Ovidius Publius Naso

"NU SUNTEM DIN MAIMUŢĂ DAR MERGEM CU PAŞI REPEZI SPRE EA." – Arsenie Boca

O recapitulare Iunie 14, 2017

Filed under: Fără categorie — Ovidiu @ 7:51 AM

Istoria modernă se configurează astfel: 1989 – începutul globalizării totale; 11 septembrie 2001 – începutul războiului anti terorism – the war against terror – declarat de George W. Bush.

Chiar nimeni nu își mai amintește de 11 septembrie 2001, probabil cel mai important eveniment din istoria omenirii…? Da, nu exagerez, cred că cel mai important. E momentul în care, fără nicio rușine, America, cea mai cea, bogată, civilizată, democratică, stabilă, puternică ţară economic şi militar din întreaga lume, îşi demolează în mod evident turnurile gemene din New York.

De ce zic, că le demolează? Nu pentru că îmi plac conspiraţiile sau aş fi adeptul unor astfel de teorii la tot pasul. Dar, FRATE! unele dintre ele sunt la mintea cocoşului. Carevasăzică şi un cocoş cu mintea lui poate remarca faptul că o clădire, un coteţ de păsări de exemplu, are o structură, o rezistenţă şi că, dacă o raţă sălbatică se rătăceşte şi intră cu viteză în coteţul turn, acesta nu se va prăbuşi ci va fi găurit puţin din cauza ciocului dur care venea cu viteză spre vârful coteţului.

Unde aţi mai văzut un eveniment atât de important, atât de puţin investigat?

Unde şi-ar putea închipui cineva că Pentagonul, mama tuturor armatelor şi tehnologiilor de apărare din lume, să fie lovit de un avion comercial deturnat? Cine poate să creadă aşa ceva? Lume, serios? Poate cineva???

Cine nu ştie că demolarea construcţiilor este o artă, la care participă ingineri specializaţi, echipe mixte de specialişti, care nu de puţine ori dau greş şi prăbuşesc clădirea „strâmb” sau doar parţial?

Cât de uşor este să vezi câteva scurte clipuri pe youtube în care să vezi martori care arată că avioanele care au intrat în clădiri nu erau de persoane ci militare, gri…

Pariu pe cât vreţi voi că dacă intră un avion low-cost chiar, de blue-air aşa sau chiar mai rău, într-o clădire cu bulină roşie din Bucureştiul vechi, ceva mai înăltuţă, nu se prăbuşeşte aşa, bum, drept în jos, gravitaţional! Nu mai zic dacă ar intra într-un bloc de 10 etaje comunist…Cred că în două săptămâni blocul ar fi renovat gata de locuit şi izolat cu polistiren expandat. Trei victime în total ar fi, cei din garsoniera ce a avut nenorocul să se afle în calea botului avionului. Acum, şi eu exagerez puţin, dar totuşi, a început cineva să aibă simţul realităţii? Nu trebuie să fii inginer structurist pentru asta.

Revin. E evident, pentru oricine vrea să cerceteze cât de puţin cazul, că a fost vorba de o demolare controlată, muşamalizată de autorităţi. De fapt, demolarea WTC7, o clădire mai micuţă, a fost evidentă şi chiar declarată, nici nu s-au mai obosit să înfigă un avion în acea clădire, dar cum a fost posibilă demolarea WTC7 nu s-a spus niciodată nimic clar de către oficialităţi.

Cine şi-a dat demisia din armata americană, din NORAD, pentru că li s-a întâmplat o asemenea ruşine, ca Pentagonul însuşi să fie lovit de un avion de persoane??? Cine şi-a asumat răspunderea? Frate! În România a luat foc un club de noapte, aşa la întâmplare, din vina nimănui practic, şi a căzut guvernul uite-aşa! Pentru că… de ruşine. Dar dacă ne lovea cineva CSAT-ul şi Palatul Parlamentului aşa că ne-a luat pe nepregătite? Spânzuram tot guvernul şi pe preşedinte. Noi îi înjurăm şi când întârzie cu plugul de zăpadă pe motiv că nu erau pregătiţi.

Atacurile teroriste din Europa ultimilor 10 ani? O surpriză pentru cine? Pentru cine nu a înţeles 9/11/2001 poate…

De aci mai departe nu pot să fac pe profetul să zic că aş şti exact ce se urmăreşte dar, probabil, clasic: se escaladează cât mai mult acest fals război cu terorismul, se crează un duşman atotputernic şi omniprezent cu caracter religios (la început Allah şi oamenii lui, ulterior Hristos şi ai lui), se creată panică, se crează nevoia luării multor măsuri de securitate, se demonizează încă şi mai mult religia şi acoliţii ei habotnici, răi şi urâţi, restrângerea drepturilor unora, activarea drepturilor altora de a-i trage la răspundere pe unii fără prea multe procese şi comentarii, abuz de autoritate, totalitarism, îndoctrinare şi propagandă suplimentară, la televizor zice că în fond creştinii sunt de vină (ba că sunt pasivi, ba că sunt nebuni, infractori fiscali, bagă opium la popoare, le droghează cu minciuni, motiv pentru care ele ajung în aşa hal de primitivism, creştinii refuză adevărul prin urmare Ministerul Adevărului va lua măsuri pentru combaterea unor asemenea mentalităţi retrograde), prigoană, mucenicie.

Desigur, în timpul apogeului acestui conflict ce va decide soarta omenirii, televizorul va fi plin de ştiri importante precum: a doua nuntă a lui Kim Kardashian cu un chinez bogat, comunitatea gay persecutată în continuare de habotnici Consiliul Antidiscriminare ia măsuri, gagica preşedintelui franţei în vârstă de 70 de ani bea cafeaua fără zahăr întotdeauna, o doamnă din Londra e revoltată că pompierii nu i-au putut salva pisica din copac, o furtună tropicală de proporţii uriaşe a făcut ravagii la Miami, 20 morţi, 300 răniţi, pauză publicitară, colgate, pizza, construcţii, maşini, din nou ştiri despre destinaţia turistică Egipt – ultima fiţă etc.

Oamenii normali stau şi privesc, beau o bere liniştiţi, dezbat probleme în faţa televizorului, gustă o pizza cu ananas, cârnaţi vanilaţi, lapte cu îndulcitori, se culcă, dorm.

…sau cum spunea amicul nostru Vali Sterian…

Restrictie
Militie
Protectie
Politie
Pretentie
Corectie
Atentie
Detentie

Productie
Reductie
Constructie
Distructie
Seductie
Deductie
Vocatie
Hotie

Democratie
Intentie
Tehnocratie
Directie
Birocratie
Infectie
Bogatie
Frectie

Epilog: Totul e plănuit, organizat, conspirat? Minuţios, da, dar nu de oameni. Oamenii sunt purtaţi de valuri invizibile pe care fac surfing. În lumea nevăzută sunt adevăratele conspiraţii. Sus să avem inimile!

 

Poem Decembrie 18, 2015

Filed under: Fără categorie — Ovidiu @ 8:56 AM

Nebunie aproape

Graba

În liniste de cutit

Pe muchie de … nimic

Tot asteptarea e cea care ne mântuieste

Sau rabdarea

Sau Dumnezeu

 

:) Decembrie 15, 2015

Filed under: Fără categorie — Ovidiu @ 6:06 AM

Chiar si jmecherii ar trebui sa mearga la biserica, macar pentru ca:

  • e muzica misto
  • se da mâncare moca dupa slujba
  • te învata ce sa faci cand ai atatia dusmani
  • sunt marfa picturile de pe pereti
  • poti sa îti cumperi chestii de la magazinul de la intrare
  • cica te linisteste si îti da o stare de bine, ca la spa…
  • nu îti cere nimeni bani
  • sunt o gramada de fete cu fuste scurte si/sau decolteu
 

Epoca amalgamului Septembrie 24, 2015

Filed under: Fără categorie — Ovidiu @ 12:03 PM

În zilele noastre se trăieşte intens. Foarte intens. Criza refugiaţilor, DNA-ul, Băsescu şi Ponta ocupă mintea românului în proporţie de 90%. Când să mai ai timp de copii, de oameni, de tine. De tine nici atât… Nu ştiu când vom mai putea să ne eliberăm de tot amalgamul de informaţii care ne inundă şi ne agasează în fiecare clipă. Când vom scăpa de griji, de lumea asta aglomerată?

Poate că… atunci când vom găsi prin interiorul nostru o lume cu mult mai frumoasă despre care încă se mai vorbeşte… pe anumite posturi nemediatice, nemediatizate, necivilizate etc. precum biserica, mănăstirea. Doamne ajută!

 

Alegeri europarlamentare / Iulian Capsali Mai 15, 2014

Filed under: Fără categorie — Ovidiu @ 5:14 AM

Am simţit nevoia să scriu şi eu ceva în plus faţă de ceea ce s-a scris deja despre „candidatul familiei creştine” – Iulian Capsali. Nu îl cunosc. De fapt, îl cunosc din cele ce am citit despre el şi de el… Ştiu că e regizor, ştiu că e un creştin adevărat şi că are o familie numeroasă şi bineînţeles că va candida la alegeri pe 25 mai pentru a deveni europarlamentar.

Mi se pare că ar trebui să îl votăm. Da, sunt foarte convins. Ar trebui să îl votăm cu toţii, creştini sau nu. Ar trebui să ne agaţăm de şansa pe care ne-a dat-o sistemul de a vota un om. Un om cu principii, valori şi care ne-a dovedit că a aplicat în viaţa sa personală toate aceste principii. Se zice că eşti om cu adevărat dacă ai salvat viaţa unui om, dacă ai plantat un pom… El a dat viaţă a nouă copii. REPET: nouă, 9, NOUĂ (zece minus unul 10 – 1) COPII, OAMENI. Cât de om trebuie să fii să creezi atâta viaţă în jurul tău. Cât de bun român şi creştin trebuie să fii ca să creezi (prin sacrificiul tău extrem – cei care avem măcar 1 copil ştim cât de greu este să creşti chiar un singur copil – dar 9?) nouă români proaspeţi, educaţi în spirit creştin. Să îi creşti în condiţii foarte bune chiar şi să le oferi totul.

Nu am mai multe cuvinte de laudă pentru că nu cred că mai e nevoie. Acest om vrea să se sacrifice din nou, pentru ceilalţi oameni, nu numai pentru familie, devenind europarlamentar. De ce zic că va fi un sacrificiu? Pentru că a avea o funcţie importantă, care implică responsabilităţi şi presiune, este o corvoadă pentru un om cu adevărat responsabil, pentru un om cu conştiinţă. De altfel, numai un om care nu a avut o funcţie ce implică răspundere ori nu e el însuşi responsabil şi se gândeşte numai la foloase materiale poate gândi că o funcţie de conducere reprezintă un beneficiu pentru viaţa personală şi de familie. Nu este. Pentru că am auzit pe mulţi zicând: „îi convine salariul de europarlamentar, cred şi eu, cu atâţia copii, trebuie să trăiască şi el” ori „îi convine să îl ia cu avionul la Bruxelles şi să îl aducă o zi pe săptămână în rest să stea degeaba pe ditamai salariul!”. 

Oameni buni, fiţi oameni buni. Nu fiţi dintre acei români răutăcioşi care au creat faima românului de a se uita numai la capra vecinului. Nu fiţi invidioşi, nu fiţi meschini, nu fiţi cârcotaşi, pentru că nici Capsali nu este. E nevoie de un mare curaj şi de un simţ al datoriei dezvoltat pentru a te avânta în procesul politic. Acum, în zilele noastre e desconsiderat orice om doreşte să acceadă la o funcţie publică. De ce? Un aforism al unui antic grec spunea aşa: ” Dacă cei buni nu vor dori funcţiile publice, nu va rămâne decât să le preia cei răi”. De asemenea, în perioada interbelică era o datorie de onoare pentru orice om cu o facultate să se implice în „treburile ţării” şi alte întregii comunităţi, să se implice aşadar în politică. Faptul că sunt mulţi care se implică doar pentru avantajul propriu şi nu cu scopul de a-i ajuta pe semeni, e o altă problemă. Eu o să îl votez pe Iulian Capsali, nr. 20, şi vă sfătuiesc şi pe voi…

 

de la Dumnezeu la vedetă de cinema… Ianuarie 29, 2014

Filed under: 1 — Ovidiu @ 9:03 PM

EVOLUTIE

 

 

 

 

 

Sau, drumul (în imagini) de la ortodoxie la biserica, să zicem, „New Dove of Jesus” din, să zicem, Ohio / USA (căreia i se face reclamă la televizor de trei ori pe zi între două spoturi despre hamburgeri respectiv cosmetice – „Come to the <<New Dove of Jesus>>, best church in town, every Saturday morning we’ve got redemption for everybody”). Un drum lung, pe care omenirea l-a parcurs pe nesimţite.

 

Să strigăm împreună cu cei ce scriu pe ziduri: BASARABIA E ROMÂNIA! Ianuarie 27, 2014

Filed under: Fără categorie — Ovidiu @ 8:48 PM

Mă întreb uneori dacă noi românii chiar am uitat definitiv de moldovenii de peste Prut. Dacă, pentru noi cumva expresii ca „fraţii de peste prut” au ajuns să sune mai mult decât banal, chiar plictisitor… Gândindu-mă uşor la toate acestea, din cugetul meu fulguitor răsar uneori accese de furie şi îmi vine să dau cu pumnul în laptop. aşa ca să îmi demonstrez mie că încă mai am puterea de a ţine minte şi de a lupta. Dar ce folos, când în afara camerei mele reacţionare se află mii şi milioane de români care au cu totul alte năzuinţe sau nici măcar nu au năzuinţe, milioane de români care spun fără să clipească, siguri pe ei aşa cum ar fi siguri că pământul e rotund: „nu-mi plac moldovenii”, „îmi e scârbă de accentul ăla moldovenesc”, „moldovenii nu sunt români, sunt ruşi, s-au rusificat” sau „nu trebuie să ne mai unim cu ei pentru că ne trag în jos economia” şi câte altele care îmi trec prin cap şi le-am auzit la vremea lor.

Este adevărat şi îmi recunosc păcatul: până de curând această furie, acest dor al meu de Moldova, de dreptate între naţiuni şi între oameni, se stinsese până de curând. De curând am citit prima dintre cărţile ce apar în serie cu titlul generic „să nu ne răzbunaţi” – despre deportările moldovenilor în siberia, despre foametea din Basarabia… lucruri neînchipuite pe care fraţii le-au trăit în timp ce erau dezmembraţi poate pentru totdeauna de România.

A sosit timpul să strigăm împreună cu cei ce scriu pe ziduri: Basarabia e România! Moldova e România! Moldovenii sunt şi vor fi români, dar nu dintre cei de categoria a doua ci dintre cei de frunte căci cine a suferit mai mult decât ei de pe totu cuprinsul întregii ţări? Cine a stat ca un scut în spinarea ţării pentru a atenua mereu şocul provocat de crudul popor al ruşilor încasând din plin? Cine încă mai are putere de a se zbate acum în lupta pentru libertate.

A venit şi vremea nu doar să recunoaştem toate acestea ci să ne cerem iert are. Da! Să ne cerem iertare de la orice moldovean de peste Prut pe care îl întâlnim şi să îl primim ca pe o rudă mai mică crescută sub tutela unui străin neiubitor. Iertare că nu ne-a păsat niciodată cu adevărat de voi, nu ne-am luptat destul ca să vă salvăm ci întotdeauna ne-am luptat pentru cel preferat: Ardealul. Ardealul a fost pentru noi pe primul loc, voi aţi fost pe locul doi. Să recunoaştem: treceţi batalioane române Carpaţii am auzit cântându-se de către mulţi dar cântece despre recuperarea Basarabiei niciodată. „Soldaţi vă ordon treceţi Prutul” s-a auzit acum mult timp din gura Mareşalului.

După 1990: ne luptăm cu ungurii până la ultima răsuflare, nu vrem să vorbească limba lor la noi în ţară, nu vrem să mai auzim pomenindu-se de autonomie, ne abhoră tot acest joc al ungurilor de şicanare. Dar de 23 de ani tot stăm să ne gândim cum să facem să nu pice drobul de sare şi să se obţină autonomia celor două judeţe şi ne frământăm pe această temă pe toate undele posibile. De 23 de ani, am reuşit să recunoaştem oficial (se spune că ar fi meritul lui Iliescu) independenţa Rep. Moldova imediat, fără nicio discuţie: Pac! Uite-aşa, cât-ai-zice-peşte – Pa pa Basarabie, du-te independentă de acum! Dar mulţi nu se mulţumesc doar cu atât ci spun mai clar: „dacă vă mai prindem pe aici că încercaţi să ne luaţi locurile de muncă sau locurile la facultate vă rupem picioarele, moldoveni profitori cu accent oribil”! Cum să nu ne cerem iertare moldovenilor, când iată, există astfel de atitudini faţă de ei.

Să uităm pentru o clipă de „chestiunea ungurească” şi să încercăm să ne întoarcem pentru prima dată în istorie către fraţii de la est. Cei din vest sunt cu noi, au fost mereu cu noi de la 1918. Pe moldovean să îl căutăm şi să îl primim ca pe fiul rătăcitor: să tăiem viţelul cel mai gras pentru el iar când ardeleanul va întreba, ca în pildă, de ce pentru el nu tăiem viţelul cel gras, să îi răspundem, tot ca în pildă, că el mereu a fost cu noi şi ne-am bucurat împreună de toate bunătăţile dar fiul cel părăsit a dus lipsă şi a fost prigonit de străini… Pentru Basarabia să tăiem viţelul cel gras!

http://www.youtube.com/watch?v=QHgkvalHkYc