Cu ce se mananca nationalismul crestin? septembrie 16, 2009

Este oare o antiteza faptul de a fi nationalist si acela de a fi crestin in acelasi timp? Asta este o conceptie rezultata din istoria recenta a continentului european. De altfel, aceasta prejudecata e atat de departe de adevar incat multi asociaza nationalismul cu fascismul (ideologie specifica numai italienilor lui Mussolini, denumire provenita de la “fasciile” romane) si care se bazeaza puternic pe rasism.

De cele mai multe ori prejudecata se naste din analiza miscarii legionare, deoarece nu se cunoaste istoria completa a acestei miscari. Inceputa ca o miscare sincera, din iubire de tara, din nevoia de protectie impotriva comunismului a deviat, caci errare humanum est, catre o forma de nationalism violent si radical cel mai probabil din cauza infiltrarilor prea numeroase. Catre sfarsitul miscarii, luand amploare, a devenit instabila, supusa prabusirii caci asa este legea naturii: cu cat ceva, orice e mai mare, cu atat e mai instabil, mai supus greselii, prabusirii cu toate ca pare mai puternic. Asa sunt convins ca desi 99% din membrii miscarii erau de o totala daruire unui tel nobil, a fost de ajuns ca 1% sa darame intreaga constructie din interior.

Revenind, nationalismul este astazi mai necesar ca niciodata in noul secol 21, secol in care se merge catre contopirea a toate si a toti. De asemenea crestinismul trebuie trait mai intens ca niciodata iar invataturile lui sa ramana ca pietrele din rau nemiscate, neclintite, caci astazi totul este pus sub semnul intrebarii chiar si evidenta: se merge pe o filozofie obscura de genul “oare chiar este acolo ceva?, oare exista adevar?, oare chiar?… oare chiar?, sa fim circumspecti si sceptici”. Neclintirea este trasatura vesniciei caci niciodata un om care traieste in vesnicie nu va ramane in urma, el poate va fi considerat demodat de cei ce sunt mereu batuti de vant dar el va sti ca traieste in adevar. Josef Ratzinger, om inteligent si autentic conservator remarca efectul distrugator al dictaturii relativismului.

Crezul acesta in esenta presupune sa-ti iubesti tara si sa o aperi cu adevarat. Mai presus de nationalism sa fie Dumnezeu caci cateodata trebuie sa alegi “ori cu crucea ori cu arma” cum spunea Arsenie Boca, si atunci trebuie sa alegi crucea. Nationalistul crestin nu are dusmani, el identifica dusmanii neamului si incearca sa ii indeparteze.

Nationalismul crestin este antisemit prin natura lui? Nu dar este antimasonic, anticomunist si prin urmare este impotriva acelor evrei care stau in fruntea masoneriei creatori ai comunismului si ai democratiei sclavagiste, robi ai pacatului, care au parasit preceptele morale ale iudaismului autentic. Violenta nu are sens din punctul de vedere al crestinului intrucat o fapta rea duce la dezlantuirea altor rele, in plus, avem credinta nestramutata ca Dumnezeu va judeca cu dreptate in locul nostru. Mai mult, nationalismul romanesc este in esenta pasnic intrucat urmeaza linia stramosilor intotdeauna aflati in stare de aparare, de protejare a pamantului mostenit din vremuri imemoriale.

Concluzie: nationalismul crestin se mananca numai cu paine si cu vin sfintite, simbol al trupului Mantuitorului ce s-a frant pentru noi si al sangelui Sau ce s-a varsat pentru noi.

Despre Stefan Caltia… iunie 24, 2009

Despre pictura nu stiu multe, nu sunt nici ipocrit sa spun ca sunt un fin critic de arta, nu am nici studii in domeniu. Sunt un amator de orice fel de arta adevarata insa si imi place sa simt orice exprima arta. Stefan Caltia este un pictor roman pe care l-am aflat acum vreo 2 ani cand eram anul 1 de facultate. Mai intai mi-a creat o impresie placuta infatisarea lui care imi dadea o stare de liniste si iubire imbinata cu o intelepciune izvorata din ascultarea traditiei. Ce sa mai, un sentiment placut. L-am vazut apoi din nou la prezentarea unui documentar anticomunist si nu am putut sa ma abtin si i-am spus ce parere am despre el. Din intamplare am ajuns sa ma atasez in timp de Manastirea Stavropoleos unde am observat foarte placut surprins ca vechiul meu “prieten” ma intampina acolo in fiecare duminica.

Acum despre arta… pentru mine domnul Stefan Caltia face parte dintr-o categorie aparte de romani,  si sunt convins ca inca mai sunt multi care simt ca si mine. Nu stiu altii cum sunt, eu unul daca vreau sa ma rup putin de lumea asta, adica foarte des, ascult Tudor Gheorhe si ma uit la operele lui Stefan Caltia ori citesc o poezie de Vasile Voiculescu sau Radu Gyr. Desigur ca am omis multe nume aici care au acelasi efect. Ceea ce ma tulbura la lucrarile domnului Caltia este atmosfera sacra cu un aer de liniste si pace absoluta. Liniste… liniste… o liniste sufleteasca de nedescris. Nu cred ca am reusit sa patrund toate simbolurile prezente in tablouri dar stiu ca m-a lovit aceasta armonie dumnezeiasca si atat de naturala in special in peisajele rurale dar nu numai. In fata tablourilor lui Stefan Caltia simti ca privesti insasi simplitatea si eternitatea asternute intr-un sat uitat de lume dar vegheat de Dumnezeu. Doamne ajuta lui Stefan Caltia sa ne inspire in continuare sufletele sa o apuce pe calea alba. Iata doua dintre iernile tainice ale pictorului:

Mai multe lucrari gasiti aici – http://www.posibila.ro/index.php?ce=artisti&id=3&art=rep

Simplitate mai 23, 2009

Ar cam fi timpul ca oamenii sa inceapa sa tanjeasca dupa simplitatea trecutului. In timp ce lucrurile si viata moderna se complica vazand cu ochii, omul treaz ar vrea sa revina la vremurile in care nu traia in cutii, nu trebuia sa plateasca pentru apa, pentru mancare, pentru aer curat, pentru putina verdeata, pentru a se deplasa de ici pana colo. De ce acum 100 de ani cand inca nu daduse civilizatia in noi, un cap de familie putea intretine 10-15 copii iar astazi trebuie sa munceasca din greu ambii parinti pentru a intretine 1-2 copii? Nu cumva totul s-a complicat pana la un punct in care nimic nu mai e normal? Obisnuindu-ne insa cu aceasta stare de lucruri o luam ca atare si ne supunem. Ce altceva sa facem? Dealtfel vor veni vremuri mult mai grele in care banii, aceste hartii fara valoare, bancnotele, nu vor mai fi de ajuns pentru a plati apa si painea cea de toate zilele. Dealtfel bancnotele incep usor sa dispara. Daca pana acum averea unora consta in cateva hartii, in viitor viata acelora va depinde strict de un card, adica de o bucata de plastic. Cum se numeste omul a carui viata depinde de niste date computerizate trecute pe o bucata de plastic daca nu un “element”, un “cetatean”, caci om e greu sa-l mai numim avand in vedere ca independenta lui sta in acel plastic, plasticul e stapanul cetateanului. E lucru perfect logic: cu cat lucrurile se complica, cu atat nici o activitate nu va mai fi simpla. Daca nimic nu mai e simplu nimic nu mai e drept. Sper ca va place poza si ca e destul de sugestiva

Din nou la tara de Paste! aprilie 22, 2009

Pozele le-am facut la mine la tara, in judetul Arges, chiar acum de paste. Hristos a inviat!

“Omul nou” iunie 24, 2008

Omul nou despre care vreau să vorbesc este produsul absolut al epocii grăbite în care trăim. Omul nou nu are niciodată timp, tot timpul aleargă după ceva, nu savurează nici o clipa. El nu e fericit niciodată pentru că este un adaptat prin excelenţă: se adaptează oricărei situaţii dar numai forţat de nevoie şi interes pentru că nu are curajul să se împotrivească nedreptăţilor sau să lupte cu probleme dificile. Acest om nu cunoaşte noţiunea de “spirit” sau crede, în cel mai bun caz, că tot ce nu e material e o elucubratie a poeţilor romantici sau a idealiştilor primitivi. El nu se ia pe sine în serios poate şi pentru că se crede un urmaş al maimuţelor. Omul nou nu se crede creat de o forţă divină şi deci nu numai că nu se consideră pe el o creaţie divină dar consideră umanitatea în general ca pe o turmă de animale avansate şi dominatoare. Concluzia acestui fir logic ar fi că nici unul dintre noi nu este unic sau special, în consecinţă suntem dispensabili. Omul nou nu cunoaşte nici termeni precum “onoare”, “demnitate” crezând că sunt cuvinte cu care oamenii obişnuiesc să se laude. Omul acesta crede că poate cumpara orice. El nu vrea decat “să para ceva”, niciodata “să fie” cineva. El ţine mai mult la imaginea lui decat la sine însuşi. El ţine mai mult la părul sau la unghiile lui mai mult decât la sufletul lui. Pe oamenii credincioşi, el îi consideră încuiaţi, naivi, inculţi sau pur şi simplu proşti; îi vede pe creştini ca pe nişte copii care înca mai cred în Moş Crăciun. Crezându-i aşa prostuţi va profita mereu de pe urma lor şi de aceea va câştiga de cele mai multe ori pe plan material şi se va crede şi se va purta mereu precum un învingator, plin de el, superior, mândru şi nepoliticos. Omul nou nu are personalitate. Într-o societate şi o epocă normală nu s-ar impune niciodată ca un lider. Omul nou din România vrea neapărat să fie american sau măcar să ducă un stil de viaţă asemanator care se învârte între mâncare, televizor şi bani. Acest om se crede intelectual dacă a văzut trei documentare pe Discovery. Omul nou e neom.

Dar omul vechi??? Despre omul vechi nu e nimic de spus sau poate că sunt prea multe. În primul rând, pe omul vechi nu îl poate nimeni descrie pe componente ca pe un robot, nu poate fi încadrat într-o categorie şi apoi analizată acea categorie. Omul vechi este la ora actuală batjocorit şi ridiculizat pe toate căile, pe toate străzile. Omul vechi e conştient că nu se trage din maimuţă, deci ştie că are o misiune şi o conştiinţă. El ştie că e creat, că cineva îl protejează indiferent şi că mintea lui nu e un produs al hazardului. Omul vechi stă la baza Omului. El este unic şi profund. Nimeni nu poate cu adevărat să pătrundă în mintea lui şi să-l judece sau să-l analizeze în afară de Dumnezeu.

Unde suntem??? Deşteaptă-te române! iunie 14, 2008

De mult vroiam sa scriu un articol cu acest titlu. Probabil ca ati observat daca ati mai citit ceva din ce am scris ca ma preocupa in special situatia Romaniei la momentul de fata in raport cu evolutia istorica a tarii. Mergand pe strada am realizat ca nu mai suntem nicaieri. Realitatea imi arata din pacate ca romanii nu sunt nicaieri, ei nu au si nu vor sa aiba repere, nu stiu si nu vor sa stie istoria tarii, nu ii mai intereseaza nimic. Niciodata poporul acesta nu a fost intr-o stare mai jalnica si mai lipsit de perspective si de speranta. Daca pana de curand L-am avut pe Dumnezeu (statistic romanii sunt inca cei mai crestini oameni din Europa) acum ateismul invadeaza si tara noastra uitata pana azi de aceasta urgie de ultima ora. In Franta, Marea Britanie, Olanda si Norvegia mai mult de 70% sunt declarati atei. In Suedia, Cehia si Estonia situatia e tragica – aproximativ 10% mai cred. Satul, celula de baza pe care s-a cladit acest neam, este desfiintat printr-o suflare a modernismului urmand ca peste 20 de ani sa nu mai existe efectiv nici sate nici tarani. Nimeni nu vrea sa-si mai aminteasca de cei care au suferit si au luptat pentru ei. Cel mai mult m-a demoralizat noua veste cu schimbarea imnului. “Jucatorii nationalei de fotbal vor sa schimbe imnul”. Mai mare tampenie ca asta nu am auzit de cand sunt. Am auzit pe unii spunand ca imnul e invechit, ca versul “din somnul cel de moarte” e prea dur, tine de trecut, de razboaie, de lupte si de suferinta – concluzie: trebuie schimbat. De aceea nu m-ar mira, sincer, ca noul imn sa fie o manea, un mix al lui DJ Pagal, o balada rock sau o piesa a lui Usher cu 50 Cent. La fel de rau ma demoralizeaza cei (si sunt foarte multi) care pana in ziua de azi spun ca Ceausescu a fost salvatorul tarii pentru ca a dat locuri de munca si a construit blocuri. Sunt dezolat, nici nu pot sa comentez. Valul nimicitor al modernismului tehnocrat si materialist trece chiar acum peste romani iar acestia increzatori fac surfing pe el cu o mare satisfactie. Foarte putini mai sunt aceia care gandesc drept si curat. Chiar intelectualii “de marca” pe care ii tot vedem la televizor sunt niste semidocti mandri fara valori spirituale dar cu nenumarate materiale. Toate acestea fiind spuse eu sunt inca optimist si nu as pleca niciodata din Romania pentru ca e o lasitate sa-ti abandonezi corabia cand ia apa; trebuie sa scoti apa afara nu sa strigi: “fiecare pentru el” si sa sari peste bord ca sa te salvezi. Unde suntem? suntem acolo unde nu am mai fost niciodata: ne pregatim sa sarim intr-o prapastie; suntem la marginea ei si ne luam avant; in adancul prapastiei ne asteapta cu bratele deschise “popoarele civilizate si dezvoltate”. De ce vor romanii in prapastie? pentru ca pe fundul ei se gasesc bani. Totusi sus in varful muntelui se gasesc valori infinit mai pretioase decat acelea pe care le cautam cu disperare in fiecare zi. Varful muntelui nu se vede de jos; trebuie escaladat muntele pana acolo caci varful e invaluit in mister, e nevazut, doar cand esti sus il vezi. Totusi este sigur ca daca mergi in sus vei ajunge la varf, dar daca te arunci in prapastie poti cadea in nestire. Scuzandu-se ca “nu poti sa inoti impotriva curentului” multi trec indiferenti peste aceste aspecte atat de evidente si isi continua drumul care ii duce inevitabil la dezastru. Toate acestea se intampla pe o scara atat de mare si intr-un mod atat de agresiv si ascuns incat ai zice ca dezumanizarea omului se desfasoara sistematic si organizat. Indemnul “Deşteaptă-te române” nu a fost niciodata atat de actual.

Gata cu Pastele, la munca! mai 1, 2008

Ce trebuia sa se intample s-a intamplat: s-au terminat sarbatorile si incepe sesiunea. Ce ati facut de Paste? Eu unul am fost la tara, intr-un sat frumos din Arges, unde m-am simtit foarte rustic. Si-asa trebuia sa parasesc Bucurestiul pana la urma pentru ca eram pe cale sa visez numai semafoare, masini, fum etc. La tara totul e verde, ziua auzi pasari cantand, seara greieri, vorbesti cu maxim 5 persoane pe zi, nu te uiti la televizor, mananci sanatos. Nu stiu altii cum sunt… dar mie imi plac chestiile astea. In plus, toata lumea se aduna la biserica sa ia lumina, a doua zi dimineata sa se impartaseasca, ziua sa ciocneasca oua si sa bea vin si sa manance miel. Ce repede ar fi trecut Pastele daca as fi ramas in Bucuresti si as fi mers intr-un club si m-as fi uitat la tot felul de emisiuni care mai de care la televizor ori as fi stat pe net toata ziua. E tarziu ma duc sa ma culc, la revedere!

Sfintele paşti în România aprilie 23, 2008

Trebuie ca macar in aceste zile oamenii sa isi aminteasca de restauratorul rasei noastre si sa il cinsteasca pe Iisus Hristos. In conceptie crestina (si in conceptia mea) viata e o piesa de teatru iar noi niste actori care nu pot patrunde in culise decat la sfarsitul piesei sau ca viata este un vis din care ne trezim de-abia atunci cand “murim” – asa de frumos spune marele Nichifor Crainic: “cand va cadea marele-ntuneric vei vedea”. Ateii, rebeli fara nici o cauza, militand pentru o deformatie de la natura fireasca a lucrurilor incearca sa arunce in derizoriu si sa bagatelizeze povestea dumnezeiasca a vietii lui Iisus pentru ca astfel zeita “ratiune” sa triumfe peste toti si toate. Dar ce nu inteleg acestia este ca nu ratiunea il desparte pe om de animal ci RELIGIA pentru ca oamenii ar trai tot dupa legea junglei ca si animalele daca nu ar fi credinta. Mai spun unii (argument pueril) ca si crestinismul a facut varsare de sange in numele lui Hristos. E ca si cum ai spune ca un cal naravas a lovit un om in numele stapanului sau. Asa cum spunea Arsenie Boca foarte corect: “in mintea stramba si lucrul drept se stramba”. Asa le-a zis si Hristos ucenicilor sa lupte pentru crezul lor si impotriva raului cu toate armele iar ei au cumparat doua sabii – bineinteles ca au gresit lamentabil iar Iisus s-a intristat. Sigur, de pasti am vrut sa fac o noua pledoarie in favoarea credintei adevarate care a reinviat omul si l-a preschimbat din barbar in om cu un scop pe lume – crestinismul – din ce in ce mai denigrat si mai pocit de necunoscatori, nerecunoscatori, rau-voitori, teribilistii iconoclasti etc. Viata lui Iisus reprezinta sublimul in persoana si dezlegarea tuturor misterelor existentiale pentru orice OM care e dispus sa asculte. OM, in sensul de Homo Religiosus asa cum spunea Petre Tutea, nu un oarecare zoon politikon ahtiat dupa materie si profit cu nimic mai presus decat un tigru sau o hiena. In Romania, sarbatorile pascale au fost cu siguranta dintotdeauna cele mai importante din an, zile in care si cel mai pasiv crestin se spovedea si se impartasea. In 2008 nici macar atat pentru ca printre tineri a devenit de mult timp un motiv de lauda absenta de la biserica sau necredinta in Dumnezeu (e adevarat ca si mass-media contribuie neincetat la atitudinea asta). Unii spun ca ne tragem din maimuta pentru ca ADN-ul ei e asemanator cu al omului in proportie de 96-98%. DA, dar ADN-ul florilor in proportie de 80% ; deci? Suntem facuti din flori? Nimic. Un singur lucru reiese de aici: ca toate fiintele de pe pamant au o origine comuna. Am scris mare pe frontispiciul blogului meu: “nu suntem din maimuta dar mergem cu pasi repezi spre ea” – asta e adevarul. De ce cred asta? Pentru ca ateismul inradacinat in mintea maselor ar insemna cu adevarat si fara indoiala instaurarea legii junglei printre oameni (dezastrul si haosul suprem, un fel de comunism globalizat infinit mai diabolic) si astfel am da inapoi cu mai mult de 2000 de ani – catre vremurile in care “omul” NU DESCOPERISE inca nici Cuvântul nici religia, catre maimuta. Crestinismul nu este si nu a fost pentru romani o doctrina umanista datatoare de pace pentru ca doctrinele si ideologiile sunt create de oameni deci supuse greselii pe cand crestinismul e de la Dumnezeu, e sacralitate, intrupeaza legile firesti si naturale ale universului pe care suntem obligati sa le respectam. Daca vom respecta si vom iubi aceste legi atunci vom fi cu adevarat liberi. Iata spre exemplu ca a tine post e o obligatie in fata lui Dumnezeu si in acelasi timp o purificare sacra. Daca unii inteleg prin libertate sa faca tot ce ii taie capul pentru ca au dreptul asta eu respect urmatoarea lege:”DREPTUL OBLIGA”. Paste fericit tuturor si numai bine!

Japonia americanizata? martie 29, 2008

…Sau globalizarea Japoniei… Mereu a existat o fascinatie din partea Europenilor si Americanilor vis a vis de obiceiurile si mentalitatea nipona cu totul straina. S-a scris si s-a citit mult despre samurai, kamikaze, Hiroshima si altele dar ce stim de fapt despre japonezi? Eu stiu ca (cu totul opus fata de occidentali) pun interesul general in fata celui personal pentru ca ei se considera mai intai rotita unui sistem iar mai apoi un individ. Pana in anul 1999!!! nu se admitea in general, cu foarte rare exceptii, ca angajatii unei intreprinderi sa fie concediati. Mai mult, compania era a o doua familie a salariatului. Angajatul el se adresa superiorului ca unui tata de fiecare data cand avea nevoie de un sfat, de sprijin moral sau orice altceva. Japonezul de rand este foarte orgolios si xenofob. Nu se mai cunoaste in lume o natie atat de inchisa si de orgolioasa precum cea japoneza, si bine face. Am spus ca pana in 1999 nu era conceput ca salariatul sa fie concediat asa cum nu e conceput sa excluzi un membru din familie. In 1999, patronul unui lant de hypermarketuri a declarat public cum ca el va adopta sistemul american bazat pe criteriul performantei si in concluzie concedierile vor fi la ordinea zilei. De atunci multi alti intreprinzatori niponi au adoptat sistemul american care a facut ca rata sinuciderilor sa creasca instantaneu cu 35% si rata divorturilor cu 40%. Guvernul, alarmat de cetatenii concediati la 50 de ani, ajunsi din manageri muritori de foame care cautau pe chat parteneri de sinucidere, a fost depasit de situatie negasind solutii practice pentru stavilirea sinuciderilor in masa. Am aratat aceste fapte pentru a demonstra inca odata efectele modernizarii bruste, fara temei, a unei societati tradionaliste, cu o cultura puternica si o istorie bogata care nu e pregatita sa suporte anumite schimbari pentru ca nu ii sunt specifice. In Romania schimbarile acestea dezorientatoare s-au petrecut prea des in acest secol asa ca iata de ce am ajuns ca si angajatul japonez trecut prin restructurari sa nu mai avem mandrie, sa ne resemnam. Are logica, nu? Daca japonezilor le este greu sa se adapteze invaziei de mentalitati individualiste occidentale, romanii au inghitit deja pastila asta, ca si consecinta fiind acum intr-o ceata totala. Nu incerc sa fac o comparatie intre Japonia si Romania pentru ca, desi ar fi posibila, ar fi prea mult de discutat dar incerc sa arat efectele presiunii civilizatiei materialiste asupra culturii spirituale. In fiecare stat ar trebui sa existe o pondere echitabila intre extreme, intre civilizatie si cultura, intre materialism si idealism iar atunci cand acest echilibru se rupe in favoarea materialismului, statul acela va fi unul rece, distant de oameni si de problemele lor, un stat care nu isi va proteja cetatenii de ei insisi. Indivizii vor fi stapaniti de cultul banului si in acelasi timp de anxietate+disperare, prietenii nedespartiti ai societatii de superconsum. V-am speriat? Perfect! Am incredere ca Japonia va ramane ultimul stat dezvoltat neafectat de virusul modernismului materialist, ultimul stat dezvoltat, sanatos, capabil sa isi pastreze traditia si cultura dar totodata sa prospere.

Politica de autobuz… martie 25, 2008

Dupa ce am asteptat cam 40 minute in statia de la Armeneasca vine autobuzul cu care aveam sa merg 12 statii… Ne napustim toti 50 oameni cati eram in statie sa prindem un loc binemeritat in autobuzul deja foarte aglomerat. Eu ma sui ultimul si stau intr-un picior primele doua statii (cam 20 min) in timp ce o femeie ma ia in brate fara sa vrea. Toti sufera si ofteaza nu numai pentru ca e un miros foarte ciudat in aer dar si pentru ca la fiecare statie se mai ingramadesc noi pasageri care nu imi imaginez unde incap. Atmosfera fiind insuportabila incep dezbaterile politice mult asteptate de cei de varsta a III-a care parca se cunosc de-o viata:

- Asa am votat asa calatorim! Sa ne fie invatatura de minte!

- Siiiiiiiiiiiiiiiiigur dom’le, asa e in Romania, aia care fura merg cu jeepu’ si noi astia cinstiti care i-am votat stam aci ca deh noi nu am fost destepti sa furam!!! Ce naibi dom’le sa fim seriosi…

- Siiiigur, pana nu vine Vlad Tepes nu se potolesc va spun eu dom’le nici marinaru’ asta nici niciunu’ nu fac nimic, cum ajung la putere cum indeasa in buzunare, astia tre’ trasi in teapa! …In discutie intervin mereu altii formandu-se un grup de vreo 6 batrani care vorbesc foarte relaxat, in gluma si cu un aer resemnat despre politicieni, despre comunism… Pe margine ceilalti asculta si se amuza. Unul dintre vorbitori coboara (ce norocos) si le ureaza tuturor: – Sa traiti bine si aglomerat! Toti din autobuz izbucnesc in hohote de ras, autobuzul sta de 30 de min la aceeasi intersectie, cateva minute ne uitam toti pe geam ca la spectacol la niste soferi care se injura pe afara. In sfarsit autobuzul inainteaza cativa metri.

-Vezi ca m-ai calcat de 100 de ori boule si nu-mi mai respira in nas! (spune o femeie unui betivan care se sprijinea pe ea)

-Ete’ d-aia nu mai pot io da picioru’ tau, suie-te tu in capu’ meu daca vrei, ca sa ai loc, stai tu in carca mea ce mai astepti! (rad toti, chiar si femeia) … Reincepe discutia politica:

-Pana nu vine iar Iliescu nu sa mai schimba nimic dom’le macar ala daca era comunist da’ nu fura ca porcii astia!

-Lasa ca si ala cate a facuuuut… Sa vina cine-o veni ca nu ne mai scapa nici dracu’ (declara un om raspicat; iar hohote de ras)

-Pacat de tarisoara asta (zice altul) ca a fost mereu cotropita ba de rusi ba de turci acu de americani fir-ar ei ai dreacu’ toti!

-Ma duc sa beau o bere dom’le ca sa-mi mai treaca de dor ca mi-e sete al dreacu’ (femeile din jur rad)

… In curand discutia oamenilor devine mai putin inflacarata odata cu urcarea unor tigani cu un caine si cativa copii. Calitatea aerului e acum mult inrautatita. Batranii incep sa vorbeasca mai incet, ceilalti le arunca priviri scarbite rromilor care incep sa vorbeasca atat de tare ca ceilalti nu se mai aud intre ei. Unul dintre ei, atat de imputit si de jerpelit incat da impresia ca are toate bolile din lume, scoate din buzunar si numara cu voce tare vreo 10 milioane, altul vorbeste mai tare la mobil in limba nativa; e taiat pe fata si pe maini. In 5 minute rromii creeaza un covor minunat de seminte pe jos. Cand coboara le ureaza batranilor:

-Na ba comunistilor sa curatati si voi semintele ca si asa nu aveti ce face. (rad intre ei si se indeparteaza mancand seminte dupa care dezbaterea politica ia o intorsatura drastica spre rasism)

-Numai Dumnezeu ne-o mai scapa si de animalele astea de tigani nesimtiti ca guvernu’ ii pupa-n cur. Astia sunt de vina dom’le pentru ce e in tara acuma ne-au facut de ras in toata Europa.

-Plebea, astia, prostii e de vina pentru toate, sa puie mana sa invete carte. (zice un muncitor cu maxim 4 clase)

-Hai sofeeeereee ca ne-am prajit acilea baaaa mergi dreacu’ mai cu curaj!!! …striga o femeie leoarca de transpiratie; tot autobuzul se prapadeste de ras; calatoria continua in aceeasi atmosfera imputita, ingramadita, incarcata si cel mai important – plina de umor.

Progresism vs. traditionalism… februarie 24, 2008

In primul rand, in comparatia mea, trebuie sa precizez ca termenul de “progresism” il inteleg in sensul de conceptie care grabeste in mod nenatural si prin metode reprobabile evolutia societatii si nu face in fapt decat sa strice progresul care trebuie sa fie natural. Traditionalismul ar putea fi considerat de unii ca o “agatare in trecut”, o ramanere in urma, o nostalgie nefondata care impiedica progresul. Eu consider traditionalismul ca fiind o parte a conservatismului care face neuitat trecutul dar in acelasi timp incearca sa ofere modele, arhetipuri umane care nu fac decat sa impiedice dezorientarea umana cauzata de progresul necontrolat, hazardat. Poate ar fi fost mai potrivit termenul de “modernism” in loc de “progresism” pentru ca acesta din urma ajuta intr-o masura cu adevarat la progresul social, impiedicand ramanerea in urma, ridiculizand ideile cu adevarat retrograde sau traditionalismul exagerat. Traditionalismul pur si sincer nu este impotriva progresului ci pentru progres dar intr-un mod firesc, curat. Iata ca astazi prin nerespectarea unor modele bune din trecut, considerate de multi ignoranti ca fiind depasite si deci fara valoare sau potential indrumator, se poate ajunge la haos total si incontrolabil. Iata avem ca exemplu concludent SUA care neavand un arhetip demn de luat in seama e un popor mai mult decat dezorientat si care reprezinta cea mai manipulabila masa de oameni dintre toate neamurile pamantului. Tineretea poporului american, lipsa de traditie si de cultura il face instabil si usor de controlat (vezi filmul Fahrenheit 9/11). In doctrina stiintei sociologice se face diferenta dintre doua concepte: civilizatie si cultura. Civilizatia tinde spre bunastarea materiala (necesara dar nu suficienta), progresul tehnologic, pragmatism etc. pe cand cultura (specifica popoarelor vechi din Europa, Asia sau Africa) tinde catre spiritualitate, teorie, arta s.a.m.d. Depinde de populatia actuala a pamantului ce va alege intre cele doua forme de convietuire. Se va lasa umanitatea manipulata de propaganda salbatica materialista si va adopta aceste noi valori (generatoare de raceala intre oameni, anxietate, individualism, denaturare mintala etc.) care se promoveaza neincetat sau va reveni la valorile probate si consacrate in timp de inaintasi? Vom vedea…Oricum in caz ca nu m-am exprimat bine sau m-am facut gresit inteles, poza de sus, de una singura, lamureste pe scurt si mult mai clar tot ceea ce am vrut sa transmit aici prin cuvinte.

Grigore Leşe februarie 24, 2008

Am noroc că ştiu cânta,
Că-mi astâmpăr inima.
Horile-s de stâmparare
La omu cu supărare.

Asta crede marele artist care este Grigore Leşe despre arta muzicala… Nu stiu daca mai exista altul in Romania la ora actuala care sa pretuiasca si sa promoveze atat de mult cantecele pastorale pure, originale si deci o mare parte a spiritului creator romanesc. Fluierul, cavalul, tilinca, toaca sunt instrumente traditionale pe care le foloseste in chip maiestuos pentru a arata publicului larg ce este cu adevarat frumos, ce reprezinta cu adevarat cultura. Creatiile stramosilor nostri, prin esenta lor originale, sunt adevarate capodopere ale umanitatii. Un bun exemplu tot din arta romaneasca este Gânditorul de la Hamangia care a fost aleasă de o comisie internaţională drept unul dintre cele zece simboluri care ar trebui să ne reprezinte planeta şi să fie trimise în spaţiu pentru o eventuală întâlnire cu o civilizaţie extraterestră. Ea este înscrisă în lista UNESCO a celor mai importante zece artefacte ale culturii mondiale. Dupa cum am mai spus si dansul caluşului se afla pe Lista Capodoperelor Patrimoniului Oral si Imaterial al Omenirii UNESCO. Creatia populara romaneasca este din punctul meu de vedere sublima prin originalitatea sa care consta in legatura inextricabila dintre arta si sentiment, religie si suflet. Cantecul la instrumentele de suflat este un foarte bun exemplu din punctul asta de vedere intrucat el se afla mereu in legatura directa cu sentimentele exprimate. Cantecul romanesc originar (ca si celelalte forma de arta romaneasca) nu este de conceput fara sentimentul de care se leaga – de jale, de nostalgie, de existenta, de bucurie, de dragoste etc. Acest aspect al specificitatii nationale este scos in evidenta de Grigore Leşe care detesta mai mult ca orice kitschul si cantecul fara sentiment doar de dragul exaltarii trupesti care se practica in era noastra. El spune in acest sens ca “sunt unii care se slujesc de folclor si altii care slujesc folclorul”. Muzica pastorala e o forma a artei care are calitatea de a putea fi inteleasa de orice om simplu care are urechi sa auda si sa asculte. Pentru cine crede ca exagerez cu specificul romanesc al muzicii pastorale sau ca dau prea mare importanta unor aspecte de ordin national pot sa le dau ca exemplu vorbele unui calator german – Martin Opitz, demnitar german si om de cultura umblat prin lume, spunea la 1620: “cand aud un cantec romanesc, imi vine sa cred ca muzica e anume creata pentru roman si romanul pentru muzica”. Un cioban din Basarabia spune asa: “Doina ciobanului nu o pot cânta oricând, ci numai când îmi vine, şi atunci o cânt cu suflet că o dau lumii. E pomană mare s-o cânţi”.

Curs de sociologie rurala pentru rauvoitori… februarie 17, 2008

…ASA ARATA DE FAPT ROMANIA

Asta ca sa dau un raspuns domnului de care vorbeam ieri (mai ales acum dupa separatia Kosovo) de origine ungur, ateu, cosmopolit. Am un curs foarte rar de sociologie rurala, genial, predat in anul 1940 la Universitatea din Bucuresti – Facultatea de Filosofie si Litere. Cursul este format din prelegerile profesorului Traian Herseni dupa indrumarile lui Dimitrie Gusti. Acestea fiind spuse (doar asa sa impresionez) o sa ma multumesc sa reproduc cu exactitate un pasaj din carte – care nu uitati ca nu prezinta opinia unui om politic ci a unui om de stiinta specialist in domeniu. Cursul mi se pare de interes stiintific, istoric si deci national fiind cu totul de actualitate, acum, cand nu avem nici o directie – doar limbajul este invechit dar l-am pastrat nealterat. Poza de mai sus e pur si simplu geniala – memoria.ro

“Dar daca Romania va pierde caracterul de tara agricola si taraneasca, prin desvoltarea fatala a industriei mari, prin industrializare? Stere crede ca evolutia sociala nu poate fi identica pentru toate tarile si pentru toate popoarele. De la comunismul primitiv, in care traiesc inca, de pilda, Eschimosii din Nordul Americii, si pana la o tara ideala a capitalismului modern, ca Anglia, inaintea noastra se desfasoara in spatiu toata istoria sociala a omenirii, cu toate fazele ei intermediare. Si insusi acest fapt de coexistenta a unor stari sociale atat de deosebite, intr’ o epoca in care rapiditatea si fecventa comunicatiilor fac cu neputinta izolarea indelungata de feluritele inrauriri din afara pentru orice popor, ne arata cat de absurda este credinta ca un popor ramas in urma trebuie sa treaca prin toate fazele de desvoltare a inaintasilor sai. Fiecare tara, pentru a-si croi calea spre progresul social, trebuie sa studieze conditiile ei proprii. Pentru nicio grupare etnica nu e cu putinta un rol activ in progresul omenesc, o contribuire la tezaurul civilizatiei omenesti, decat daca ea se constitue ca natiune, desvoltandu-si insusirile spiritului sau propriu, geniul sau national; altfel ea ramane condamnata la sterilitate, la o imitatie de forme goale, fara reala vieata intelectuala, fara putere creatoare… Pentru noi nu exista cultura decat in forma noastra nationala, nu exista vieata chiar, decat in aceasta forma. Problema aceasta nu poate fi insa deslegata cu doctrine de import. Romania trebuie sa-si faureasca singura doctrinele.” (niste asemenea doctrine social-politice sunt poporanismul sau samanatorismul ambele avand ca punct de pornire ideea de etnocratie)

(P)OMUL februarie 13, 2008

Acest articol este doar o pledoarie in favoarea curentului de dreapta clasic, reprezentat prin conservatism (acea atitudine, acel sistem de idei care susţine dezvoltarea treptată în locul schimbărilor bruşte). Se spune ca dreapta vrea sa mentina o discrepanta intre clasele sociale pentru a-i oprima pe cei “de jos” pe cand stanga vrea sa ii ajute pe cei oropsiti eliminand saracia acestora. Aceasta e o interpretare mai mult decat tendentioasa si pur populista dar care se promoveaza in mod curent. In realitate insa dreapta vrea sa mentina o ordine naturala, straveche si inradacinata in timp mentinand intr-adevar o diferenta sociala (necesara si fireasca) in scopul continuitatii si conservarii. Oamenii “de jos” sunt, sa spunem, taranii si muncitorii iar cei “de sus” intelectualii. Cei inferiori ca pozitie sociala se ocupa cu munca dar aspira la pozitiile superioare ceea ce face posibila functionarea statului si dainuirea lui in timp deoarece s-a dovedit in istorie ca nu poate rezista un stat in care toti conduc si nimeni nu munceste. Avem nenumarate exemple: aproape toate marile imperii s-au prabusit uitand de legitatea naturala umana conform careia trainicia se obtine doar prin munca si nu prin bogatie haotica. Egiptul, stat ce a rezistat aproape 3 milenii (imens), s-a bazat pe conservatism avand ca rezultat suprem construirea piramidelor (simbol al structurii sociale care trebuie sa aiba un varf si o baza). Daca se arunca in vant un pumn de graunte ele cad pe pamant in forma piramidala pentru ca asa e ordinea naturala a universului. Altfel spus “dreapta”, in special conservatismul, reprezinta aceasta ordine pe cand stanga sustine schimbarea anume nivelarea acelor graunte pana la aplatizare. Judecati si voi… Egalitate in drepturi da, egalitarism nu caci lipsa ierarhiei duce in mod inexorabil la anarhie ! Dreapta vrea ca omul inferior socialmente sa isi pastreze dorinta de a urca (nu parveni) iar nu sa se complaca in starea lui. As mai avea multe de spus cu privire la curentele de dreapta si de stanga (care nu au absolut nimic de a face cu partidele romanesti de dupa ‘89) dar sa vedem ce legatura au toate acestea cu (p)omul. Este revelatoare comparatia pomului cu omul. Un proverb spune asa: “marele stejar de azi a fost candva o mica samanta dar care a ramas neclintita pe locul sau”. Omul (individul), dar si aparatul de stat se identifica perfect cu sistemul de functionare al pomului. Pomul creste incet si are radacini puternic infipte in pamantul pe care a crescut – ca si omul. Fiecare parte a organismului sau indeplineste o functie diferita (frunze, trunchi, radacina) pentru ca au calitati naturale diferite. Radacina hraneste restul copacului dar fara fotosinteza facuta de frunze pomul nu rodeste si mai apoi moare. Trunchiul (ca si clasa de mijloc) este puntea de legatura fara de care totul s-ar prabusi. Este imperios ca toate organismele pomului sa colaboreze intre ele aducandu-si fiecare aportul cuvenit. In termenii acestia trebuie sa se puna problema conservatismului. Daca pomul ar fi cu frunzele sub pamant si radacina sus imaginati-va ce s-ar intampla. Aceasta intoarcere radicala cu susul in jos a fost practicata cu insucces in comunism iar socialismul moderat incearca “doar” indoirea copacului si dezvoltarea lui nearmonioasa prin grabirea procesului de crestere. Desigur ca pentru a intelege si pune in practica un conservatism autentic e nevoie de multe calitati- intelepciune, tact, clarviziune, educatie, nationalism, cultura – altfel, gresit aplicat, cu rea-vointa, incompetenta sau fanatism poate duce cu adevarat la oprimarea claselor inferioare si chiar la dezastre sociale. PC (partidul conservator al lui Voiculescu) nu reuseste decat sa pateze numele partidului conservator original antebelic cu noroi comunist neavand legatura cu doctrina conservatoare clasica dar totul in comun cu stalinismul. Se spune din batrani ca oamenii cinstiti pe pamant vor sta in ceruri de-a dreapta Tatalui…

Oltenia, pamant sacrosanct… ianuarie 28, 2008

Poate am exagerat putin? Totusi este unul dintre locurile pe care eu le consider speciale la nivel mondial. Am ales regiunea olteniei (si nu Tara Fagarasului, Tara Motilor, Tara Momarlanilor, Banatul, Vrancea, India, Iran, Japonia, Spania sau orice alte taramuri) pentru ca din aceste locuri ma trag eu. Ar fi prea multe de spus despre haiduci, calusari, hoti de cai, panduri si alte personalitati (printre care mentionez pe Tudor Vladimirescu, Brancusi, Noica dar si multi altii pe care mi-ar lua prea mult sa ii insir aici) incat sa pot scrie un studiu macar serios. Istoric si geografic nu pot face nici macar o analiza partiala. Atunci de ce mai scriu aici? Vreau doar sa amintesc cititorilor ca aceasta regiune a fost populata de geto-daci cu mult inaintea cuceririi romane si ca unele dintre obiceiurile de aici au un caracter ezoteric, fratesc, precrestin in genere. Mentionez calusul care a fost inclus in Lista Capodoperelor Patrimoniului Oral si Imaterial al Omenirii (Masterpieces of the Oral and Intangible Heritages of Humanity). Acest fapt a fost comunicat de directorul general al UNESCO, Koïchiro Matsuura, la sediul UNESCO din Paris. Macar asta si sper ca va da de gandit pentru ca acest joc al preaslavirii calului exprima intreaga spiritualitate si filosofie a taramului oltenesc. Fratiile de cruce, lupta cu ielele, dansurile magice fac din acest loc un adevarat tinut al misterului. Sau cel putin asa era… Azi birocratia statului face toate aceste traditii bimilenare sa se piarda in negura timpului, desacralizeaza intregul ritual cabalistic transformand cu totul orice fel de originalitate primara pe care a avut-o pamantul olteniei. Am pus intentionat pozele acestea deoarece arata un lucru extraordinar legat de continuitate: hainele, portul celor din poza este IDENTIC cu cel al dacilor (asa cum sunt reprezentati pe columna lui Traian) de la caciula cu varful indoit in fata (pileus) purtata numai de nobili (pileati) pana la itarii infasurati cu gaitan si asa-zisa fustanella. Apropo… strabunicul meu Ilie Martin e cel mai mare calusar EVER din Romania si implicit din lume costumul sau popular este expus la muzeul din Oxford. Cautati pe net si o sa vedeti.