Cu ce se mananca nationalismul crestin? septembrie 16, 2009

Este oare o antiteza faptul de a fi nationalist si acela de a fi crestin in acelasi timp? Asta este o conceptie rezultata din istoria recenta a continentului european. De altfel, aceasta prejudecata e atat de departe de adevar incat multi asociaza nationalismul cu fascismul (ideologie specifica numai italienilor lui Mussolini, denumire provenita de la “fasciile” romane) si care se bazeaza puternic pe rasism.

De cele mai multe ori prejudecata se naste din analiza miscarii legionare, deoarece nu se cunoaste istoria completa a acestei miscari. Inceputa ca o miscare sincera, din iubire de tara, din nevoia de protectie impotriva comunismului a deviat, caci errare humanum est, catre o forma de nationalism violent si radical cel mai probabil din cauza infiltrarilor prea numeroase. Catre sfarsitul miscarii, luand amploare, a devenit instabila, supusa prabusirii caci asa este legea naturii: cu cat ceva, orice e mai mare, cu atat e mai instabil, mai supus greselii, prabusirii cu toate ca pare mai puternic. Asa sunt convins ca desi 99% din membrii miscarii erau de o totala daruire unui tel nobil, a fost de ajuns ca 1% sa darame intreaga constructie din interior.

Revenind, nationalismul este astazi mai necesar ca niciodata in noul secol 21, secol in care se merge catre contopirea a toate si a toti. De asemenea crestinismul trebuie trait mai intens ca niciodata iar invataturile lui sa ramana ca pietrele din rau nemiscate, neclintite, caci astazi totul este pus sub semnul intrebarii chiar si evidenta: se merge pe o filozofie obscura de genul “oare chiar este acolo ceva?, oare exista adevar?, oare chiar?… oare chiar?, sa fim circumspecti si sceptici”. Neclintirea este trasatura vesniciei caci niciodata un om care traieste in vesnicie nu va ramane in urma, el poate va fi considerat demodat de cei ce sunt mereu batuti de vant dar el va sti ca traieste in adevar. Josef Ratzinger, om inteligent si autentic conservator remarca efectul distrugator al dictaturii relativismului.

Crezul acesta in esenta presupune sa-ti iubesti tara si sa o aperi cu adevarat. Mai presus de nationalism sa fie Dumnezeu caci cateodata trebuie sa alegi “ori cu crucea ori cu arma” cum spunea Arsenie Boca, si atunci trebuie sa alegi crucea. Nationalistul crestin nu are dusmani, el identifica dusmanii neamului si incearca sa ii indeparteze.

Nationalismul crestin este antisemit prin natura lui? Nu dar este antimasonic, anticomunist si prin urmare este impotriva acelor evrei care stau in fruntea masoneriei creatori ai comunismului si ai democratiei sclavagiste, robi ai pacatului, care au parasit preceptele morale ale iudaismului autentic. Violenta nu are sens din punctul de vedere al crestinului intrucat o fapta rea duce la dezlantuirea altor rele, in plus, avem credinta nestramutata ca Dumnezeu va judeca cu dreptate in locul nostru. Mai mult, nationalismul romanesc este in esenta pasnic intrucat urmeaza linia stramosilor intotdeauna aflati in stare de aparare, de protejare a pamantului mostenit din vremuri imemoriale.

Concluzie: nationalismul crestin se mananca numai cu paine si cu vin sfintite, simbol al trupului Mantuitorului ce s-a frant pentru noi si al sangelui Sau ce s-a varsat pentru noi.

Simpla e politica Moldovei!? septembrie 6, 2009

Oare in Romania se stiu lucrurile astea? Intre comunism si democratie e o diferenta mare: in comunism oamenilor li se arata pe fata intentiile ucigase ale guvernului ilegitim astfel incat oamenii stiu ca trebuie sa opuna rezistenta si multi rezista cu curaj. / In democratie poporul decade de la sine, se autodistruge moraliceste sub mantia libertatii, acea libertate aplicata pentru distrugere morala, in democratie oamenii nu au auzit de rezistenta, ei traiesc in lene si blazare absoluta. De asemenea intr-o tara comunista lucrurile sunt mai clare: exista comunistii atei si internationalisti si impotriva lor nationalistii crestini, in tara noastra “democratica” exista numai comunisti cameleoni. Revin la vorbele celui mai mare jurist roman, “huliganul si teroristul” Istrate Micescu mort si el pentru dreptate: DEMOCRATIA ESTE ACEASTA – DREPTURI CAT MAI MULTE PENTRU PROSTI. Astfel, eu cred ca in Moldova exista la ora actuala mai multi oameni cu gandire sanatoasa decat in Romania doar ca nu se pot manifesta iar in Romania avem dar nu sunt luati in seama.

Si daca veni iar vorba de Moldova, oooofff pana cand vor mai chinui umbrele astea violente pe fratii nostri??? Sa stiti romani din Moldova ca adevaratii romani se considera frati intre ei iar romanii din Romania sunt mereu cu gandul la voi. Uitati ignoranta unora care se considera superiori in vreun fel romanilor moldoveni sau care nu ar dori unirea caci cei care raman adevarati nu uita niciodata ca Moldova e Romania in aceeasi masura ca si Ardealul si Muntenia si Oltenia si Dobrogea si Banatul si Maramuresul, asa cum Bavaria e Germania si Sicilia e Italia, asa are si Moldova dreptul sa redevina Romania fie ca o sa traim in democratia asta distructiva de valori dar o sa fim impreuna.

Basmale, converşi si tigani august 24, 2009

Am fost in Istanbul pentru ultimele 10 zile la niste prieteni de-ai mei studenti turci. De ce sa nu recunosc, am fost socat, am fost surprins cu tristete cum Turcia este cu mult inaintea noastra, a “tarii europene” Romania. Cum se face ca turcii sunt un neam extrem de primitor de muncitor de nationalist si de religios insa este in continua stare de implozie sociala. Istanbul, un oras al contradictiilor ideologice, te primeste cu un aer racoros modernisto-primitiv insa mult mai placut decat acela al Bucurestiului.

De aceea si titlul: observ ca la ei lucrurile sunt foarte neclare, nimeni nu se poate hotara ce vrea in viata. Ar vrea sa fie deodata europeni, religiosi, don juani, familisti, razboinici nationalisti, oameni primitori etc. asa cum fetele poarta salul ce le acopera in mod traditional parul impreuna cu jeansi si conversi. Aflu ca in universitatile lor exista diferite grupuri politice pe care oricine le poate observa cu usurinta: nationalistii, religiosii, kemalistii. Fiecare turc poarta steagul turciei in camera sa cu mandrie si incearca sa iti prezinte cultura lor ca fiind cea mai frumoasa si sa te invete limba lor. Turcii nu ii suporta pe americani din principiu insa fiecare turc adora stilul de viata american. Turcii il adora pe Ataturk insa Ataturk e impotriva religiei lor. s.a.m.d. Nu prea am timp sa povestesc tot ce am realizat acolo despre turci si despre Turcia doar am simtit nevoia sa fac acest rezumat. Ruptura socio-culturala din Turcia se vede in inima fiecarui tanar otoman, ei doresc totul si nimic.

Circuland cu trenul, la dus si la intors, cred ca am inteles exact ce parere isi face un strain despre Romania, in special despre Bucuresti. In jurul meu, cativa italieni, francezi, australieni si spanioli si cine mai stie cate alte natii… cum am traversat Dunarea si am intrat in Romania aproape ca iei foc din cauza campurilor incendiate necontrolat de localnici. In fine, nu se sufoca nimeni, continuam cu multe sate de tigani in care copiii ne arata m..e de fiecare data. Mai departe o veche biserica in stare de ruina, cu turla de mult prabusita, sprijina pe ea sute de ciori, o priveliste apocaliptica completata de zecile de uzine parasite cu geamurile sparte. Apropiindu-ne de Bucuresti pe o distanta de vreo 2 km miroase intens a hoit, a cadavru, a moarte ce sa mai, incat calatorii sunt aproape speriati. Ajungand mai aproape de gara te intampina superbele blocuri din zona cat si noi rromi care incearca sa scuipe cativa calatori si sa arunce cu mingea in tren. Intri in gara, speri la mai bine, insa aurolacii si cersetorii sunt tot acolo. Pana la hotel probabil drumul turistilor e pavat cu gropi si tepe. Astazi, pentru prima oara in viata, mi-a fost rusine sa afle cineva ca stau in Bucuresti pentru ca m-ar fi privit cu mila.

Nu as putea niciodata sa locuiesc in alta tara decat in dulcea Romania numai ca as vrea ca romanii sa arate tuturor ca au un caracter si o cultura mai puternice decat ale altor tari asa-zis civilizate. Sa incepem revolutia fiecare din interior si sa nu ne mai lasam purtati de valul majoritatii care se crede intr-o jungla si care se comporta ca atare.

America, Iran, Romania… august 5, 2009

Nu discut despre defectele SUA, nu fac politica, constat fapte incontestabile si tin mereu partea adevarului… Am pornit ascultand discursul presedintelui iranian Mahmud Ahmadinejad unde credeti, la universitatea Columbia din New York. Gasiti discursul pe youtube in intregime dealtfel nici nu ar merita sa il povestesc eu, fiind deosebit de interesant de privit. Lupta nu a fost ideologica ci a fost o lupta a inteligentei, a logicii, o lupta in care presedintele iranului a dovedit clasa si superioritate in fata celor care l-au invitat pentru a-l infiera in public.

Iata ce legatura am facut eu de aici cu tara noastra: Iranul, considerata o tara “necivilizata” de catre tarile “civilizate” este condusa de un om indiscutabil mai competent decat conducatorii nostri din Romania, tara europeano-civilizata dealtfel. In lumea noastra de azi, presa fiind atat de partinitoare intrucat e controlata politic, adevarul politic se mistifica automat. Asa s-a ajuns ca unul ca mine sa aiba o imagine falsa si fabricata de mass-media despre o tara depre care in realitate nu stiam aproape nimic. Iata metoda de manipulare intr-o forma matematica:

- afirmatia “Iranul executa oameni nevinovati in piata publica” + eventual un filmulet neclar si crud = iranienii sunt primitivi, ar trebui sa intervenim cumva sa-i civilizam si pe acesti barbari

- afirmatia “In SUA pedeapsa capitala este un bun mijloc de a scapa de infractori dar si de a economisi bani pentru oamenii cinstiti” + filmulet cu steagul SUA fluturand in vant = america e o tara libera si democratica

Se poate vedea ca premisa este aceeasi dar imbracata diferit si care printr-o carenta in logica duce la concluzii devastatoare. In felul acesta va puteti gandi cu ajutorul imaginatiei la infinite alte rationamente distorsionate astfel ori in alte feluri mult mai avansate. De ce va spun ca nu fac politica? Stiu ca par partinitor dar iata un exemplu care imi justifica gandirea fata de situatia din orientul mijlociu: In Romania ungurii s-au asezat cu forta in centrul tarii noastre acum aproximativ 1000 de ani si de atunci indignarea romanilor (cu toate ca suntem popor primitor si calduros prin excelenta) nu a disparut nici pana azi. In Palestina evreii s-au asezat cu forta acum aproximativ 50 de ani pe aproape intreg teritoriul palestinian. Corect! Astfel privind lucrurile eu nu pot sa-i consider teroristi pe cei care se lupta pentru pamantul lor. Daca as putea, ar insemna ca toti cei care duc sau au dus vreodata razboaie de aparare se numesc teroristi iar atacatorii se numesc mereu eliberatori.

Se mai intreaba cineva de ce ii urasc musulmanii pe americani, sponsori ai celor care le-au ucis fratii sau copiii? Pe ei cine i-a deranjat vreodata, pe americani? Au fost atacati de Bin Laden? Daca am presupune prin absurd ca asa a fost, as fi de acord sa-l prinda pe acesta si sa-l judece intr-un proces penal echitabil pentru o eventuala tragere la raspundere dar atat si nimic mai mult. Si totusi nu! prin propaganda ei au prezentat acest eveniment cu adevarat tragic din 9/11/2001 ca fiind o izbucnire a urii pe care o poarta musulmanii lumii libere… in fapt o scuza lamentabila pentru a putea deveni ei insusi din nou agresori cu mantie de eliberatori.

Daca am avea logica intoarsa pe dos am trai intr-o lume falsa, am trai in minciuna deci am fi la cea mai mare distanta de adevar, de Dumnezeu. Astfel traiesc aceia care pot face si fac propaganda in favoarea minciunii in favoarea mortii prezentandu-le ca adevar si viata dar si aceia care primesc ca adevar toate aceste informatii. Sa deschidem cu totii ochii cat mai larg si sa vedem ce se petrece in intreaga lume, toate se leaga si ne conduc sa credem ca uciderea omenirii in masa, minciuna programata sunt conduse cu adevarat, din umbra de catre insusi diavolul caruia Dumnezeu ii da putere cu atat mai mare cu cat ne apropiem de sfarsitul acestei lumi. Doamne-ajuta!

Despre Stefan Caltia… iunie 24, 2009

Despre pictura nu stiu multe, nu sunt nici ipocrit sa spun ca sunt un fin critic de arta, nu am nici studii in domeniu. Sunt un amator de orice fel de arta adevarata insa si imi place sa simt orice exprima arta. Stefan Caltia este un pictor roman pe care l-am aflat acum vreo 2 ani cand eram anul 1 de facultate. Mai intai mi-a creat o impresie placuta infatisarea lui care imi dadea o stare de liniste si iubire imbinata cu o intelepciune izvorata din ascultarea traditiei. Ce sa mai, un sentiment placut. L-am vazut apoi din nou la prezentarea unui documentar anticomunist si nu am putut sa ma abtin si i-am spus ce parere am despre el. Din intamplare am ajuns sa ma atasez in timp de Manastirea Stavropoleos unde am observat foarte placut surprins ca vechiul meu “prieten” ma intampina acolo in fiecare duminica.

Acum despre arta… pentru mine domnul Stefan Caltia face parte dintr-o categorie aparte de romani,  si sunt convins ca inca mai sunt multi care simt ca si mine. Nu stiu altii cum sunt, eu unul daca vreau sa ma rup putin de lumea asta, adica foarte des, ascult Tudor Gheorhe si ma uit la operele lui Stefan Caltia ori citesc o poezie de Vasile Voiculescu sau Radu Gyr. Desigur ca am omis multe nume aici care au acelasi efect. Ceea ce ma tulbura la lucrarile domnului Caltia este atmosfera sacra cu un aer de liniste si pace absoluta. Liniste… liniste… o liniste sufleteasca de nedescris. Nu cred ca am reusit sa patrund toate simbolurile prezente in tablouri dar stiu ca m-a lovit aceasta armonie dumnezeiasca si atat de naturala in special in peisajele rurale dar nu numai. In fata tablourilor lui Stefan Caltia simti ca privesti insasi simplitatea si eternitatea asternute intr-un sat uitat de lume dar vegheat de Dumnezeu. Doamne ajuta lui Stefan Caltia sa ne inspire in continuare sufletele sa o apuce pe calea alba. Iata doua dintre iernile tainice ale pictorului:

Mai multe lucrari gasiti aici – http://www.posibila.ro/index.php?ce=artisti&id=3&art=rep

Marile sperante: Eba, Gigi si comunistii iunie 8, 2009

De ce simt nevoia sa vorbesc despre acest subiect deja epuizat pe la televizor nu inteleg nici eu, cert e ca sunt mai mult ca niciodata dezamagit de rezultatele voturilor. Nu am de gand in nici un caz sa ma leg de inteligenta celor doi europarlamentari sau de persoana lor in vreun fel. Am sa ma leg in schimb de romani. Astfel, as vrea sa las un mesaj pentru populatia romaniei: meritati sa fiti condusi numai de hoti si de comunisti de acum in vecii vecilor. Acum ma simt putin mai bine.

Sa va explic (daca mai era nevoie): ii condamn pe totii romanii care fiinteaza la momentul de fata inauntrul sau in afara granitelor frumoasei tari pentru ignoranta, indiferenta, lene, prostie. Cine sunt eu sa judec, dar mai ales sa judec poporul in sanul caruia m-am nascut? Eu sunt primul condamnat dintre romani. Nu exista scuza pentru halul in care a ajuns tara noastra bogata in spirit si cultura, de o mie de ori mai bogata decat cele din vestul europei. Nici un om care se poate numi “Roman” nu are nici o scuza pentru ca a lasat sa se intample tot ce se intampla din 1989 incoace. Fiecare dintre noi putea si poate sa faca mai mult. Nu prin violenta ci prin radicalism la nivel interior, prin munca fizica si intelectuala, prin vointa, prin rabdare, oricare dintre noi romanii putea si poate SINGUR sa schimbe soarta natiunii.

Acum ca sa ma calmez putin, oameni buni, intelegeti-mi revolta, pe noi romanii ne reprezinta in Europa un cioban haladit si o pitipoanca. Si revolta vine din faptul ca nu s-au pus ei europarlamentari, noi i-am ales. Care noi?eu nici nu am fost la vot. Corect dar sunt la fel de vinovat.

A doua chestiune mult mai grava decat prima: pe langa acestia, au mai fost votate masiv cele doua partide mari PSD si PDL care impreuna constituie fostul FSN fostul PCR. Nu imi spuneti ca cei care au votat nu stiau asta, sau ca nu stiau proverbul cu lupul care isi schimba blana dar naravul ba. De unde trag concluzia ca romanii (cei care au votat) ii prefera in special pe comunisti si pe ceilalti candidati semiretardati care au nerusinarea sa candideze in fata poporului. Partidele istorice, liberal si taranist, au fost insesizabile, din lipsa de interes sau de respect pentru istoria noastra.

A treia chestiune si cea mai grava:  nu stiu cum aratam sau cum vom arata de acum in fata europenilor si nici nu ma intereseaza dar ma intristez gandindu-ma la cum ne privesc stramosii nostri din pamant, din ceruri… Cum mai rezista sa nu vina sa ne certe cand ei stiu ca si-au dat viata, s-au urcat pe cruce chinuiti fiind in numele Mantuitorului, in numele libertatii, in numele generatiilor viitoare si luptand impotriva tiraniei iar noi… noi ne-am lasat inlantuiti fara sa opunem rezistenta sau am fost incapabili sa ne opunem. Ei au fost nimiciti de comunisti, noi am votat si votam mereu pe comunisti dintr-o prostie raspandita la nivel national!

Concluzia: din punctul meu de vedere e simplu. E adevarat ca atunci cand Dumnezeu vrea sa piarda un neam, “ii ia mintile”. Dumnezeu a luat mintile neamului nostru undeva intre anii 1940 si 1989, undeva intre Aiud, Sighet, Gherla sau Pitesti sau undeva in munti sau undeva in beciurile securitatii. Cert e ca din cate se vede, noi nu mai avem minti stralucite, asa ca natiunea, gloata de oameni numita “popor” orbecaieste fara directie, fara indrumare, condusa, trasa in lanturi de catre fostii ei calai inspre viitorul sumbru. Directia: imparatia mortii, lumea ateismului antihrist aceea care s-a profetit de mult de foarte de mult. Trasi in acea directie, in intuneric, romanii vor alege calea gresita, devenind ei insisi “europeni” renuntand la credinta straveche.

Treziti-va cu totii romani, chiar nu va mai intereseaza nimic din ceea ce este cu adevarat important? Sa ne uitam din nou inspre munti sa gasim salvarea…

Din nou la tara de Paste! aprilie 22, 2009

Pozele le-am facut la mine la tara, in judetul Arges, chiar acum de paste. Hristos a inviat!

Basarabia, pamant uitat si trist… aprilie 9, 2009

La momentul de fata in care scriu, o colega de facultate basarabeanca, tocmai mi-a povestit cum astazi si ieri la Chisinau, oamenii sunt stransi de pe strada de fortele de ordine si dusi nu se stie unde, disparuti fara urma. Dupa ce, plin de speranta, auzind in primele ore despre “rascoala” fratilor moldoveni am trecut si eu pe la Universitate, astazi aflu dezamagit ca m-am lasat inca o data purtat de val. E adevarat, am fost naiv crezand ca romanii din Moldova ar putea prin simpla lor manifestare de vointa, sa se elibereze pur si simplu de sub jugul rusesc. Am fost, nu idealist, ci inapoiat mintal, crezand din nou ca mai exista inca posibilitatea ca oamenii sa isi castige libertatea pe lumea asta.

Situatia va fi, sunt sigur, mai rea decat inainte pentru toata lumea. Romanii au acum nevoie de viza pentru “Republica Moldova” (poate nici nu mai meritam sa calcam pe acel pamant daca nu ne-am dus sa-l salvam de la suferinta cand era timpul) iar multi tineri curajosi din Basarabia si-au ingropat viitorul odata cu hotararea de a indrazni, de a lupta. Nu am nici o indoiala ca multi vor fi schingiuiti probabil ucisi prin cine stie ce temnite din subsoluri securiste la fel cum comunistii de pretutindeni au purces la uciderea a tot ce insemna om inzestrat cu o constiinta.

Uciderea valorilor, uciderea culturii si a traditiei, a religiei daca s-ar putea este scopul suprem al comunismului: transformarea adevarului in minciuna. Dar ceea ce nu stiu acesti oameni este ca adevarul va invinge, va iesi la iveala netinand cont de spatiu si de timp pentru ca asa este firea lucrurilor, asa e scrisa Legea lui Dumnezeu. Ceea ce este impotriva adevarului porneste la lupta fara sanse.

Nu va temeti tineri luptatori, cei prigoniti pentru dreptate vor fi fericiti; insa nu pe lumea asta pieritoare. Pe lumea asta, cei curajosi, cei cu sabia dreptatii in mana sunt zdrobiti fara mila. Pe lumea asta basarabeni, chiar si noi cei din Romania, frati de sange fiind, v-am abandonat nepasatori. Noi, romanii din “tara” am fost ca o mama care si-a aruncat pruncul la gunoi, gunoiul rusesc. Crestinului indurerat, aflat in fata haosului si a nedreptatilor ce se petrec sub ochii lui ii mai ramane doar o atitudine – infricosat de spectacolul lumii decazute el va spune: “astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie, Amin”. Doar asteptarea ne-a mai ramas caci pe lumea asta dreptatea, cinstea si onoarea au murit de mult…

la teatru cu Don Puric martie 2, 2009

Aparent o piesa de teatru mut sau pantomima, in realitate o afirmare a principiilor de viata crestine. O calatorie printr-o existenta pura lovita, haituita si hartuita de exteriorul murdar pe care il intalnim in fiecare zi: un martiriu trait de un om sincer, un individ cu personalitate, mort pentru semnul crucii, fericit si “frumos” (asa cum ar spune Puric). Nu pot sa comentez aceasta piesa altfel si cred ca si lui Puric i-ar placea mai mult sa asociez opera sa cu urmatoarea poezie scrisa din strafundurile inchisorilor comuniste… din cine mai stie ce lagar de exterminare a Omului.

UNDE-S NEBUNII?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminţi,
E plin pământul de martiri şi sfinţi
Atinşi de filoxera-nţelepciunii.

Tăcută-i gloata de-nţelepţi ca sfinxul
În faţa lumii şi-a nemărginirii
Şi-ascultător de rânduiala firii,
Ca un plăvan în jug trudeşte insul.

Scâncesc cuminţii-n chingile durerii
Şi, sângerând din răni adânci blândeţe,
Lângă neveste mor de bătrâneţe,
Necutezând să tragă spada vrerii.

Boleşte omenirea ca o juncă
Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sânge;
S-a-mpotmolit istoria şi plânge
Cu prora-nfiptă într-un colţ de stâncă.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mâne
Cu bâta de la spate ca pe-o vită,
Acestui veac să-i pună dinamită
Şi evu-nţelepciunii să-l dărâme.

O! Doamne, unde-s Don Quijoţii?
E lumea plină de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndrăznesc să mânuiască lanza,
Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
Să tragă spada şi să taie nodul?
Tânjeşte după glorie norodul
Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii…

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,
S-o răvăşească şi să o răstoarne,
Ca un berbec să ia pământu-n coarne
Şi-acestui veac să-i surpe temelia.                                (Demostene Andronescu)

Noi in cine credem? noiembrie 15, 2008

Exista normalitate sau exista doar opinii? Exista obiectivitate sau totul poate fi judecat in mod subiectiv? In zilele noastre ni se induce gandul cum ca nimic nu e corect, nimic nu e gresit, depinde doar de unghiul din care privesti. Astfel, tot omul este oarecum dezorientat nestiind nici o regula absoluta de urmat. Toate legile tarilor sunt trecatoare se schimba de la an la an, de la o zi la alta…Epoca moderna a creeat un fel de cetatean turmentat global care se intreaba: “eu cum trebuie sa traiesc?” dar acesta nu mai este acum neaparat doar alcoolic. El poate fi drogat, gras, sedentar, pe scurt un om dependent care nu e liber, care nu mai raspunde de propria persoana ci este perfect instabil in bataia vantului, a influentelor negative de tot felul. Cine asadar ne spune ce e bine si ce e rau? Ce reguli sa urmam in viata? In primul rand trebuie sa fim cat mai bine informati! Adevarul te va elibera; asadar informatia adevarata. Atat timp cat vei avea cunostinte si constiinta curata esti pe calea cea buna. Exista un singur adevar iar TU trebuie sa incerci sa il afli sau sa fii cat mai aproape de el. Informatie curata nu o sa gasesti nici in presa si cu atat mai putin la televizor. Afla mai intai care e traditia neamului tau, intreaba-te pentru ce au murit inaintasii tai, in ce au crezut ei si de ce…Oare noi nu ar trebui sa le urmam credinta si misiunea sau suntem mai buni decat ei, mai intelepti?Nu prea…

Unde suntem??? Deşteaptă-te române! iunie 14, 2008

De mult vroiam sa scriu un articol cu acest titlu. Probabil ca ati observat daca ati mai citit ceva din ce am scris ca ma preocupa in special situatia Romaniei la momentul de fata in raport cu evolutia istorica a tarii. Mergand pe strada am realizat ca nu mai suntem nicaieri. Realitatea imi arata din pacate ca romanii nu sunt nicaieri, ei nu au si nu vor sa aiba repere, nu stiu si nu vor sa stie istoria tarii, nu ii mai intereseaza nimic. Niciodata poporul acesta nu a fost intr-o stare mai jalnica si mai lipsit de perspective si de speranta. Daca pana de curand L-am avut pe Dumnezeu (statistic romanii sunt inca cei mai crestini oameni din Europa) acum ateismul invadeaza si tara noastra uitata pana azi de aceasta urgie de ultima ora. In Franta, Marea Britanie, Olanda si Norvegia mai mult de 70% sunt declarati atei. In Suedia, Cehia si Estonia situatia e tragica – aproximativ 10% mai cred. Satul, celula de baza pe care s-a cladit acest neam, este desfiintat printr-o suflare a modernismului urmand ca peste 20 de ani sa nu mai existe efectiv nici sate nici tarani. Nimeni nu vrea sa-si mai aminteasca de cei care au suferit si au luptat pentru ei. Cel mai mult m-a demoralizat noua veste cu schimbarea imnului. “Jucatorii nationalei de fotbal vor sa schimbe imnul”. Mai mare tampenie ca asta nu am auzit de cand sunt. Am auzit pe unii spunand ca imnul e invechit, ca versul “din somnul cel de moarte” e prea dur, tine de trecut, de razboaie, de lupte si de suferinta – concluzie: trebuie schimbat. De aceea nu m-ar mira, sincer, ca noul imn sa fie o manea, un mix al lui DJ Pagal, o balada rock sau o piesa a lui Usher cu 50 Cent. La fel de rau ma demoralizeaza cei (si sunt foarte multi) care pana in ziua de azi spun ca Ceausescu a fost salvatorul tarii pentru ca a dat locuri de munca si a construit blocuri. Sunt dezolat, nici nu pot sa comentez. Valul nimicitor al modernismului tehnocrat si materialist trece chiar acum peste romani iar acestia increzatori fac surfing pe el cu o mare satisfactie. Foarte putini mai sunt aceia care gandesc drept si curat. Chiar intelectualii “de marca” pe care ii tot vedem la televizor sunt niste semidocti mandri fara valori spirituale dar cu nenumarate materiale. Toate acestea fiind spuse eu sunt inca optimist si nu as pleca niciodata din Romania pentru ca e o lasitate sa-ti abandonezi corabia cand ia apa; trebuie sa scoti apa afara nu sa strigi: “fiecare pentru el” si sa sari peste bord ca sa te salvezi. Unde suntem? suntem acolo unde nu am mai fost niciodata: ne pregatim sa sarim intr-o prapastie; suntem la marginea ei si ne luam avant; in adancul prapastiei ne asteapta cu bratele deschise “popoarele civilizate si dezvoltate”. De ce vor romanii in prapastie? pentru ca pe fundul ei se gasesc bani. Totusi sus in varful muntelui se gasesc valori infinit mai pretioase decat acelea pe care le cautam cu disperare in fiecare zi. Varful muntelui nu se vede de jos; trebuie escaladat muntele pana acolo caci varful e invaluit in mister, e nevazut, doar cand esti sus il vezi. Totusi este sigur ca daca mergi in sus vei ajunge la varf, dar daca te arunci in prapastie poti cadea in nestire. Scuzandu-se ca “nu poti sa inoti impotriva curentului” multi trec indiferenti peste aceste aspecte atat de evidente si isi continua drumul care ii duce inevitabil la dezastru. Toate acestea se intampla pe o scara atat de mare si intr-un mod atat de agresiv si ascuns incat ai zice ca dezumanizarea omului se desfasoara sistematic si organizat. Indemnul “Deşteaptă-te române” nu a fost niciodata atat de actual.

Din cugetările unor “Mici Români” iunie 7, 2008

Am citit recent despre doi intelectuali din perioada interbelică a României cu nimic mai prejos decat cei ultracunoscuti: Eliade, Cioran, Noica etc. Este vorba despre Horia Vintila si Ernest Bernea – ambii inimaginabil de neglijati, subapreciati, anatemizati, parca ascunsi cu intentie fata de publicul larg. Iata de exemplu Horia Vintila, un semizeu al culturii in Spania, Franta si Italia unde era persoana publica idolatrizat de studentii de dreapta in special. Ernest Bernea, unul dintre cei mai de seama etnografi si sociologi din istoria românilor (a avut o contributie esentiala la infiintarea Muzeului Satului) dar si o minte geniala cu o conduita exemplara si de o moralitate desavarsita fiind si un mistic profund. Pe scurt, doi oameni de geniu, batjocoriti si infierati de comunisti (deci si dupa ‘89) cu atributul de “fascisti”. M-am gandit ca daca in campania asa-zisilor “Mari Români” persoane precum Adrian Minune au reusit sa urce asa mult in clasament, acestia doi de care v-am pomenit sunt cu siguranta mici români. Cu siguranta exista mai multi care se incadreaza in aceasta categorie a anonimilor geniali din Romania interbelica demonetizati sau de-a dreptul ucisi (cu tot cu opera) de comunism. Primul din poza este Horia Vintila iar al doilea Ernest Bernea. Iată aşadar ce au ei de spus şi nu înţeleg românii de azi:

Horia Vintilă – “Dreapta nu este o ideologie, este un stil de viata care corespunde unor valori fundamentale, iar în cadrul acestor valori pe primul loc, ca un corolar al tuturor acestora, stau valorile crestine. Dreapta este un stil de viata permanent, înauntrul caruia stau dragostea, familia, proprietatea privata, credinta religioasa, morala, eroismul atît în razboi cît si pe timp de pace, acestea sînt valorile fundamentale ce-au fost întodeauna, volens-nolens, de dreapta, pentru ca împotriva acestora s-au manifestat mereu cei de stînga. Acestia din urma au inventat o ideologie, o filosofie pentru a putea ataca aceste valori ce n-aveau nevoie de nici o ideologie. Dreapta reprezinta viata, iar stînga reprezinta moartea. Dreapta este pentru dragostea fireasca si naturala, împotriva avortului, în favoarea familiei, în contra drogurilor – si nu întîmplator, pentru ca asta înseamna a apara viata. Din cealalta perspectiva, a ideologiei stîngii rasar neîncetat atacuri împotriva vietii, aparînd manifestarile potrivnice naturii”

Ernest Bernea – “Dacă trăieşti numai pentru tine, în ţarcul strâmt al egosimului, eşti privit ca om normal şi serios. Dacă trăieşti pentru copii şi te sacrifici familiei eşti privit ca om aparte (exagerat). Dacă trăieşti pentru o comunitate mai mare, cum e poporul căruia îi aparţii bunăoară, eşti văzut ca excentric şi nu rareori ţi se aplică unele corecţii. Dacă trăieşti pentru om şi umanitate, dacă lupţi pentru un ideal superior şi pentru salvarea civilizaţiei eşti văzut ca un om periculos. Dacă vrei să reuşeşti în viaţă respectă legile onoarei. Munca şi talentul, dragostea de om şi de creaţie au fost întotdeauna căile succesului adevărat. Aşa zisul practicism modern manifestă în plin trista condiţie umană. Pentru cei mai mulţi a fi om practic nu înseamnă în fond altceva decât a fi om fără suflet, fără ţinută morală, fără demnitate. În acest fel se manifestă practicismul epocii noastre.”Vintila Horia Ernest Bernea

Boema absolută: Nichita Stănescu! mai 30, 2008

Ziarul Jurnalul National, desi patronat de inaltul securist Voiculescu, mi-a facut o surpriza foarte placuta aducandu-l in prim-plan pe sublimul Nichita Stanescu, “ingerul blond” intr-o editie de colectie cu CD si un supliment despre viata poetului. E cel putin straniu pentru ca Nichita a fost unul dintre cei mai urmariti oameni de catre securitate. De cele mai multe ori se creau situatii penibile pentru securistii care incercau sa inteleaga ceva din atmosfera 100% artistico-boema care plutea in apartamentul sau si faceau rapoarte ambigue: “Un anturaj decadent, caracterizat prin imoralitate şi promiscuitate, care oferă prilejuri pentru comentarii politice necorespunzătoare”. Intr-adevar viata lui Nichita era inecata in alcool dar numai pentru a-si stapani imensa inspiratie si pentru a rari transele revelatorii care il cuprindeau. Cel mai bun prieten al poetului era plopul Gica pe care il descria asa:”Gică este un copac gelos. M-a pus dracu’ de l-am scărpinat pe scoarţă într-o seară şi nu mai scap de el defel. Venise la mine, într-o zi, o distinsă doamnă. Din pricina principialităţii lui Gică, nici mîna nu am apucat să i-o sărut. Excesul de grijă pe care îl are pentru mine, curiozitatea lui de pom care se uită la mine mirat, că sînt om, nu mă lasă în libertatea mea. N-avui treabă! Cine m-a pus să-l scarpin pe scoarţă, cînd singuratic am venit acasă?”. Am mai scris un articol mai demult despre Nichita in care aratam ca societatea romaneasca a decazut in asa hal incat fata-baiatul luptatoare de cartier, mahalaua in persoana “Nikita” (stiti la cine ma refer) este cu mult mai cunoscuta decat geniul cel mai pur romanesc nominalizat la premiul Nobel (nu acum 100-200 de ani ci acum nici 30 de ani). In 1984 cand era favorit la castigarea Nobelului deja murise. Profund mistic, orientat politic spre dreapta (de-aia isi tinea mereu tigara in dreapta), Nichita Stanescu si-a ascuns mai mereu gandurile prin aluzii si ambiguitati incifrate in mai toate poeziile si in intregul sau comportament. De balconul sau atarna o pancarta pe care se citea: “Hic sunt leones” (aici sunt lei).

Mircea Vulcanescu, un munte de inteligenta crestina mai 4, 2008

E inacceptabil cat de putina lume il cunoaste pe acest munte de om (fizic dar mai ales spiritual), cat de putin se scrie despre el, cat de putin se cunoaste viata sa. Ar fi normal ca in manualul de “Istoria Romanilor” sa ii fie rezervat un amplu studiu de caz. Desigur, ar fi normal ca Romania sa fie la nivelul de dezvoltare al Elvetiei cu toate acestea anormalul dicteaza in vremurile noastre iar intelectualii nostri adevarati au fost de mult sacrificati. Nu cred ca voi reusi tocmai eu sa-l fac popular prin umilul meu blog dar am cred ca am obligatia sa scriu despre el. Nu vreau sa fac biografia lui Vulcanescu ci doar sa reliefez trasaturile pe care eu le-am retinut din tot ce am citit despre el. Mircea Vulcanescu era si este recunoscut drept latura cea mai sensibila si mai blanda a generatiei sale, la antipod aflandu-se Cioran. Multi spun ca el ar fi fost cel mai erudit din aceasta generatie avand cunostinte vaste si profunde in mai toate domeniile si stiintele: de la istorie la economie, de la anatomie la finante, de la chimie la filosofie, drept, sociologie, literatura etc. Putea sa vorbeasca zile in sir despre opera muzicala a oricarui compozitor clasic sau despre opera oricarui literat de seama. Cu toate acestea, singurul cuvant care il definea intrutotul era eticheta de “crestin” pentru ca inainte de toate el era un modest si smerit crestin. Condus de aceasta credinta si-a dat viata la Aiud pentru un student care delira de frig. Bunatatea lui mergea pana intr-acolo incat Cioran, pesimistul incurabil, spunea ca Vulcanescu face parte dintr-o alta rasa de oamenii care nu se trage din Adam si care sunt sfinti innascuti. Asa trebuie sa ramana in memoria noastra Mircea Vulcanescu: un om care si-a dat viata pentru un altul desi il asteptau acasa sotia si fetele ce-l iubeau atat de mult. Obisnuia sa joace “volleyball” duminicile după-amiază, în grădina lui Mac Constantinescu cu Mircea Eliade, C. Noica, Dan Botta, Haig Acterian, Mihail Polihroniade si altii. In casa lui domnea o pace si un calm desavarsit in care ti-era mai mare dragul sa traiesti, asa cum povestesc fiicele si sotia sa. Tinea conferinte in diverse locuri, avand un discurs de o elocinta fantastica si vorbind cu deosebita infierbantare si pasiune depasea de obicei cu mult timpul alocat. Dupa un proces pierdut dinainte a fost aruncat in cel mai aspru regim de detentie la Aiud, obligat sa doarma iarna pe cimentul rece intr-o incapere minuscula si mizera alaturi de studenti ai sai. Iata ce spune el insusi din crunta inchisoare extrem de bolnav de slabit si deprimat inainte de a se sacrifica pentru un student din celula facandu-se saltea umana pentru el:

“Rostul meu in viata s-a terminat. M-am despartit de studentii pe care-i iubeam tocmai in cele mai dureroase momente ale istoriei. Am crezut ca mi-am facut datoria ca cetatean fata de aceasta tara haituita si jefuita cu nerusinare, fata de acest neam insangerat. M-am inselat. N-am fost decat un vanitos. Am tinut sa vin aici langa cei in suferinta, cei care au visat libertatea si-au sangerat pentru ea. Studentii mei nu mai pot astepta nimic de la mine, o biata epava ce se taraste pentru ultima picatura de viata. Stradaniile mele la altarul culturii s-au dovedit a fi zadarnice. Potentatii vremii n-au nevoie de cultura. Pseudocultura si-a intins tentaculele ca o caracatita. Nu stiu ale cui pacate indura acest neam ospitalier. Boala mi-a macinat si ultima farama de vlaga. Sunt la capatul puterilor. Ma vedeti in ce hal am ajuns. O caricatura de om. Charon ma asteapta sa ma treaca Styxul. Corbii sunt gata sa ma insoteasca. Priviti-i cum dau rotocoale croncanind in vazduh. Ma doboara tacerea asta. Ma ucide suferinta prin care trec prietenii de celula. Stiu ca ma despart de ei. Ii rog sa ma ierte ca-i parasesc.”

Cu toate acestea lasa un indemn urmasilor: “Nu ne razbunati!” dar nu cred sa fi spus “Uitati-ne!”

Arsenie Boca – “Sfantul Ardealului” aprilie 12, 2008

Pana sa citesc de si despre parintele Arsenie Boca, sau despre Valeriu Gafencu nu stiam ca au existat sfinti adevarati in secolul XX. Am ramas impresionat de la prima vedere de aspectul angelic al monahului ca apoi sa aflu ca a fost un trimis al lui Dumnezeu pentru romani asa cum se gasesc pentru un popor unul la sute de ani. Si-a impus din tinerete o disciplina de fier, si-a dezvoltat spiritul avand ca si anexa o cultura desavarsita. A facut pe langa facultatea de teologie, facultatea de arte si cateva cursuri de medicina. Citea cu nesat articolele lui Eliade din reviste studentesti pe teme spirituale. Parintele era de meserie pictor de icoane dar mai adesea isi exercita harul asupra enoriasilor sau vizitatorilor avand darul citirii gandului si pacatului fiecaruia precum si puteri vindecatoare; marturii in acest sens exista mii. Cu toate ca era haituit neincetat de securitate – desi nu avusese niciodata nici o legatura cu legionarii – reusea constant cu ajutorul lui Dumnezeu sa ii uimeasca si sa ii sperie prin minuni pe cei mai indraciti comunisti. Se dusese zvonul in tara (inca din anii ‘40) ca oricine se duce la parinte se intoarce plangand si isi schimba toata viata. Chilia si-a sapat-o in inima unui munte la inaltime mare si facuse din acel loc un templu sfant de rugaciune unde se retragea in meditatie ascetica. De cele mai multe ori oamenii spuneau ca privirea lui ii patrundea pe cale directa pana in suflet si atunci plangeau. Parintele Arsenie Boca a facut multe minuni si a indrumat multi oameni din zona muntilor Fagaras pe calea cea dreapta. El a prezis ca apocalipsa va veni atunci cand nebunii ii vor prigoni pe crestini si nu ii vor mai lasa pe ei sa participe la Sfanta Liturghie. “Sfantul Ardealului” s-a intors la Dumnezeu atunci cand si-a indeplinit misiunea fata de neamul sau. Inainte sa moara a spus apropiatilor ca el are sa ajute oamenii mai mult dupa ce moare si a profetit ca Ceausescu va muri de Craciun pe 25 Decembrie. El spunea cu toata convingerea si in adevar ca omul are trei faze: prima vegetativa inainte de nastere; a doua bio-psihica; si a treia spirituala dar multi oameni nu vor sa stie decat de primele doua faze. Sfaturile sale duhovnicesti s-au sprijinit si pe cunostintele lui de fizica, chimie, medicina data fiind cultura lui impresionanta si astfel aratand prin argumente imbatabile ca lumea nevazuta se imbina cu lumea aceasta, e mai aproape decat cea materiala si mai tangibila decat am fi crezut. Nu este o coincidenta ca parintele a slujit lui Dumnezeu exact in perioada celor mai grei 50 de ani din istoria romanilor. Parintele a fost tuns in monahism adica si-a inceput viata calugareasca in primavara anului 1939 (exact inceputul razboiului mondial devastator pentru Romania) si a incetat din viata pamanteasca cu nici o luna inainte de sfarsitul dramei comunismului (28 noiembrie 1989). Desi, spun unii, ar fi mai putut sa mai traiasca a cerut sa se duca pentru ca isi indeplinise misiunea. Mormantul sau e acum loc de pelerinaj pentru mii de crestini anual dintre care multi inca il simt si chiar il vad pe duhovnic. „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” … si mai departe … “Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” . Sau pentru acei martiri care au patimit prin inchisorile comuniste (printre care si Arsenie Boca chinuit mult timp de securitate) s-ar potrivi: “Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup.” Asa ar trebui sa ne amintim si de viata desavarsitului ascet pe care l-am evocat pentru ca doar prin copierea sau macar amintirea unor astfel de exemple si modele de viata se poate ajunge cat de cat la o evolutie sociala si spirituala. Din cartile atasate mai jos se intelege mai bine adevarata dimensiune a parintelui Arsenie Boca, un om trimis pentru a indruma si a ghida neamul romanesc in clipele in care ar fi putut sa piara in fata vijeliilor puternice care incercau sa-l dezradacineze.

Arsenie Boca – Cararea Imparatiei – completa

Sfantul de la Sambata – Arsenie Boca