Cu ce se mananca nationalismul crestin? septembrie 16, 2009

Este oare o antiteza faptul de a fi nationalist si acela de a fi crestin in acelasi timp? Asta este o conceptie rezultata din istoria recenta a continentului european. De altfel, aceasta prejudecata e atat de departe de adevar incat multi asociaza nationalismul cu fascismul (ideologie specifica numai italienilor lui Mussolini, denumire provenita de la “fasciile” romane) si care se bazeaza puternic pe rasism.

De cele mai multe ori prejudecata se naste din analiza miscarii legionare, deoarece nu se cunoaste istoria completa a acestei miscari. Inceputa ca o miscare sincera, din iubire de tara, din nevoia de protectie impotriva comunismului a deviat, caci errare humanum est, catre o forma de nationalism violent si radical cel mai probabil din cauza infiltrarilor prea numeroase. Catre sfarsitul miscarii, luand amploare, a devenit instabila, supusa prabusirii caci asa este legea naturii: cu cat ceva, orice e mai mare, cu atat e mai instabil, mai supus greselii, prabusirii cu toate ca pare mai puternic. Asa sunt convins ca desi 99% din membrii miscarii erau de o totala daruire unui tel nobil, a fost de ajuns ca 1% sa darame intreaga constructie din interior.

Revenind, nationalismul este astazi mai necesar ca niciodata in noul secol 21, secol in care se merge catre contopirea a toate si a toti. De asemenea crestinismul trebuie trait mai intens ca niciodata iar invataturile lui sa ramana ca pietrele din rau nemiscate, neclintite, caci astazi totul este pus sub semnul intrebarii chiar si evidenta: se merge pe o filozofie obscura de genul “oare chiar este acolo ceva?, oare exista adevar?, oare chiar?… oare chiar?, sa fim circumspecti si sceptici”. Neclintirea este trasatura vesniciei caci niciodata un om care traieste in vesnicie nu va ramane in urma, el poate va fi considerat demodat de cei ce sunt mereu batuti de vant dar el va sti ca traieste in adevar. Josef Ratzinger, om inteligent si autentic conservator remarca efectul distrugator al dictaturii relativismului.

Crezul acesta in esenta presupune sa-ti iubesti tara si sa o aperi cu adevarat. Mai presus de nationalism sa fie Dumnezeu caci cateodata trebuie sa alegi “ori cu crucea ori cu arma” cum spunea Arsenie Boca, si atunci trebuie sa alegi crucea. Nationalistul crestin nu are dusmani, el identifica dusmanii neamului si incearca sa ii indeparteze.

Nationalismul crestin este antisemit prin natura lui? Nu dar este antimasonic, anticomunist si prin urmare este impotriva acelor evrei care stau in fruntea masoneriei creatori ai comunismului si ai democratiei sclavagiste, robi ai pacatului, care au parasit preceptele morale ale iudaismului autentic. Violenta nu are sens din punctul de vedere al crestinului intrucat o fapta rea duce la dezlantuirea altor rele, in plus, avem credinta nestramutata ca Dumnezeu va judeca cu dreptate in locul nostru. Mai mult, nationalismul romanesc este in esenta pasnic intrucat urmeaza linia stramosilor intotdeauna aflati in stare de aparare, de protejare a pamantului mostenit din vremuri imemoriale.

Concluzie: nationalismul crestin se mananca numai cu paine si cu vin sfintite, simbol al trupului Mantuitorului ce s-a frant pentru noi si al sangelui Sau ce s-a varsat pentru noi.

Se pierde simplitatea, se pierde adevarul august 26, 2009

In viata de zi cu zi suntem invatati sa gandim din ce in ce mai repede si mai concret sau mai bine zis mai “util”. Sa cautam izvoare de placere si satisfactie personala traind in lumea cat mai reala cat mai materiala a prezentului. Uneori insa imi amintesc de ceea ce sta in spatele tuturor, imi amintesc ca am invatat chiar la fizica in scoala primara ca sunt lucruri care exista desi noi oamenii nu le putem vedea. Imi mai pun uneori intrebari care sa ma scoata din dimensiunea limitata a actualului. Vasile Voiculescu spunea “Nu te mira că-mi prinzi privirea/ Păienjenită de durere/Adesea cercetând ivirea/Şi alte lumi, şi altor ere.” De multe ori ma intreb in ceea ce-i priveste pe oameni pana unde poate sa mearga orbirea lor incat sa se limiteze exclusiv la viata materiala. Nu se mai intreaba nimeni ce putere face ca vantul sa sufle peste pamant sau ce face sa se miste intregul pamant, intregul sistem al universului? Nu se intreaba nimeni de unde si prin ce minune izbucneste lumina dintr-o simpla lumanare, lumina care poate spulbera metri cubi de intuneric, dar lumina soarelui? Oare ce amestec este acela prin care se creaza in pantecele unei femei viata si ce declanseaza acele actiuni care pot lua acea viata intr-o clipa? De ce este atat de usor pentru un om sa faca rau si de ce e atat de greu sa facem bine?

Intr-o lume actuala in care niste aparate cumplite devoreaza din viata fiecaruia, aparate precum televizorul care pot omora un suflet inca dinainte de a avea sansa sa se pastreze curat, in lumea in care adunatura de oameni numita populatie s-a ratacit irecuperabil oare mai intereseaza pe cineva aceste intrebari? Oare cati dintre cei de pe strada considera acum ca intrebarile cele mai simple despre viata om si Dumnezeu mai au vreo relevanta pentru ei? Cu incredere in om, Dumnezeu i-a lasat atatea informatii pe pamant cat sa nu aiba niciodata siguranta existentei Lui ci i-a lasat indicii suficiente pentru ca omul sa poata avea credinta si astfel sa-si pastreze puritatea si sacrificiul.

Unde in natura nu gasim oare raspunsuri profunde la intrebarile vietii? In ce frunza, in ce fir de iarba nu sta ascuns un raspuns? Doar ca…”stiinta” a luat drumul studiului minciunii si ne prezinta nimicul ca pe adevar. Intr-un oras mare ca bucurestiul nu mai are nimeni timp de cautat adevar ci e timp numai de grabit si de irosit. In fiecare zi e la fel, oamenii isi urmeaza rutina cu mici pauze de pierdut timp, caci nu isi intoarce nimeni fata nici catre cer nici catre pamant sa il cerceteze cu adevarat si sa gaseasca raspunsuri. Intr-una dintre aceste zile am vazut luna cum se ridica deasupra orasului si am realizat cat de mica e de fapt toata aceasta gramada de moloz. Alteori pot vedea furtuna care se ridica asupra orasului aproape sa-l inghita sau sa-l spulbere iar apoi ploaia care il spala.

Adevarul sa ramana in simplitate caci adevarul lumii nu e complex, are doua laturi, una orizontala si una verticala care se intrepatrund. Noapte buna…

Doamne! vino Doamne! sa vezi ce-a mai ramas din oameni… august 6, 2009

NU SUNTEM DIN MAIMUŢĂ DAR MERGEM CU PAŞI REPEZI SPRE EA spunea parintele Arsenie Boca! Acum vad cu ochii mei cum se adevereste aceasta profetie… fara comentarii:

America, Iran, Romania… august 5, 2009

Nu discut despre defectele SUA, nu fac politica, constat fapte incontestabile si tin mereu partea adevarului… Am pornit ascultand discursul presedintelui iranian Mahmud Ahmadinejad unde credeti, la universitatea Columbia din New York. Gasiti discursul pe youtube in intregime dealtfel nici nu ar merita sa il povestesc eu, fiind deosebit de interesant de privit. Lupta nu a fost ideologica ci a fost o lupta a inteligentei, a logicii, o lupta in care presedintele iranului a dovedit clasa si superioritate in fata celor care l-au invitat pentru a-l infiera in public.

Iata ce legatura am facut eu de aici cu tara noastra: Iranul, considerata o tara “necivilizata” de catre tarile “civilizate” este condusa de un om indiscutabil mai competent decat conducatorii nostri din Romania, tara europeano-civilizata dealtfel. In lumea noastra de azi, presa fiind atat de partinitoare intrucat e controlata politic, adevarul politic se mistifica automat. Asa s-a ajuns ca unul ca mine sa aiba o imagine falsa si fabricata de mass-media despre o tara depre care in realitate nu stiam aproape nimic. Iata metoda de manipulare intr-o forma matematica:

- afirmatia “Iranul executa oameni nevinovati in piata publica” + eventual un filmulet neclar si crud = iranienii sunt primitivi, ar trebui sa intervenim cumva sa-i civilizam si pe acesti barbari

- afirmatia “In SUA pedeapsa capitala este un bun mijloc de a scapa de infractori dar si de a economisi bani pentru oamenii cinstiti” + filmulet cu steagul SUA fluturand in vant = america e o tara libera si democratica

Se poate vedea ca premisa este aceeasi dar imbracata diferit si care printr-o carenta in logica duce la concluzii devastatoare. In felul acesta va puteti gandi cu ajutorul imaginatiei la infinite alte rationamente distorsionate astfel ori in alte feluri mult mai avansate. De ce va spun ca nu fac politica? Stiu ca par partinitor dar iata un exemplu care imi justifica gandirea fata de situatia din orientul mijlociu: In Romania ungurii s-au asezat cu forta in centrul tarii noastre acum aproximativ 1000 de ani si de atunci indignarea romanilor (cu toate ca suntem popor primitor si calduros prin excelenta) nu a disparut nici pana azi. In Palestina evreii s-au asezat cu forta acum aproximativ 50 de ani pe aproape intreg teritoriul palestinian. Corect! Astfel privind lucrurile eu nu pot sa-i consider teroristi pe cei care se lupta pentru pamantul lor. Daca as putea, ar insemna ca toti cei care duc sau au dus vreodata razboaie de aparare se numesc teroristi iar atacatorii se numesc mereu eliberatori.

Se mai intreaba cineva de ce ii urasc musulmanii pe americani, sponsori ai celor care le-au ucis fratii sau copiii? Pe ei cine i-a deranjat vreodata, pe americani? Au fost atacati de Bin Laden? Daca am presupune prin absurd ca asa a fost, as fi de acord sa-l prinda pe acesta si sa-l judece intr-un proces penal echitabil pentru o eventuala tragere la raspundere dar atat si nimic mai mult. Si totusi nu! prin propaganda ei au prezentat acest eveniment cu adevarat tragic din 9/11/2001 ca fiind o izbucnire a urii pe care o poarta musulmanii lumii libere… in fapt o scuza lamentabila pentru a putea deveni ei insusi din nou agresori cu mantie de eliberatori.

Daca am avea logica intoarsa pe dos am trai intr-o lume falsa, am trai in minciuna deci am fi la cea mai mare distanta de adevar, de Dumnezeu. Astfel traiesc aceia care pot face si fac propaganda in favoarea minciunii in favoarea mortii prezentandu-le ca adevar si viata dar si aceia care primesc ca adevar toate aceste informatii. Sa deschidem cu totii ochii cat mai larg si sa vedem ce se petrece in intreaga lume, toate se leaga si ne conduc sa credem ca uciderea omenirii in masa, minciuna programata sunt conduse cu adevarat, din umbra de catre insusi diavolul caruia Dumnezeu ii da putere cu atat mai mare cu cat ne apropiem de sfarsitul acestei lumi. Doamne-ajuta!

Poem… iunie 27, 2009

Intrebare de Radu Gyr

Adâncă-i noaptea, orele profunde…
Gemând, spre raftul cărţilor mă-ndrum
şi-ntreb în şoaptă fiece volum:
-Tu eşti? Şi cartea fuge şi se-ascunde.

Plângând, întreb portretul ei acum:
-Tu eşti? Şi nici iubita nu-mi răspunde.
Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
întreb: -Tu eşti? Şi cupa piere-n fum.

Şi-ntreb şi spada mea: -Tu eşti? Şi tace.
Şi, cum mă prăbuşesc în jilţ, înfrânt,
din zid o umbră albă se desface…

Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt
şi-n ochii lui Iisus e numai pace.
Întreb: -Tu eşti? Şi umbra spune: -Sânt.

Despre Stefan Caltia… iunie 24, 2009

Despre pictura nu stiu multe, nu sunt nici ipocrit sa spun ca sunt un fin critic de arta, nu am nici studii in domeniu. Sunt un amator de orice fel de arta adevarata insa si imi place sa simt orice exprima arta. Stefan Caltia este un pictor roman pe care l-am aflat acum vreo 2 ani cand eram anul 1 de facultate. Mai intai mi-a creat o impresie placuta infatisarea lui care imi dadea o stare de liniste si iubire imbinata cu o intelepciune izvorata din ascultarea traditiei. Ce sa mai, un sentiment placut. L-am vazut apoi din nou la prezentarea unui documentar anticomunist si nu am putut sa ma abtin si i-am spus ce parere am despre el. Din intamplare am ajuns sa ma atasez in timp de Manastirea Stavropoleos unde am observat foarte placut surprins ca vechiul meu “prieten” ma intampina acolo in fiecare duminica.

Acum despre arta… pentru mine domnul Stefan Caltia face parte dintr-o categorie aparte de romani,  si sunt convins ca inca mai sunt multi care simt ca si mine. Nu stiu altii cum sunt, eu unul daca vreau sa ma rup putin de lumea asta, adica foarte des, ascult Tudor Gheorhe si ma uit la operele lui Stefan Caltia ori citesc o poezie de Vasile Voiculescu sau Radu Gyr. Desigur ca am omis multe nume aici care au acelasi efect. Ceea ce ma tulbura la lucrarile domnului Caltia este atmosfera sacra cu un aer de liniste si pace absoluta. Liniste… liniste… o liniste sufleteasca de nedescris. Nu cred ca am reusit sa patrund toate simbolurile prezente in tablouri dar stiu ca m-a lovit aceasta armonie dumnezeiasca si atat de naturala in special in peisajele rurale dar nu numai. In fata tablourilor lui Stefan Caltia simti ca privesti insasi simplitatea si eternitatea asternute intr-un sat uitat de lume dar vegheat de Dumnezeu. Doamne ajuta lui Stefan Caltia sa ne inspire in continuare sufletele sa o apuce pe calea alba. Iata doua dintre iernile tainice ale pictorului:

Mai multe lucrari gasiti aici – http://www.posibila.ro/index.php?ce=artisti&id=3&art=rep

Marile sperante: Eba, Gigi si comunistii iunie 8, 2009

De ce simt nevoia sa vorbesc despre acest subiect deja epuizat pe la televizor nu inteleg nici eu, cert e ca sunt mai mult ca niciodata dezamagit de rezultatele voturilor. Nu am de gand in nici un caz sa ma leg de inteligenta celor doi europarlamentari sau de persoana lor in vreun fel. Am sa ma leg in schimb de romani. Astfel, as vrea sa las un mesaj pentru populatia romaniei: meritati sa fiti condusi numai de hoti si de comunisti de acum in vecii vecilor. Acum ma simt putin mai bine.

Sa va explic (daca mai era nevoie): ii condamn pe totii romanii care fiinteaza la momentul de fata inauntrul sau in afara granitelor frumoasei tari pentru ignoranta, indiferenta, lene, prostie. Cine sunt eu sa judec, dar mai ales sa judec poporul in sanul caruia m-am nascut? Eu sunt primul condamnat dintre romani. Nu exista scuza pentru halul in care a ajuns tara noastra bogata in spirit si cultura, de o mie de ori mai bogata decat cele din vestul europei. Nici un om care se poate numi “Roman” nu are nici o scuza pentru ca a lasat sa se intample tot ce se intampla din 1989 incoace. Fiecare dintre noi putea si poate sa faca mai mult. Nu prin violenta ci prin radicalism la nivel interior, prin munca fizica si intelectuala, prin vointa, prin rabdare, oricare dintre noi romanii putea si poate SINGUR sa schimbe soarta natiunii.

Acum ca sa ma calmez putin, oameni buni, intelegeti-mi revolta, pe noi romanii ne reprezinta in Europa un cioban haladit si o pitipoanca. Si revolta vine din faptul ca nu s-au pus ei europarlamentari, noi i-am ales. Care noi?eu nici nu am fost la vot. Corect dar sunt la fel de vinovat.

A doua chestiune mult mai grava decat prima: pe langa acestia, au mai fost votate masiv cele doua partide mari PSD si PDL care impreuna constituie fostul FSN fostul PCR. Nu imi spuneti ca cei care au votat nu stiau asta, sau ca nu stiau proverbul cu lupul care isi schimba blana dar naravul ba. De unde trag concluzia ca romanii (cei care au votat) ii prefera in special pe comunisti si pe ceilalti candidati semiretardati care au nerusinarea sa candideze in fata poporului. Partidele istorice, liberal si taranist, au fost insesizabile, din lipsa de interes sau de respect pentru istoria noastra.

A treia chestiune si cea mai grava:  nu stiu cum aratam sau cum vom arata de acum in fata europenilor si nici nu ma intereseaza dar ma intristez gandindu-ma la cum ne privesc stramosii nostri din pamant, din ceruri… Cum mai rezista sa nu vina sa ne certe cand ei stiu ca si-au dat viata, s-au urcat pe cruce chinuiti fiind in numele Mantuitorului, in numele libertatii, in numele generatiilor viitoare si luptand impotriva tiraniei iar noi… noi ne-am lasat inlantuiti fara sa opunem rezistenta sau am fost incapabili sa ne opunem. Ei au fost nimiciti de comunisti, noi am votat si votam mereu pe comunisti dintr-o prostie raspandita la nivel national!

Concluzia: din punctul meu de vedere e simplu. E adevarat ca atunci cand Dumnezeu vrea sa piarda un neam, “ii ia mintile”. Dumnezeu a luat mintile neamului nostru undeva intre anii 1940 si 1989, undeva intre Aiud, Sighet, Gherla sau Pitesti sau undeva in munti sau undeva in beciurile securitatii. Cert e ca din cate se vede, noi nu mai avem minti stralucite, asa ca natiunea, gloata de oameni numita “popor” orbecaieste fara directie, fara indrumare, condusa, trasa in lanturi de catre fostii ei calai inspre viitorul sumbru. Directia: imparatia mortii, lumea ateismului antihrist aceea care s-a profetit de mult de foarte de mult. Trasi in acea directie, in intuneric, romanii vor alege calea gresita, devenind ei insisi “europeni” renuntand la credinta straveche.

Treziti-va cu totii romani, chiar nu va mai intereseaza nimic din ceea ce este cu adevarat important? Sa ne uitam din nou inspre munti sa gasim salvarea…

la teatru cu Don Puric martie 2, 2009

Aparent o piesa de teatru mut sau pantomima, in realitate o afirmare a principiilor de viata crestine. O calatorie printr-o existenta pura lovita, haituita si hartuita de exteriorul murdar pe care il intalnim in fiecare zi: un martiriu trait de un om sincer, un individ cu personalitate, mort pentru semnul crucii, fericit si “frumos” (asa cum ar spune Puric). Nu pot sa comentez aceasta piesa altfel si cred ca si lui Puric i-ar placea mai mult sa asociez opera sa cu urmatoarea poezie scrisa din strafundurile inchisorilor comuniste… din cine mai stie ce lagar de exterminare a Omului.

UNDE-S NEBUNII?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminţi,
E plin pământul de martiri şi sfinţi
Atinşi de filoxera-nţelepciunii.

Tăcută-i gloata de-nţelepţi ca sfinxul
În faţa lumii şi-a nemărginirii
Şi-ascultător de rânduiala firii,
Ca un plăvan în jug trudeşte insul.

Scâncesc cuminţii-n chingile durerii
Şi, sângerând din răni adânci blândeţe,
Lângă neveste mor de bătrâneţe,
Necutezând să tragă spada vrerii.

Boleşte omenirea ca o juncă
Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sânge;
S-a-mpotmolit istoria şi plânge
Cu prora-nfiptă într-un colţ de stâncă.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mâne
Cu bâta de la spate ca pe-o vită,
Acestui veac să-i pună dinamită
Şi evu-nţelepciunii să-l dărâme.

O! Doamne, unde-s Don Quijoţii?
E lumea plină de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndrăznesc să mânuiască lanza,
Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
Să tragă spada şi să taie nodul?
Tânjeşte după glorie norodul
Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii…

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,
S-o răvăşească şi să o răstoarne,
Ca un berbec să ia pământu-n coarne
Şi-acestui veac să-i surpe temelia.                                (Demostene Andronescu)

A-nceput, de ieri… februarie 4, 2009

Incepand cu acest an se simte din ce in ce dominanta tiraniei globale asupra umanitatii, asupra individului simplu care se vrea liber… Razboiul celor putini (care sunt ca o picatura intr-un ocean) impotriva totalitarismului care se va instaura in curand in intreaga lume a inceput de mult timp fara nici un rezultat. Nu este nimic de facut insa lupta este obligatorie pentru fiecare dintre cei informati cu privire la razboiul ascuns ce se duce impotriva vietilor si mintilor omenesti. M-a trecut un fior trecand azi de dimineata prin fata guvernului cand am auzit mii de oameni strigand “Libertate! Libertate!”. Corul acela al poporului care rabufneste intr-un strigat furios al nedreptatii m-a atins profund. De la revolutia din 89′ nu cred ca populatia romaniei sa mai fi fost atat de indignata, diferenta fiind ca de atunci pana acum ignoranta si delasarea s-a lipit de poporul acesta tinandu-l inchis in “lanturile libertatii” daca pot sa spun astfel. Expresia paradoxala “lanturile libertatii” nu este gresita avand in vedere ca nu exista oameni mai intemnitati si mai inchisi decat aceia care se cred in mod fals ca fiind liberi. Razboiul nevazut final despre care vorbesc sfintii parinti si Sfanta Scriptura seamana mult cu ceea ce se vede in vremurile noastre si trebuie sa fim cu totii deschisi la informatie, cu mintea si sufletul treaz. Viitorul e sumbru: vom fi cu totii zdrobiti, fizic sau psihic, prin toate mijloacele posibile stiute sau nestiute; vom deveni vite demne de mila daca nu ne opunem, noi sau urmasii nostri. Cui sa ne opunem? Aceasta e greu de spus si greu de aflat stiind unicul fapt concret ca cei carora ne opunem au coloana vertebrala secreta. Vrem sau nu, libertatea va fi in curand un vis – un stat mondial caracatita va fi cu ochii pe tine. Cartea lui George Orwell 1984 se va implini in opinia mea in urmatorii 50 de ani. Sunt paranoic? Sunt exagerat? Categoric nu! Cei care au mintea mereu treaza si ochii deschisi nu ma pot contrazice. Pentru mine totul este clar, asa cum era de mai mult timp, atunci cand scriam despre ce se intampla in trecut. In prezent se fac pregatirile pentru instaurarea noului guvern mondial cu o graba nemaivazuta. Sa ne ajute Dumnezeu sa rezistam in fata a ceea ce urmeaza. Tin sa precizez in continuare ca nu fac, nu am facut si nu o sa fac parte din nici un fel de formatiune radicala, religioasa, antiguvernamentala, anarhica etc. aceasta concluzie poate fi trasa de unii mai naivi. Sunt un simplu spectator care culege informatii si le alege ca fiind adevarate pe acelea care se leaga in mod logic si au sens. Fiecare trebuie sa gandeasca pentru el, nimeni nu are nevoie sa fie condus de o ideologie straina de principiile sale, ale familiei sale, ale neamului sau, ale religiei sale. Strofa urmatoare cred ca se potriveste foarte bine cu poza de mai sus.

Fii Domnului statură luminoasă,
Cu gândul – sprinten fulger viitor!
Să-ţi fie braţul spadă bătăioasă
Şi ochiul: disc lunar lunecător                             (Ion Barbu)

TEST FULGER: Tu esti fericit? ianuarie 20, 2009

1. Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este Imparatia Cerurilor.
2. Fericiti cei ce plang, ca aceia vor fi mangaiati.
3. Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
4. Fericiti cei flamanzi si instetati de dreptate, ca aceia se vor satura.
5. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
6. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
7. Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
8. Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este Imparatia Cerurilor.
9. Fericiti veti fi cand va vor ocara si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine.

Noi in cine credem? noiembrie 15, 2008

Exista normalitate sau exista doar opinii? Exista obiectivitate sau totul poate fi judecat in mod subiectiv? In zilele noastre ni se induce gandul cum ca nimic nu e corect, nimic nu e gresit, depinde doar de unghiul din care privesti. Astfel, tot omul este oarecum dezorientat nestiind nici o regula absoluta de urmat. Toate legile tarilor sunt trecatoare se schimba de la an la an, de la o zi la alta…Epoca moderna a creeat un fel de cetatean turmentat global care se intreaba: “eu cum trebuie sa traiesc?” dar acesta nu mai este acum neaparat doar alcoolic. El poate fi drogat, gras, sedentar, pe scurt un om dependent care nu e liber, care nu mai raspunde de propria persoana ci este perfect instabil in bataia vantului, a influentelor negative de tot felul. Cine asadar ne spune ce e bine si ce e rau? Ce reguli sa urmam in viata? In primul rand trebuie sa fim cat mai bine informati! Adevarul te va elibera; asadar informatia adevarata. Atat timp cat vei avea cunostinte si constiinta curata esti pe calea cea buna. Exista un singur adevar iar TU trebuie sa incerci sa il afli sau sa fii cat mai aproape de el. Informatie curata nu o sa gasesti nici in presa si cu atat mai putin la televizor. Afla mai intai care e traditia neamului tau, intreaba-te pentru ce au murit inaintasii tai, in ce au crezut ei si de ce…Oare noi nu ar trebui sa le urmam credinta si misiunea sau suntem mai buni decat ei, mai intelepti?Nu prea…

Strofa mea preferata… noiembrie 5, 2008

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri

Şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s,

Adevaratele înfrângeri

Sunt renunţările la vis…

de Radu Gyr

“Omul nou” iunie 24, 2008

Omul nou despre care vreau să vorbesc este produsul absolut al epocii grăbite în care trăim. Omul nou nu are niciodată timp, tot timpul aleargă după ceva, nu savurează nici o clipa. El nu e fericit niciodată pentru că este un adaptat prin excelenţă: se adaptează oricărei situaţii dar numai forţat de nevoie şi interes pentru că nu are curajul să se împotrivească nedreptăţilor sau să lupte cu probleme dificile. Acest om nu cunoaşte noţiunea de “spirit” sau crede, în cel mai bun caz, că tot ce nu e material e o elucubratie a poeţilor romantici sau a idealiştilor primitivi. El nu se ia pe sine în serios poate şi pentru că se crede un urmaş al maimuţelor. Omul nou nu se crede creat de o forţă divină şi deci nu numai că nu se consideră pe el o creaţie divină dar consideră umanitatea în general ca pe o turmă de animale avansate şi dominatoare. Concluzia acestui fir logic ar fi că nici unul dintre noi nu este unic sau special, în consecinţă suntem dispensabili. Omul nou nu cunoaşte nici termeni precum “onoare”, “demnitate” crezând că sunt cuvinte cu care oamenii obişnuiesc să se laude. Omul acesta crede că poate cumpara orice. El nu vrea decat “să para ceva”, niciodata “să fie” cineva. El ţine mai mult la imaginea lui decat la sine însuşi. El ţine mai mult la părul sau la unghiile lui mai mult decât la sufletul lui. Pe oamenii credincioşi, el îi consideră încuiaţi, naivi, inculţi sau pur şi simplu proşti; îi vede pe creştini ca pe nişte copii care înca mai cred în Moş Crăciun. Crezându-i aşa prostuţi va profita mereu de pe urma lor şi de aceea va câştiga de cele mai multe ori pe plan material şi se va crede şi se va purta mereu precum un învingator, plin de el, superior, mândru şi nepoliticos. Omul nou nu are personalitate. Într-o societate şi o epocă normală nu s-ar impune niciodată ca un lider. Omul nou din România vrea neapărat să fie american sau măcar să ducă un stil de viaţă asemanator care se învârte între mâncare, televizor şi bani. Acest om se crede intelectual dacă a văzut trei documentare pe Discovery. Omul nou e neom.

Dar omul vechi??? Despre omul vechi nu e nimic de spus sau poate că sunt prea multe. În primul rând, pe omul vechi nu îl poate nimeni descrie pe componente ca pe un robot, nu poate fi încadrat într-o categorie şi apoi analizată acea categorie. Omul vechi este la ora actuală batjocorit şi ridiculizat pe toate căile, pe toate străzile. Omul vechi e conştient că nu se trage din maimuţă, deci ştie că are o misiune şi o conştiinţă. El ştie că e creat, că cineva îl protejează indiferent şi că mintea lui nu e un produs al hazardului. Omul vechi stă la baza Omului. El este unic şi profund. Nimeni nu poate cu adevărat să pătrundă în mintea lui şi să-l judece sau să-l analizeze în afară de Dumnezeu.

Unde suntem??? Deşteaptă-te române! iunie 14, 2008

De mult vroiam sa scriu un articol cu acest titlu. Probabil ca ati observat daca ati mai citit ceva din ce am scris ca ma preocupa in special situatia Romaniei la momentul de fata in raport cu evolutia istorica a tarii. Mergand pe strada am realizat ca nu mai suntem nicaieri. Realitatea imi arata din pacate ca romanii nu sunt nicaieri, ei nu au si nu vor sa aiba repere, nu stiu si nu vor sa stie istoria tarii, nu ii mai intereseaza nimic. Niciodata poporul acesta nu a fost intr-o stare mai jalnica si mai lipsit de perspective si de speranta. Daca pana de curand L-am avut pe Dumnezeu (statistic romanii sunt inca cei mai crestini oameni din Europa) acum ateismul invadeaza si tara noastra uitata pana azi de aceasta urgie de ultima ora. In Franta, Marea Britanie, Olanda si Norvegia mai mult de 70% sunt declarati atei. In Suedia, Cehia si Estonia situatia e tragica – aproximativ 10% mai cred. Satul, celula de baza pe care s-a cladit acest neam, este desfiintat printr-o suflare a modernismului urmand ca peste 20 de ani sa nu mai existe efectiv nici sate nici tarani. Nimeni nu vrea sa-si mai aminteasca de cei care au suferit si au luptat pentru ei. Cel mai mult m-a demoralizat noua veste cu schimbarea imnului. “Jucatorii nationalei de fotbal vor sa schimbe imnul”. Mai mare tampenie ca asta nu am auzit de cand sunt. Am auzit pe unii spunand ca imnul e invechit, ca versul “din somnul cel de moarte” e prea dur, tine de trecut, de razboaie, de lupte si de suferinta – concluzie: trebuie schimbat. De aceea nu m-ar mira, sincer, ca noul imn sa fie o manea, un mix al lui DJ Pagal, o balada rock sau o piesa a lui Usher cu 50 Cent. La fel de rau ma demoralizeaza cei (si sunt foarte multi) care pana in ziua de azi spun ca Ceausescu a fost salvatorul tarii pentru ca a dat locuri de munca si a construit blocuri. Sunt dezolat, nici nu pot sa comentez. Valul nimicitor al modernismului tehnocrat si materialist trece chiar acum peste romani iar acestia increzatori fac surfing pe el cu o mare satisfactie. Foarte putini mai sunt aceia care gandesc drept si curat. Chiar intelectualii “de marca” pe care ii tot vedem la televizor sunt niste semidocti mandri fara valori spirituale dar cu nenumarate materiale. Toate acestea fiind spuse eu sunt inca optimist si nu as pleca niciodata din Romania pentru ca e o lasitate sa-ti abandonezi corabia cand ia apa; trebuie sa scoti apa afara nu sa strigi: “fiecare pentru el” si sa sari peste bord ca sa te salvezi. Unde suntem? suntem acolo unde nu am mai fost niciodata: ne pregatim sa sarim intr-o prapastie; suntem la marginea ei si ne luam avant; in adancul prapastiei ne asteapta cu bratele deschise “popoarele civilizate si dezvoltate”. De ce vor romanii in prapastie? pentru ca pe fundul ei se gasesc bani. Totusi sus in varful muntelui se gasesc valori infinit mai pretioase decat acelea pe care le cautam cu disperare in fiecare zi. Varful muntelui nu se vede de jos; trebuie escaladat muntele pana acolo caci varful e invaluit in mister, e nevazut, doar cand esti sus il vezi. Totusi este sigur ca daca mergi in sus vei ajunge la varf, dar daca te arunci in prapastie poti cadea in nestire. Scuzandu-se ca “nu poti sa inoti impotriva curentului” multi trec indiferenti peste aceste aspecte atat de evidente si isi continua drumul care ii duce inevitabil la dezastru. Toate acestea se intampla pe o scara atat de mare si intr-un mod atat de agresiv si ascuns incat ai zice ca dezumanizarea omului se desfasoara sistematic si organizat. Indemnul “Deşteaptă-te române” nu a fost niciodata atat de actual.

Din cugetările unor “Mici Români” iunie 7, 2008

Am citit recent despre doi intelectuali din perioada interbelică a României cu nimic mai prejos decat cei ultracunoscuti: Eliade, Cioran, Noica etc. Este vorba despre Horia Vintila si Ernest Bernea – ambii inimaginabil de neglijati, subapreciati, anatemizati, parca ascunsi cu intentie fata de publicul larg. Iata de exemplu Horia Vintila, un semizeu al culturii in Spania, Franta si Italia unde era persoana publica idolatrizat de studentii de dreapta in special. Ernest Bernea, unul dintre cei mai de seama etnografi si sociologi din istoria românilor (a avut o contributie esentiala la infiintarea Muzeului Satului) dar si o minte geniala cu o conduita exemplara si de o moralitate desavarsita fiind si un mistic profund. Pe scurt, doi oameni de geniu, batjocoriti si infierati de comunisti (deci si dupa ‘89) cu atributul de “fascisti”. M-am gandit ca daca in campania asa-zisilor “Mari Români” persoane precum Adrian Minune au reusit sa urce asa mult in clasament, acestia doi de care v-am pomenit sunt cu siguranta mici români. Cu siguranta exista mai multi care se incadreaza in aceasta categorie a anonimilor geniali din Romania interbelica demonetizati sau de-a dreptul ucisi (cu tot cu opera) de comunism. Primul din poza este Horia Vintila iar al doilea Ernest Bernea. Iată aşadar ce au ei de spus şi nu înţeleg românii de azi:

Horia Vintilă – “Dreapta nu este o ideologie, este un stil de viata care corespunde unor valori fundamentale, iar în cadrul acestor valori pe primul loc, ca un corolar al tuturor acestora, stau valorile crestine. Dreapta este un stil de viata permanent, înauntrul caruia stau dragostea, familia, proprietatea privata, credinta religioasa, morala, eroismul atît în razboi cît si pe timp de pace, acestea sînt valorile fundamentale ce-au fost întodeauna, volens-nolens, de dreapta, pentru ca împotriva acestora s-au manifestat mereu cei de stînga. Acestia din urma au inventat o ideologie, o filosofie pentru a putea ataca aceste valori ce n-aveau nevoie de nici o ideologie. Dreapta reprezinta viata, iar stînga reprezinta moartea. Dreapta este pentru dragostea fireasca si naturala, împotriva avortului, în favoarea familiei, în contra drogurilor – si nu întîmplator, pentru ca asta înseamna a apara viata. Din cealalta perspectiva, a ideologiei stîngii rasar neîncetat atacuri împotriva vietii, aparînd manifestarile potrivnice naturii”

Ernest Bernea – “Dacă trăieşti numai pentru tine, în ţarcul strâmt al egosimului, eşti privit ca om normal şi serios. Dacă trăieşti pentru copii şi te sacrifici familiei eşti privit ca om aparte (exagerat). Dacă trăieşti pentru o comunitate mai mare, cum e poporul căruia îi aparţii bunăoară, eşti văzut ca excentric şi nu rareori ţi se aplică unele corecţii. Dacă trăieşti pentru om şi umanitate, dacă lupţi pentru un ideal superior şi pentru salvarea civilizaţiei eşti văzut ca un om periculos. Dacă vrei să reuşeşti în viaţă respectă legile onoarei. Munca şi talentul, dragostea de om şi de creaţie au fost întotdeauna căile succesului adevărat. Aşa zisul practicism modern manifestă în plin trista condiţie umană. Pentru cei mai mulţi a fi om practic nu înseamnă în fond altceva decât a fi om fără suflet, fără ţinută morală, fără demnitate. În acest fel se manifestă practicismul epocii noastre.”Vintila Horia Ernest Bernea