sa comentez. Valul nimicitor al modernismului tehnocrat si materialist trece chiar acum peste romani iar acestia increzatori fac surfing pe el cu o mare satisfactie. Foarte putini mai sunt aceia care gandesc drept si curat. Chiar intelectualii “de marca” pe care ii tot vedem la televizor sunt niste semidocti mandri fara valori spirituale dar cu nenumarate materiale. Toate acestea fiind spuse eu sunt inca optimist si nu as pleca niciodata din Romania pentru ca e o lasitate sa-ti abandonezi corabia cand ia apa; trebuie sa scoti apa afara nu sa strigi: “fiecare pentru el” si sa sari peste bord ca sa te salvezi. Unde suntem? suntem acolo unde nu am mai fost niciodata: ne pregatim sa sarim intr-o prapastie; suntem la marginea ei si ne luam avant; in adancul prapastiei ne asteapta cu bratele deschise “popoarele civilizate si dezvoltate”. De ce vor romanii in prapastie? pentru ca pe fundul ei se gasesc bani. Totusi sus in varful muntelui se gasesc valori infinit mai pretioase decat acelea pe care le cautam cu disperare in fiecare zi. Varful muntelui nu se vede de jos; trebuie escaladat muntele pana acolo caci varful e invaluit in mister, e nevazut, doar cand esti sus il vezi. Totusi este sigur ca daca mergi in sus vei ajunge la varf, dar daca te arunci in prapastie poti cadea in nestire. Scuzandu-se ca “nu poti sa inoti impotriva curentului” multi trec indiferenti peste aceste aspecte atat de evidente si isi continua drumul care ii duce inevitabil la dezastru. Toate acestea se intampla pe o scara atat de mare si intr-un mod atat de agresiv si ascuns incat ai zice ca dezumanizarea omului se desfasoara sistematic si organizat. Indemnul “Deşteaptă-te române” nu a fost niciodata atat de actual.

Sa descoperim trecutul ca sa intelegem prezentul! mai 13, 2008

Privind acest discurs al lui Robert F. Kennedy din perspectiva istorica imi lamureste cam toata politica mondiala de azi. Bobby Kennedy, asa cum il numea fratele sau mai mare (ucis si el tot de CIA), a fost un model de om politic, un exemplu de moralitate si intelepciune care a incercat sa faca oamenii sa vada asemanarile dintre ei si nu diferentele. Mai rar pentru un om politic american, Bobby era un crestin infocat, catolic practicant ce judeca viata prin filtrul crestin inainte de toate. Studiati putin viata fratilor Kennedy si veti intelege SUA cu mult, mult mai bine! De ce a fost ucis cu putin timp inainte de a fi votat presedinte? Pentru ca era mult prea incomod pentru cei ce isi pregateau ajungerea la putere – cei care au si ajuns, cei care conduc totul din umbra si sunt in stare de orice atrocitati! Astfel privind lucrurile si ascultand discursul lui Robert Kennedy nu ne mai intrebam de ce azi, cand oamenii ar trebui sa fie mai intelepti ca niciodata in istorie, se indreapta mai degraba catre salbaticie decat catre pace. Cand cei ce propovaduiesc pacea (avem numeroase exemple in toata lumea) sunt asasinati fara mila, atunci violenta va invinge – e evident, a si invins. Observati cum toate valorile sunt astazi intoarse cu susul in jos: bunatatea sufleteasca e asociata cu naivitatea sau prostia; iertarea e vazuta ca un pacat, razbunarea ca o dovada de intelepciune; mila e o slabiciune de neiertat iar avaritia si zgarcenia o calitate a “omului nou” – toate aceste mentalitati ce contrazic morala pura si normala din temelii au o singura radacina in urmatoarea gandire bolnava: Religia e un mit ce trebuie distrus in care mai cred oameni subdezvoltati iar ateismul e viitorul care va elibera omul din sclavia unei conceptii gresite despre viata. E adevarat, in lumea in care traim, majoritatea e de acord cu asertiunile de mai sus! Unde vom ajunge? Fara indoiala in ritmul asta doar la decăderea, ruinarea, nimicirea, dispariţia, anularea, suprimarea, pieirea, distrugerea rasei umane.

Dar iata cea mai actuala profetie facuta acum aproximativ 1700 de ani de Antonie cel mare si care ne lamureste: “Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor”. De asemenea, mai recent, parintele Arsenie Boca spunea ca “nu suntem din maimuta dar ne indreptam cu pasi mari catre ea”. Oare acestia care au vazut viitorul erau nebuni??? Nebuni sunt aceia care interzic predarea creationismului in scoli inlocuindu-l cu evolutionismul contradictoriu si nefondat stiintific, nebuni sunt aceia care scot icoanele din scoli – rebeli fara nici o cauza carora le place doar sa distruga, nebuni sunt aceia care nu tin cont de traditiile unui popor stravechi, nebuni sunt aceia care se lasa condusi de astfel de entitati si nu lupta pentru eliberarea lor. Nebuni sunt aceia care cred ca lupta aceasta se duce cu arme sau revolutii purtate in strada prin violente pentru ca lupta trebuie sa inceapa din oglinda: sa ne educam si sa ne desavarsim fiecare dintre noi in parte si sa alungam ignoranta care parca pluteste in aer.

“Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?”

Mircea Vulcanescu, un munte de inteligenta crestina mai 4, 2008

E inacceptabil cat de putina lume il cunoaste pe acest munte de om (fizic dar mai ales spiritual), cat de putin se scrie despre el, cat de putin se cunoaste viata sa. Ar fi normal ca in manualul de “Istoria Romanilor” sa ii fie rezervat un amplu studiu de caz. Desigur, ar fi normal ca Romania sa fie la nivelul de dezvoltare al Elvetiei cu toate acestea anormalul dicteaza in vremurile noastre iar intelectualii nostri adevarati au fost de mult sacrificati. Nu cred ca voi reusi tocmai eu sa-l fac popular prin umilul meu blog dar am cred ca am obligatia sa scriu despre el. Nu vreau sa fac biografia lui Vulcanescu ci doar sa reliefez trasaturile pe care eu le-am retinut din tot ce am citit despre el. Mircea Vulcanescu era si este recunoscut drept latura cea mai sensibila si mai blanda a generatiei sale, la antipod aflandu-se Cioran. Multi spun ca el ar fi fost cel mai erudit din aceasta generatie avand cunostinte vaste si profunde in mai toate domeniile si stiintele: de la istorie la economie, de la anatomie la finante, de la chimie la filosofie, drept, sociologie, literatura etc. Putea sa vorbeasca zile in sir despre opera muzicala a oricarui compozitor clasic sau despre opera oricarui literat de seama. Cu toate acestea, singurul cuvant care il definea intrutotul era eticheta de “crestin” pentru ca inainte de toate el era un modest si smerit crestin. Condus de aceasta credinta si-a dat viata la Aiud pentru un student care delira de frig. Bunatatea lui mergea pana intr-acolo incat Cioran, pesimistul incurabil, spunea ca Vulcanescu face parte dintr-o alta rasa de oamenii care nu se trage din Adam si care sunt sfinti innascuti. Asa trebuie sa ramana in memoria noastra Mircea Vulcanescu: un om care si-a dat viata pentru un altul desi il asteptau acasa sotia si fetele ce-l iubeau atat de mult. Obisnuia sa joace “volleyball” duminicile după-amiază, în grădina lui Mac Constantinescu cu Mircea Eliade, C. Noica, Dan Botta, Haig Acterian, Mihail Polihroniade si altii. In casa lui domnea o pace si un calm desavarsit in care ti-era mai mare dragul sa traiesti, asa cum povestesc fiicele si sotia sa. Tinea conferinte in diverse locuri, avand un discurs de o elocinta fantastica si vorbind cu deosebita infierbantare si pasiune depasea de obicei cu mult timpul alocat. Dupa un proces pierdut dinainte a fost aruncat in cel mai aspru regim de detentie la Aiud, obligat sa doarma iarna pe cimentul rece intr-o incapere minuscula si mizera alaturi de studenti ai sai. Iata ce spune el insusi din crunta inchisoare extrem de bolnav de slabit si deprimat inainte de a se sacrifica pentru un student din celula facandu-se saltea umana pentru el:

“Rostul meu in viata s-a terminat. M-am despartit de studentii pe care-i iubeam tocmai in cele mai dureroase momente ale istoriei. Am crezut ca mi-am facut datoria ca cetatean fata de aceasta tara haituita si jefuita cu nerusinare, fata de acest neam insangerat. M-am inselat. N-am fost decat un vanitos. Am tinut sa vin aici langa cei in suferinta, cei care au visat libertatea si-au sangerat pentru ea. Studentii mei nu mai pot astepta nimic de la mine, o biata epava ce se taraste pentru ultima picatura de viata. Stradaniile mele la altarul culturii s-au dovedit a fi zadarnice. Potentatii vremii n-au nevoie de cultura. Pseudocultura si-a intins tentaculele ca o caracatita. Nu stiu ale cui pacate indura acest neam ospitalier. Boala mi-a macinat si ultima farama de vlaga. Sunt la capatul puterilor. Ma vedeti in ce hal am ajuns. O caricatura de om. Charon ma asteapta sa ma treaca Styxul. Corbii sunt gata sa ma insoteasca. Priviti-i cum dau rotocoale croncanind in vazduh. Ma doboara tacerea asta. Ma ucide suferinta prin care trec prietenii de celula. Stiu ca ma despart de ei. Ii rog sa ma ierte ca-i parasesc.”

Cu toate acestea lasa un indemn urmasilor: “Nu ne razbunati!” dar nu cred sa fi spus “Uitati-ne!”

Japonia americanizata? martie 29, 2008

…Sau globalizarea Japoniei… Mereu a existat o fascinatie din partea Europenilor si Americanilor vis a vis de obiceiurile si mentalitatea nipona cu totul straina. S-a scris si s-a citit mult despre samurai, kamikaze, Hiroshima si altele dar ce stim de fapt despre japonezi? Eu stiu ca (cu totul opus fata de occidentali) pun interesul general in fata celui personal pentru ca ei se considera mai intai rotita unui sistem iar mai apoi un individ. Pana in anul 1999!!! nu se admitea in general, cu foarte rare exceptii, ca angajatii unei intreprinderi sa fie concediati. Mai mult, compania era a o doua familie a salariatului. Angajatul el se adresa superiorului ca unui tata de fiecare data cand avea nevoie de un sfat, de sprijin moral sau orice altceva. Japonezul de rand este foarte orgolios si xenofob. Nu se mai cunoaste in lume o natie atat de inchisa si de orgolioasa precum cea japoneza, si bine face. Am spus ca pana in 1999 nu era conceput ca salariatul sa fie concediat asa cum nu e conceput sa excluzi un membru din familie. In 1999, patronul unui lant de hypermarketuri a declarat public cum ca el va adopta sistemul american bazat pe criteriul performantei si in concluzie concedierile vor fi la ordinea zilei. De atunci multi alti intreprinzatori niponi au adoptat sistemul american care a facut ca rata sinuciderilor sa creasca instantaneu cu 35% si rata divorturilor cu 40%. Guvernul, alarmat de cetatenii concediati la 50 de ani, ajunsi din manageri muritori de foame care cautau pe chat parteneri de sinucidere, a fost depasit de situatie negasind solutii practice pentru stavilirea sinuciderilor in masa. Am aratat aceste fapte pentru a demonstra inca odata efectele modernizarii bruste, fara temei, a unei societati tradionaliste, cu o cultura puternica si o istorie bogata care nu e pregatita sa suporte anumite schimbari pentru ca nu ii sunt specifice. In Romania schimbarile acestea dezorientatoare s-au petrecut prea des in acest secol asa ca iata de ce am ajuns ca si angajatul japonez trecut prin restructurari sa nu mai avem mandrie, sa ne resemnam. Are logica, nu? Daca japonezilor le este greu sa se adapteze invaziei de mentalitati individualiste occidentale, romanii au inghitit deja pastila asta, ca si consecinta fiind acum intr-o ceata totala. Nu incerc sa fac o comparatie intre Japonia si Romania pentru ca, desi ar fi posibila, ar fi prea mult de discutat dar incerc sa arat efectele presiunii civilizatiei materialiste asupra culturii spirituale. In fiecare stat ar trebui sa existe o pondere echitabila intre extreme, intre civilizatie si cultura, intre materialism si idealism iar atunci cand acest echilibru se rupe in favoarea materialismului, statul acela va fi unul rece, distant de oameni si de problemele lor, un stat care nu isi va proteja cetatenii de ei insisi. Indivizii vor fi stapaniti de cultul banului si in acelasi timp de anxietate+disperare, prietenii nedespartiti ai societatii de superconsum. V-am speriat? Perfect! Am incredere ca Japonia va ramane ultimul stat dezvoltat neafectat de virusul modernismului materialist, ultimul stat dezvoltat, sanatos, capabil sa isi pastreze traditia si cultura dar totodata sa prospere.

Politica de autobuz… martie 25, 2008

Dupa ce am asteptat cam 40 minute in statia de la Armeneasca vine autobuzul cu care aveam sa merg 12 statii… Ne napustim toti 50 oameni cati eram in statie sa prindem un loc binemeritat in autobuzul deja foarte aglomerat. Eu ma sui ultimul si stau intr-un picior primele doua statii (cam 20 min) in timp ce o femeie ma ia in brate fara sa vrea. Toti sufera si ofteaza nu numai pentru ca e un miros foarte ciudat in aer dar si pentru ca la fiecare statie se mai ingramadesc noi pasageri care nu imi imaginez unde incap. Atmosfera fiind insuportabila incep dezbaterile politice mult asteptate de cei de varsta a III-a care parca se cunosc de-o viata:

- Asa am votat asa calatorim! Sa ne fie invatatura de minte!

- Siiiiiiiiiiiiiiiiigur dom’le, asa e in Romania, aia care fura merg cu jeepu’ si noi astia cinstiti care i-am votat stam aci ca deh noi nu am fost destepti sa furam!!! Ce naibi dom’le sa fim seriosi…

- Siiiigur, pana nu vine Vlad Tepes nu se potolesc va spun eu dom’le nici marinaru’ asta nici niciunu’ nu fac nimic, cum ajung la putere cum indeasa in buzunare, astia tre’ trasi in teapa! …In discutie intervin mereu altii formandu-se un grup de vreo 6 batrani care vorbesc foarte relaxat, in gluma si cu un aer resemnat despre politicieni, despre comunism… Pe margine ceilalti asculta si se amuza. Unul dintre vorbitori coboara (ce norocos) si le ureaza tuturor: – Sa traiti bine si aglomerat! Toti din autobuz izbucnesc in hohote de ras, autobuzul sta de 30 de min la aceeasi intersectie, cateva minute ne uitam toti pe geam ca la spectacol la niste soferi care se injura pe afara. In sfarsit autobuzul inainteaza cativa metri.

-Vezi ca m-ai calcat de 100 de ori boule si nu-mi mai respira in nas! (spune o femeie unui betivan care se sprijinea pe ea)

-Ete’ d-aia nu mai pot io da picioru’ tau, suie-te tu in capu’ meu daca vrei, ca sa ai loc, stai tu in carca mea ce mai astepti! (rad toti, chiar si femeia) … Reincepe discutia politica:

-Pana nu vine iar Iliescu nu sa mai schimba nimic dom’le macar ala daca era comunist da’ nu fura ca porcii astia!

-Lasa ca si ala cate a facuuuut… Sa vina cine-o veni ca nu ne mai scapa nici dracu’ (declara un om raspicat; iar hohote de ras)

-Pacat de tarisoara asta (zice altul) ca a fost mereu cotropita ba de rusi ba de turci acu de americani fir-ar ei ai dreacu’ toti!

-Ma duc sa beau o bere dom’le ca sa-mi mai treaca de dor ca mi-e sete al dreacu’ (femeile din jur rad)

… In curand discutia oamenilor devine mai putin inflacarata odata cu urcarea unor tigani cu un caine si cativa copii. Calitatea aerului e acum mult inrautatita. Batranii incep sa vorbeasca mai incet, ceilalti le arunca priviri scarbite rromilor care incep sa vorbeasca atat de tare ca ceilalti nu se mai aud intre ei. Unul dintre ei, atat de imputit si de jerpelit incat da impresia ca are toate bolile din lume, scoate din buzunar si numara cu voce tare vreo 10 milioane, altul vorbeste mai tare la mobil in limba nativa; e taiat pe fata si pe maini. In 5 minute rromii creeaza un covor minunat de seminte pe jos. Cand coboara le ureaza batranilor:

-Na ba comunistilor sa curatati si voi semintele ca si asa nu aveti ce face. (rad intre ei si se indeparteaza mancand seminte dupa care dezbaterea politica ia o intorsatura drastica spre rasism)

-Numai Dumnezeu ne-o mai scapa si de animalele astea de tigani nesimtiti ca guvernu’ ii pupa-n cur. Astia sunt de vina dom’le pentru ce e in tara acuma ne-au facut de ras in toata Europa.

-Plebea, astia, prostii e de vina pentru toate, sa puie mana sa invete carte. (zice un muncitor cu maxim 4 clase)

-Hai sofeeeereee ca ne-am prajit acilea baaaa mergi dreacu’ mai cu curaj!!! …striga o femeie leoarca de transpiratie; tot autobuzul se prapadeste de ras; calatoria continua in aceeasi atmosfera imputita, ingramadita, incarcata si cel mai important – plina de umor.