Simpla e politica Moldovei!? septembrie 6, 2009

Oare in Romania se stiu lucrurile astea? Intre comunism si democratie e o diferenta mare: in comunism oamenilor li se arata pe fata intentiile ucigase ale guvernului ilegitim astfel incat oamenii stiu ca trebuie sa opuna rezistenta si multi rezista cu curaj. / In democratie poporul decade de la sine, se autodistruge moraliceste sub mantia libertatii, acea libertate aplicata pentru distrugere morala, in democratie oamenii nu au auzit de rezistenta, ei traiesc in lene si blazare absoluta. De asemenea intr-o tara comunista lucrurile sunt mai clare: exista comunistii atei si internationalisti si impotriva lor nationalistii crestini, in tara noastra “democratica” exista numai comunisti cameleoni. Revin la vorbele celui mai mare jurist roman, “huliganul si teroristul” Istrate Micescu mort si el pentru dreptate: DEMOCRATIA ESTE ACEASTA – DREPTURI CAT MAI MULTE PENTRU PROSTI. Astfel, eu cred ca in Moldova exista la ora actuala mai multi oameni cu gandire sanatoasa decat in Romania doar ca nu se pot manifesta iar in Romania avem dar nu sunt luati in seama.

Si daca veni iar vorba de Moldova, oooofff pana cand vor mai chinui umbrele astea violente pe fratii nostri??? Sa stiti romani din Moldova ca adevaratii romani se considera frati intre ei iar romanii din Romania sunt mereu cu gandul la voi. Uitati ignoranta unora care se considera superiori in vreun fel romanilor moldoveni sau care nu ar dori unirea caci cei care raman adevarati nu uita niciodata ca Moldova e Romania in aceeasi masura ca si Ardealul si Muntenia si Oltenia si Dobrogea si Banatul si Maramuresul, asa cum Bavaria e Germania si Sicilia e Italia, asa are si Moldova dreptul sa redevina Romania fie ca o sa traim in democratia asta distructiva de valori dar o sa fim impreuna.

America, Iran, Romania… august 5, 2009

Nu discut despre defectele SUA, nu fac politica, constat fapte incontestabile si tin mereu partea adevarului… Am pornit ascultand discursul presedintelui iranian Mahmud Ahmadinejad unde credeti, la universitatea Columbia din New York. Gasiti discursul pe youtube in intregime dealtfel nici nu ar merita sa il povestesc eu, fiind deosebit de interesant de privit. Lupta nu a fost ideologica ci a fost o lupta a inteligentei, a logicii, o lupta in care presedintele iranului a dovedit clasa si superioritate in fata celor care l-au invitat pentru a-l infiera in public.

Iata ce legatura am facut eu de aici cu tara noastra: Iranul, considerata o tara “necivilizata” de catre tarile “civilizate” este condusa de un om indiscutabil mai competent decat conducatorii nostri din Romania, tara europeano-civilizata dealtfel. In lumea noastra de azi, presa fiind atat de partinitoare intrucat e controlata politic, adevarul politic se mistifica automat. Asa s-a ajuns ca unul ca mine sa aiba o imagine falsa si fabricata de mass-media despre o tara depre care in realitate nu stiam aproape nimic. Iata metoda de manipulare intr-o forma matematica:

- afirmatia “Iranul executa oameni nevinovati in piata publica” + eventual un filmulet neclar si crud = iranienii sunt primitivi, ar trebui sa intervenim cumva sa-i civilizam si pe acesti barbari

- afirmatia “In SUA pedeapsa capitala este un bun mijloc de a scapa de infractori dar si de a economisi bani pentru oamenii cinstiti” + filmulet cu steagul SUA fluturand in vant = america e o tara libera si democratica

Se poate vedea ca premisa este aceeasi dar imbracata diferit si care printr-o carenta in logica duce la concluzii devastatoare. In felul acesta va puteti gandi cu ajutorul imaginatiei la infinite alte rationamente distorsionate astfel ori in alte feluri mult mai avansate. De ce va spun ca nu fac politica? Stiu ca par partinitor dar iata un exemplu care imi justifica gandirea fata de situatia din orientul mijlociu: In Romania ungurii s-au asezat cu forta in centrul tarii noastre acum aproximativ 1000 de ani si de atunci indignarea romanilor (cu toate ca suntem popor primitor si calduros prin excelenta) nu a disparut nici pana azi. In Palestina evreii s-au asezat cu forta acum aproximativ 50 de ani pe aproape intreg teritoriul palestinian. Corect! Astfel privind lucrurile eu nu pot sa-i consider teroristi pe cei care se lupta pentru pamantul lor. Daca as putea, ar insemna ca toti cei care duc sau au dus vreodata razboaie de aparare se numesc teroristi iar atacatorii se numesc mereu eliberatori.

Se mai intreaba cineva de ce ii urasc musulmanii pe americani, sponsori ai celor care le-au ucis fratii sau copiii? Pe ei cine i-a deranjat vreodata, pe americani? Au fost atacati de Bin Laden? Daca am presupune prin absurd ca asa a fost, as fi de acord sa-l prinda pe acesta si sa-l judece intr-un proces penal echitabil pentru o eventuala tragere la raspundere dar atat si nimic mai mult. Si totusi nu! prin propaganda ei au prezentat acest eveniment cu adevarat tragic din 9/11/2001 ca fiind o izbucnire a urii pe care o poarta musulmanii lumii libere… in fapt o scuza lamentabila pentru a putea deveni ei insusi din nou agresori cu mantie de eliberatori.

Daca am avea logica intoarsa pe dos am trai intr-o lume falsa, am trai in minciuna deci am fi la cea mai mare distanta de adevar, de Dumnezeu. Astfel traiesc aceia care pot face si fac propaganda in favoarea minciunii in favoarea mortii prezentandu-le ca adevar si viata dar si aceia care primesc ca adevar toate aceste informatii. Sa deschidem cu totii ochii cat mai larg si sa vedem ce se petrece in intreaga lume, toate se leaga si ne conduc sa credem ca uciderea omenirii in masa, minciuna programata sunt conduse cu adevarat, din umbra de catre insusi diavolul caruia Dumnezeu ii da putere cu atat mai mare cu cat ne apropiem de sfarsitul acestei lumi. Doamne-ajuta!

Marile sperante: Eba, Gigi si comunistii iunie 8, 2009

De ce simt nevoia sa vorbesc despre acest subiect deja epuizat pe la televizor nu inteleg nici eu, cert e ca sunt mai mult ca niciodata dezamagit de rezultatele voturilor. Nu am de gand in nici un caz sa ma leg de inteligenta celor doi europarlamentari sau de persoana lor in vreun fel. Am sa ma leg in schimb de romani. Astfel, as vrea sa las un mesaj pentru populatia romaniei: meritati sa fiti condusi numai de hoti si de comunisti de acum in vecii vecilor. Acum ma simt putin mai bine.

Sa va explic (daca mai era nevoie): ii condamn pe totii romanii care fiinteaza la momentul de fata inauntrul sau in afara granitelor frumoasei tari pentru ignoranta, indiferenta, lene, prostie. Cine sunt eu sa judec, dar mai ales sa judec poporul in sanul caruia m-am nascut? Eu sunt primul condamnat dintre romani. Nu exista scuza pentru halul in care a ajuns tara noastra bogata in spirit si cultura, de o mie de ori mai bogata decat cele din vestul europei. Nici un om care se poate numi “Roman” nu are nici o scuza pentru ca a lasat sa se intample tot ce se intampla din 1989 incoace. Fiecare dintre noi putea si poate sa faca mai mult. Nu prin violenta ci prin radicalism la nivel interior, prin munca fizica si intelectuala, prin vointa, prin rabdare, oricare dintre noi romanii putea si poate SINGUR sa schimbe soarta natiunii.

Acum ca sa ma calmez putin, oameni buni, intelegeti-mi revolta, pe noi romanii ne reprezinta in Europa un cioban haladit si o pitipoanca. Si revolta vine din faptul ca nu s-au pus ei europarlamentari, noi i-am ales. Care noi?eu nici nu am fost la vot. Corect dar sunt la fel de vinovat.

A doua chestiune mult mai grava decat prima: pe langa acestia, au mai fost votate masiv cele doua partide mari PSD si PDL care impreuna constituie fostul FSN fostul PCR. Nu imi spuneti ca cei care au votat nu stiau asta, sau ca nu stiau proverbul cu lupul care isi schimba blana dar naravul ba. De unde trag concluzia ca romanii (cei care au votat) ii prefera in special pe comunisti si pe ceilalti candidati semiretardati care au nerusinarea sa candideze in fata poporului. Partidele istorice, liberal si taranist, au fost insesizabile, din lipsa de interes sau de respect pentru istoria noastra.

A treia chestiune si cea mai grava:  nu stiu cum aratam sau cum vom arata de acum in fata europenilor si nici nu ma intereseaza dar ma intristez gandindu-ma la cum ne privesc stramosii nostri din pamant, din ceruri… Cum mai rezista sa nu vina sa ne certe cand ei stiu ca si-au dat viata, s-au urcat pe cruce chinuiti fiind in numele Mantuitorului, in numele libertatii, in numele generatiilor viitoare si luptand impotriva tiraniei iar noi… noi ne-am lasat inlantuiti fara sa opunem rezistenta sau am fost incapabili sa ne opunem. Ei au fost nimiciti de comunisti, noi am votat si votam mereu pe comunisti dintr-o prostie raspandita la nivel national!

Concluzia: din punctul meu de vedere e simplu. E adevarat ca atunci cand Dumnezeu vrea sa piarda un neam, “ii ia mintile”. Dumnezeu a luat mintile neamului nostru undeva intre anii 1940 si 1989, undeva intre Aiud, Sighet, Gherla sau Pitesti sau undeva in munti sau undeva in beciurile securitatii. Cert e ca din cate se vede, noi nu mai avem minti stralucite, asa ca natiunea, gloata de oameni numita “popor” orbecaieste fara directie, fara indrumare, condusa, trasa in lanturi de catre fostii ei calai inspre viitorul sumbru. Directia: imparatia mortii, lumea ateismului antihrist aceea care s-a profetit de mult de foarte de mult. Trasi in acea directie, in intuneric, romanii vor alege calea gresita, devenind ei insisi “europeni” renuntand la credinta straveche.

Treziti-va cu totii romani, chiar nu va mai intereseaza nimic din ceea ce este cu adevarat important? Sa ne uitam din nou inspre munti sa gasim salvarea…

Simplitate mai 23, 2009

Ar cam fi timpul ca oamenii sa inceapa sa tanjeasca dupa simplitatea trecutului. In timp ce lucrurile si viata moderna se complica vazand cu ochii, omul treaz ar vrea sa revina la vremurile in care nu traia in cutii, nu trebuia sa plateasca pentru apa, pentru mancare, pentru aer curat, pentru putina verdeata, pentru a se deplasa de ici pana colo. De ce acum 100 de ani cand inca nu daduse civilizatia in noi, un cap de familie putea intretine 10-15 copii iar astazi trebuie sa munceasca din greu ambii parinti pentru a intretine 1-2 copii? Nu cumva totul s-a complicat pana la un punct in care nimic nu mai e normal? Obisnuindu-ne insa cu aceasta stare de lucruri o luam ca atare si ne supunem. Ce altceva sa facem? Dealtfel vor veni vremuri mult mai grele in care banii, aceste hartii fara valoare, bancnotele, nu vor mai fi de ajuns pentru a plati apa si painea cea de toate zilele. Dealtfel bancnotele incep usor sa dispara. Daca pana acum averea unora consta in cateva hartii, in viitor viata acelora va depinde strict de un card, adica de o bucata de plastic. Cum se numeste omul a carui viata depinde de niste date computerizate trecute pe o bucata de plastic daca nu un “element”, un “cetatean”, caci om e greu sa-l mai numim avand in vedere ca independenta lui sta in acel plastic, plasticul e stapanul cetateanului. E lucru perfect logic: cu cat lucrurile se complica, cu atat nici o activitate nu va mai fi simpla. Daca nimic nu mai e simplu nimic nu mai e drept. Sper ca va place poza si ca e destul de sugestiva

Traind in cutii (de) beton… mai 23, 2009

De multe ori uitam care e de fapt conditia noastra de zi cu zi. Niste furnici ce se invartesc in jurul unor cutii puse una peste alta. Vorbesc despre oraseni evident. De multe ori avem senzatia ca suntem proprietarii unei case. In fapt, terenul pe care e amplasata casa noastra e tavanul celui de dedesubt. Iata ce drept de proprietate exista in patrimoniul fiecarui detinator de apartament. Poate de aceea taranul roman (simbolizat de Ion) s-a luptat si a iubit PAMANTUL iar nu casa in care traia. Nu stiu de ce si cum ma gandeam la asta, poate pentru ca pe balcon vad in fiecare zi blocuri peste blocuri si ma gandesc doar ca e mizerabil sa traiesti in felul acesta. E mizerabil sa traiesti ca intr-o inchisoare comuna. Desigur, ne-am obisnuit de mult, pot parea chiar penibil ca mai pun in discutie chestiunea aceasta. Cineva poate spune “da’ ce vrei acuma vila?”. Chestia e ca nu pot sa imi imaginez cum s-a ajuns de-a lungul timpului la aceasta involutie locativa a umanitatii. De unde in trecut fiecare avea hectare intregi pe care sa alerge, acum faci un pas in afara cutiei tale si esti pe teritoriu comun pe care il imparti vrand-nevrand. Asta inseamna oare ca ne-am civilizat? Acestea sunt avantajele civilizatiei? Sa detii o cutie? E adevarat orasul are avantajele lui numai ca sunt foarte putine. Un om nu merita sa isi petreaca toata viata in oras. Restrangerea maximala a spatiului propriu la o simpla cutie intre alte cutii ma deprima de fiecare data cand ma uit pe balcon…

Basarabia, pamant uitat si trist… aprilie 9, 2009

La momentul de fata in care scriu, o colega de facultate basarabeanca, tocmai mi-a povestit cum astazi si ieri la Chisinau, oamenii sunt stransi de pe strada de fortele de ordine si dusi nu se stie unde, disparuti fara urma. Dupa ce, plin de speranta, auzind in primele ore despre “rascoala” fratilor moldoveni am trecut si eu pe la Universitate, astazi aflu dezamagit ca m-am lasat inca o data purtat de val. E adevarat, am fost naiv crezand ca romanii din Moldova ar putea prin simpla lor manifestare de vointa, sa se elibereze pur si simplu de sub jugul rusesc. Am fost, nu idealist, ci inapoiat mintal, crezand din nou ca mai exista inca posibilitatea ca oamenii sa isi castige libertatea pe lumea asta.

Situatia va fi, sunt sigur, mai rea decat inainte pentru toata lumea. Romanii au acum nevoie de viza pentru “Republica Moldova” (poate nici nu mai meritam sa calcam pe acel pamant daca nu ne-am dus sa-l salvam de la suferinta cand era timpul) iar multi tineri curajosi din Basarabia si-au ingropat viitorul odata cu hotararea de a indrazni, de a lupta. Nu am nici o indoiala ca multi vor fi schingiuiti probabil ucisi prin cine stie ce temnite din subsoluri securiste la fel cum comunistii de pretutindeni au purces la uciderea a tot ce insemna om inzestrat cu o constiinta.

Uciderea valorilor, uciderea culturii si a traditiei, a religiei daca s-ar putea este scopul suprem al comunismului: transformarea adevarului in minciuna. Dar ceea ce nu stiu acesti oameni este ca adevarul va invinge, va iesi la iveala netinand cont de spatiu si de timp pentru ca asa este firea lucrurilor, asa e scrisa Legea lui Dumnezeu. Ceea ce este impotriva adevarului porneste la lupta fara sanse.

Nu va temeti tineri luptatori, cei prigoniti pentru dreptate vor fi fericiti; insa nu pe lumea asta pieritoare. Pe lumea asta, cei curajosi, cei cu sabia dreptatii in mana sunt zdrobiti fara mila. Pe lumea asta basarabeni, chiar si noi cei din Romania, frati de sange fiind, v-am abandonat nepasatori. Noi, romanii din “tara” am fost ca o mama care si-a aruncat pruncul la gunoi, gunoiul rusesc. Crestinului indurerat, aflat in fata haosului si a nedreptatilor ce se petrec sub ochii lui ii mai ramane doar o atitudine – infricosat de spectacolul lumii decazute el va spune: “astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie, Amin”. Doar asteptarea ne-a mai ramas caci pe lumea asta dreptatea, cinstea si onoarea au murit de mult…

Romania vrea dreptate. Ce e dreptatea? aprilie 6, 2009

Fara sa fiu insensibil o sa incep prin a spune ca justitia nu se face in strada, la televizor s.a.m.d. In calitatea mea de student la drept am intalnit opinii diferite referitoare la “speta Becali” chiar printre profesorii mei. Ati crede ca toti juristii eminenti sunt pe aceeasi frecventa insa fiecare, fara a fi de rea-credinta, gandeste dupa propriul sistem de valori. Asa cum spunea unul dintre ei: nici o lege nu e perfecta, nici o hotarare nu e perfecta. Trebuie totusi sa ne dam silinta pentru a da solutii echitabile unei probleme de drept. Doar Dumnezeu detine adevarul absolut. Cazul Becali, pe langa simpatii de o parte sau de alta, are meritul de a pune Romania in miscare, oamenii incep sa gandeasca la ce e echitabil… Ce este justitia, ce este dreptatea? Cu toate acestea unii sunt judecatori si altii sunt spectatori iar fiecare isi joaca rolul: unii dau decizii, altii comenteaza. Eu sunt in dilema (ca spectator), nu pot sa ma hotarasc daca sunt sau nu de acord cu arestarea lui Becali. Desi mie personal nu-mi e simpatic nu mi se pare insa ca i se face dreptate. A incalcat legea, trebuie tras la raspundere penala si sanctionat, insa tot nu mi se pare ca i se face dreptate… Paradoxal dar asta cred. Este vorba aici si de sentimente si instincte adanc romanesti precum avantul de a-ti face singur dreptate. Lupta dintre stat si Becali, este oarecum comparata in subconstientul general cu lupta dintre fanarioti si haiduci de aceea cu totii (romani fiind) tindem sa dam dreptate celui care isi face singur dreptate pentru ca stim ca oficialii (carora li s-a substituit Jiji) sunt de o nesimtire si o incorectitudine grosolana. Fata de persoana Becali sunt indiferent, ma intereseaza insa orice persoana in abstract care se poate afla in locul lui. Inteleg ca dupa acest eveniment, rabdarea poporului roman se poate sa se fi terminat, indignarea sa fi atins cote maxime insa justitia se face doar in sala de judecata. Judecatorii trebuie lasati sa-si faca treaba chiar daca nu o fac bine pentru ca este mai bine asa decat situatia in care masele sa fie judecatorii. Am auzit personal in autobuz oameni innebuniti delirand ca taie capul tuturor daca nu va fi eliberat “nea Gigi” s-a si jurat “sa moara familia lui”. Sa ne pastram capul pe umeri in orice situatie. Sa judecam la rece si impartial. Acesta e secretul meseriei de jurist cred eu. Fotografia de mai sus e creatia mea si am copiat-o aici pentru ca eu cred ca exprima foarte bine ideea de libertate. Dar libertatea ce este? Suntem noi liberi? Puneti-va intrebari si vor veni si raspunsuri.

la teatru cu Don Puric martie 2, 2009

Aparent o piesa de teatru mut sau pantomima, in realitate o afirmare a principiilor de viata crestine. O calatorie printr-o existenta pura lovita, haituita si hartuita de exteriorul murdar pe care il intalnim in fiecare zi: un martiriu trait de un om sincer, un individ cu personalitate, mort pentru semnul crucii, fericit si “frumos” (asa cum ar spune Puric). Nu pot sa comentez aceasta piesa altfel si cred ca si lui Puric i-ar placea mai mult sa asociez opera sa cu urmatoarea poezie scrisa din strafundurile inchisorilor comuniste… din cine mai stie ce lagar de exterminare a Omului.

UNDE-S NEBUNII?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminţi,
E plin pământul de martiri şi sfinţi
Atinşi de filoxera-nţelepciunii.

Tăcută-i gloata de-nţelepţi ca sfinxul
În faţa lumii şi-a nemărginirii
Şi-ascultător de rânduiala firii,
Ca un plăvan în jug trudeşte insul.

Scâncesc cuminţii-n chingile durerii
Şi, sângerând din răni adânci blândeţe,
Lângă neveste mor de bătrâneţe,
Necutezând să tragă spada vrerii.

Boleşte omenirea ca o juncă
Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sânge;
S-a-mpotmolit istoria şi plânge
Cu prora-nfiptă într-un colţ de stâncă.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mâne
Cu bâta de la spate ca pe-o vită,
Acestui veac să-i pună dinamită
Şi evu-nţelepciunii să-l dărâme.

O! Doamne, unde-s Don Quijoţii?
E lumea plină de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndrăznesc să mânuiască lanza,
Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
Să tragă spada şi să taie nodul?
Tânjeşte după glorie norodul
Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii…

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,
S-o răvăşească şi să o răstoarne,
Ca un berbec să ia pământu-n coarne
Şi-acestui veac să-i surpe temelia.                                (Demostene Andronescu)

A-nceput, de ieri… februarie 4, 2009

Incepand cu acest an se simte din ce in ce dominanta tiraniei globale asupra umanitatii, asupra individului simplu care se vrea liber… Razboiul celor putini (care sunt ca o picatura intr-un ocean) impotriva totalitarismului care se va instaura in curand in intreaga lume a inceput de mult timp fara nici un rezultat. Nu este nimic de facut insa lupta este obligatorie pentru fiecare dintre cei informati cu privire la razboiul ascuns ce se duce impotriva vietilor si mintilor omenesti. M-a trecut un fior trecand azi de dimineata prin fata guvernului cand am auzit mii de oameni strigand “Libertate! Libertate!”. Corul acela al poporului care rabufneste intr-un strigat furios al nedreptatii m-a atins profund. De la revolutia din 89′ nu cred ca populatia romaniei sa mai fi fost atat de indignata, diferenta fiind ca de atunci pana acum ignoranta si delasarea s-a lipit de poporul acesta tinandu-l inchis in “lanturile libertatii” daca pot sa spun astfel. Expresia paradoxala “lanturile libertatii” nu este gresita avand in vedere ca nu exista oameni mai intemnitati si mai inchisi decat aceia care se cred in mod fals ca fiind liberi. Razboiul nevazut final despre care vorbesc sfintii parinti si Sfanta Scriptura seamana mult cu ceea ce se vede in vremurile noastre si trebuie sa fim cu totii deschisi la informatie, cu mintea si sufletul treaz. Viitorul e sumbru: vom fi cu totii zdrobiti, fizic sau psihic, prin toate mijloacele posibile stiute sau nestiute; vom deveni vite demne de mila daca nu ne opunem, noi sau urmasii nostri. Cui sa ne opunem? Aceasta e greu de spus si greu de aflat stiind unicul fapt concret ca cei carora ne opunem au coloana vertebrala secreta. Vrem sau nu, libertatea va fi in curand un vis – un stat mondial caracatita va fi cu ochii pe tine. Cartea lui George Orwell 1984 se va implini in opinia mea in urmatorii 50 de ani. Sunt paranoic? Sunt exagerat? Categoric nu! Cei care au mintea mereu treaza si ochii deschisi nu ma pot contrazice. Pentru mine totul este clar, asa cum era de mai mult timp, atunci cand scriam despre ce se intampla in trecut. In prezent se fac pregatirile pentru instaurarea noului guvern mondial cu o graba nemaivazuta. Sa ne ajute Dumnezeu sa rezistam in fata a ceea ce urmeaza. Tin sa precizez in continuare ca nu fac, nu am facut si nu o sa fac parte din nici un fel de formatiune radicala, religioasa, antiguvernamentala, anarhica etc. aceasta concluzie poate fi trasa de unii mai naivi. Sunt un simplu spectator care culege informatii si le alege ca fiind adevarate pe acelea care se leaga in mod logic si au sens. Fiecare trebuie sa gandeasca pentru el, nimeni nu are nevoie sa fie condus de o ideologie straina de principiile sale, ale familiei sale, ale neamului sau, ale religiei sale. Strofa urmatoare cred ca se potriveste foarte bine cu poza de mai sus.

Fii Domnului statură luminoasă,
Cu gândul – sprinten fulger viitor!
Să-ţi fie braţul spadă bătăioasă
Şi ochiul: disc lunar lunecător                             (Ion Barbu)

Noi in cine credem? noiembrie 15, 2008

Exista normalitate sau exista doar opinii? Exista obiectivitate sau totul poate fi judecat in mod subiectiv? In zilele noastre ni se induce gandul cum ca nimic nu e corect, nimic nu e gresit, depinde doar de unghiul din care privesti. Astfel, tot omul este oarecum dezorientat nestiind nici o regula absoluta de urmat. Toate legile tarilor sunt trecatoare se schimba de la an la an, de la o zi la alta…Epoca moderna a creeat un fel de cetatean turmentat global care se intreaba: “eu cum trebuie sa traiesc?” dar acesta nu mai este acum neaparat doar alcoolic. El poate fi drogat, gras, sedentar, pe scurt un om dependent care nu e liber, care nu mai raspunde de propria persoana ci este perfect instabil in bataia vantului, a influentelor negative de tot felul. Cine asadar ne spune ce e bine si ce e rau? Ce reguli sa urmam in viata? In primul rand trebuie sa fim cat mai bine informati! Adevarul te va elibera; asadar informatia adevarata. Atat timp cat vei avea cunostinte si constiinta curata esti pe calea cea buna. Exista un singur adevar iar TU trebuie sa incerci sa il afli sau sa fii cat mai aproape de el. Informatie curata nu o sa gasesti nici in presa si cu atat mai putin la televizor. Afla mai intai care e traditia neamului tau, intreaba-te pentru ce au murit inaintasii tai, in ce au crezut ei si de ce…Oare noi nu ar trebui sa le urmam credinta si misiunea sau suntem mai buni decat ei, mai intelepti?Nu prea…

Strofa mea preferata… noiembrie 5, 2008

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri

Şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s,

Adevaratele înfrângeri

Sunt renunţările la vis…

de Radu Gyr

“Omul nou” iunie 24, 2008

Omul nou despre care vreau să vorbesc este produsul absolut al epocii grăbite în care trăim. Omul nou nu are niciodată timp, tot timpul aleargă după ceva, nu savurează nici o clipa. El nu e fericit niciodată pentru că este un adaptat prin excelenţă: se adaptează oricărei situaţii dar numai forţat de nevoie şi interes pentru că nu are curajul să se împotrivească nedreptăţilor sau să lupte cu probleme dificile. Acest om nu cunoaşte noţiunea de “spirit” sau crede, în cel mai bun caz, că tot ce nu e material e o elucubratie a poeţilor romantici sau a idealiştilor primitivi. El nu se ia pe sine în serios poate şi pentru că se crede un urmaş al maimuţelor. Omul nou nu se crede creat de o forţă divină şi deci nu numai că nu se consideră pe el o creaţie divină dar consideră umanitatea în general ca pe o turmă de animale avansate şi dominatoare. Concluzia acestui fir logic ar fi că nici unul dintre noi nu este unic sau special, în consecinţă suntem dispensabili. Omul nou nu cunoaşte nici termeni precum “onoare”, “demnitate” crezând că sunt cuvinte cu care oamenii obişnuiesc să se laude. Omul acesta crede că poate cumpara orice. El nu vrea decat “să para ceva”, niciodata “să fie” cineva. El ţine mai mult la imaginea lui decat la sine însuşi. El ţine mai mult la părul sau la unghiile lui mai mult decât la sufletul lui. Pe oamenii credincioşi, el îi consideră încuiaţi, naivi, inculţi sau pur şi simplu proşti; îi vede pe creştini ca pe nişte copii care înca mai cred în Moş Crăciun. Crezându-i aşa prostuţi va profita mereu de pe urma lor şi de aceea va câştiga de cele mai multe ori pe plan material şi se va crede şi se va purta mereu precum un învingator, plin de el, superior, mândru şi nepoliticos. Omul nou nu are personalitate. Într-o societate şi o epocă normală nu s-ar impune niciodată ca un lider. Omul nou din România vrea neapărat să fie american sau măcar să ducă un stil de viaţă asemanator care se învârte între mâncare, televizor şi bani. Acest om se crede intelectual dacă a văzut trei documentare pe Discovery. Omul nou e neom.

Dar omul vechi??? Despre omul vechi nu e nimic de spus sau poate că sunt prea multe. În primul rând, pe omul vechi nu îl poate nimeni descrie pe componente ca pe un robot, nu poate fi încadrat într-o categorie şi apoi analizată acea categorie. Omul vechi este la ora actuală batjocorit şi ridiculizat pe toate căile, pe toate străzile. Omul vechi e conştient că nu se trage din maimuţă, deci ştie că are o misiune şi o conştiinţă. El ştie că e creat, că cineva îl protejează indiferent şi că mintea lui nu e un produs al hazardului. Omul vechi stă la baza Omului. El este unic şi profund. Nimeni nu poate cu adevărat să pătrundă în mintea lui şi să-l judece sau să-l analizeze în afară de Dumnezeu.

Boema absolută: Nichita Stănescu! mai 30, 2008

Ziarul Jurnalul National, desi patronat de inaltul securist Voiculescu, mi-a facut o surpriza foarte placuta aducandu-l in prim-plan pe sublimul Nichita Stanescu, “ingerul blond” intr-o editie de colectie cu CD si un supliment despre viata poetului. E cel putin straniu pentru ca Nichita a fost unul dintre cei mai urmariti oameni de catre securitate. De cele mai multe ori se creau situatii penibile pentru securistii care incercau sa inteleaga ceva din atmosfera 100% artistico-boema care plutea in apartamentul sau si faceau rapoarte ambigue: “Un anturaj decadent, caracterizat prin imoralitate şi promiscuitate, care oferă prilejuri pentru comentarii politice necorespunzătoare”. Intr-adevar viata lui Nichita era inecata in alcool dar numai pentru a-si stapani imensa inspiratie si pentru a rari transele revelatorii care il cuprindeau. Cel mai bun prieten al poetului era plopul Gica pe care il descria asa:”Gică este un copac gelos. M-a pus dracu’ de l-am scărpinat pe scoarţă într-o seară şi nu mai scap de el defel. Venise la mine, într-o zi, o distinsă doamnă. Din pricina principialităţii lui Gică, nici mîna nu am apucat să i-o sărut. Excesul de grijă pe care îl are pentru mine, curiozitatea lui de pom care se uită la mine mirat, că sînt om, nu mă lasă în libertatea mea. N-avui treabă! Cine m-a pus să-l scarpin pe scoarţă, cînd singuratic am venit acasă?”. Am mai scris un articol mai demult despre Nichita in care aratam ca societatea romaneasca a decazut in asa hal incat fata-baiatul luptatoare de cartier, mahalaua in persoana “Nikita” (stiti la cine ma refer) este cu mult mai cunoscuta decat geniul cel mai pur romanesc nominalizat la premiul Nobel (nu acum 100-200 de ani ci acum nici 30 de ani). In 1984 cand era favorit la castigarea Nobelului deja murise. Profund mistic, orientat politic spre dreapta (de-aia isi tinea mereu tigara in dreapta), Nichita Stanescu si-a ascuns mai mereu gandurile prin aluzii si ambiguitati incifrate in mai toate poeziile si in intregul sau comportament. De balconul sau atarna o pancarta pe care se citea: “Hic sunt leones” (aici sunt lei).

Sa descoperim trecutul ca sa intelegem prezentul! mai 13, 2008

Privind acest discurs al lui Robert F. Kennedy din perspectiva istorica imi lamureste cam toata politica mondiala de azi. Bobby Kennedy, asa cum il numea fratele sau mai mare (ucis si el tot de CIA), a fost un model de om politic, un exemplu de moralitate si intelepciune care a incercat sa faca oamenii sa vada asemanarile dintre ei si nu diferentele. Mai rar pentru un om politic american, Bobby era un crestin infocat, catolic practicant ce judeca viata prin filtrul crestin inainte de toate. Studiati putin viata fratilor Kennedy si veti intelege SUA cu mult, mult mai bine! De ce a fost ucis cu putin timp inainte de a fi votat presedinte? Pentru ca era mult prea incomod pentru cei ce isi pregateau ajungerea la putere – cei care au si ajuns, cei care conduc totul din umbra si sunt in stare de orice atrocitati! Astfel privind lucrurile si ascultand discursul lui Robert Kennedy nu ne mai intrebam de ce azi, cand oamenii ar trebui sa fie mai intelepti ca niciodata in istorie, se indreapta mai degraba catre salbaticie decat catre pace. Cand cei ce propovaduiesc pacea (avem numeroase exemple in toata lumea) sunt asasinati fara mila, atunci violenta va invinge – e evident, a si invins. Observati cum toate valorile sunt astazi intoarse cu susul in jos: bunatatea sufleteasca e asociata cu naivitatea sau prostia; iertarea e vazuta ca un pacat, razbunarea ca o dovada de intelepciune; mila e o slabiciune de neiertat iar avaritia si zgarcenia o calitate a “omului nou” – toate aceste mentalitati ce contrazic morala pura si normala din temelii au o singura radacina in urmatoarea gandire bolnava: Religia e un mit ce trebuie distrus in care mai cred oameni subdezvoltati iar ateismul e viitorul care va elibera omul din sclavia unei conceptii gresite despre viata. E adevarat, in lumea in care traim, majoritatea e de acord cu asertiunile de mai sus! Unde vom ajunge? Fara indoiala in ritmul asta doar la decăderea, ruinarea, nimicirea, dispariţia, anularea, suprimarea, pieirea, distrugerea rasei umane.

Dar iata cea mai actuala profetie facuta acum aproximativ 1700 de ani de Antonie cel mare si care ne lamureste: “Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor”. De asemenea, mai recent, parintele Arsenie Boca spunea ca “nu suntem din maimuta dar ne indreptam cu pasi mari catre ea”. Oare acestia care au vazut viitorul erau nebuni??? Nebuni sunt aceia care interzic predarea creationismului in scoli inlocuindu-l cu evolutionismul contradictoriu si nefondat stiintific, nebuni sunt aceia care scot icoanele din scoli – rebeli fara nici o cauza carora le place doar sa distruga, nebuni sunt aceia care nu tin cont de traditiile unui popor stravechi, nebuni sunt aceia care se lasa condusi de astfel de entitati si nu lupta pentru eliberarea lor. Nebuni sunt aceia care cred ca lupta aceasta se duce cu arme sau revolutii purtate in strada prin violente pentru ca lupta trebuie sa inceapa din oglinda: sa ne educam si sa ne desavarsim fiecare dintre noi in parte si sa alungam ignoranta care parca pluteste in aer.

“Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?”

Mircea Vulcanescu, un munte de inteligenta crestina mai 4, 2008

E inacceptabil cat de putina lume il cunoaste pe acest munte de om (fizic dar mai ales spiritual), cat de putin se scrie despre el, cat de putin se cunoaste viata sa. Ar fi normal ca in manualul de “Istoria Romanilor” sa ii fie rezervat un amplu studiu de caz. Desigur, ar fi normal ca Romania sa fie la nivelul de dezvoltare al Elvetiei cu toate acestea anormalul dicteaza in vremurile noastre iar intelectualii nostri adevarati au fost de mult sacrificati. Nu cred ca voi reusi tocmai eu sa-l fac popular prin umilul meu blog dar am cred ca am obligatia sa scriu despre el. Nu vreau sa fac biografia lui Vulcanescu ci doar sa reliefez trasaturile pe care eu le-am retinut din tot ce am citit despre el. Mircea Vulcanescu era si este recunoscut drept latura cea mai sensibila si mai blanda a generatiei sale, la antipod aflandu-se Cioran. Multi spun ca el ar fi fost cel mai erudit din aceasta generatie avand cunostinte vaste si profunde in mai toate domeniile si stiintele: de la istorie la economie, de la anatomie la finante, de la chimie la filosofie, drept, sociologie, literatura etc. Putea sa vorbeasca zile in sir despre opera muzicala a oricarui compozitor clasic sau despre opera oricarui literat de seama. Cu toate acestea, singurul cuvant care il definea intrutotul era eticheta de “crestin” pentru ca inainte de toate el era un modest si smerit crestin. Condus de aceasta credinta si-a dat viata la Aiud pentru un student care delira de frig. Bunatatea lui mergea pana intr-acolo incat Cioran, pesimistul incurabil, spunea ca Vulcanescu face parte dintr-o alta rasa de oamenii care nu se trage din Adam si care sunt sfinti innascuti. Asa trebuie sa ramana in memoria noastra Mircea Vulcanescu: un om care si-a dat viata pentru un altul desi il asteptau acasa sotia si fetele ce-l iubeau atat de mult. Obisnuia sa joace “volleyball” duminicile după-amiază, în grădina lui Mac Constantinescu cu Mircea Eliade, C. Noica, Dan Botta, Haig Acterian, Mihail Polihroniade si altii. In casa lui domnea o pace si un calm desavarsit in care ti-era mai mare dragul sa traiesti, asa cum povestesc fiicele si sotia sa. Tinea conferinte in diverse locuri, avand un discurs de o elocinta fantastica si vorbind cu deosebita infierbantare si pasiune depasea de obicei cu mult timpul alocat. Dupa un proces pierdut dinainte a fost aruncat in cel mai aspru regim de detentie la Aiud, obligat sa doarma iarna pe cimentul rece intr-o incapere minuscula si mizera alaturi de studenti ai sai. Iata ce spune el insusi din crunta inchisoare extrem de bolnav de slabit si deprimat inainte de a se sacrifica pentru un student din celula facandu-se saltea umana pentru el:

“Rostul meu in viata s-a terminat. M-am despartit de studentii pe care-i iubeam tocmai in cele mai dureroase momente ale istoriei. Am crezut ca mi-am facut datoria ca cetatean fata de aceasta tara haituita si jefuita cu nerusinare, fata de acest neam insangerat. M-am inselat. N-am fost decat un vanitos. Am tinut sa vin aici langa cei in suferinta, cei care au visat libertatea si-au sangerat pentru ea. Studentii mei nu mai pot astepta nimic de la mine, o biata epava ce se taraste pentru ultima picatura de viata. Stradaniile mele la altarul culturii s-au dovedit a fi zadarnice. Potentatii vremii n-au nevoie de cultura. Pseudocultura si-a intins tentaculele ca o caracatita. Nu stiu ale cui pacate indura acest neam ospitalier. Boala mi-a macinat si ultima farama de vlaga. Sunt la capatul puterilor. Ma vedeti in ce hal am ajuns. O caricatura de om. Charon ma asteapta sa ma treaca Styxul. Corbii sunt gata sa ma insoteasca. Priviti-i cum dau rotocoale croncanind in vazduh. Ma doboara tacerea asta. Ma ucide suferinta prin care trec prietenii de celula. Stiu ca ma despart de ei. Ii rog sa ma ierte ca-i parasesc.”

Cu toate acestea lasa un indemn urmasilor: “Nu ne razbunati!” dar nu cred sa fi spus “Uitati-ne!”